Fericit este cela ce totdeauna este eliberat, întru Domnul, de toate cele pământeşti si de vremelnicele lucruri ale veacului acestuia. Fericit este cela ce a urât păcatele şi a făcut fapte bune.
Fericit cel care nu se îndestulează cu viaţa lumii acesteia, care din cele dumnezeieşti şi-a făcut cugetarea lui.
Fericit cela ce pe pământ s-a făcut ca un înger, asemenea serafimilor, avându-şi curat cugetul său totdeauna.
Fericit este acela ce, având în minte ziua Judecăţii, se sârguieşte spre vindecarea rănilor sufletului său, prin lacrimi.
Fericit este cela ce totdeauna este eliberat, întru Domnul, de toate cele pământeşti și de vremelnicele lucruri ale veacului acestuia.
Fericit este acela ce înainte sporeşte, prin faptele călugăriei şi prin înfrânare.
Fericit cela ce are porunca cea înfricoşătoare, spre paza buzelor sale.
Fericit este cela ce a urât păcatele şi a făcut fapte bune.
Fericit este acela ce, întru cele nevăzute şi întru cele văzute, pe Singur Unul Dumnezeu iubeşte şi pe toată zidirea Lui.
Fericit este acela ce s-a făcut ca un nor, cu totul în lacrimi, stingându-şi focul poftelor trupeşti.
Fericit este acela ce şi-a vândut toate averile sale şi şi-a agonisit pe Unul Hristos, Mărgăritarul Ceresc. A Căruia este slava, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin. (Sfântul Efrem Sirul)
(Proloagele, volumul I, Editura Bunavestire, p. 514)
via Doxologia