Ziarul de Cluj relatează despre un incident cu valoare de lecţie, deopotrivă pentru români şi maghiari, petrecut în seara lui 5 Ianuarie a.c., la Sf. Gheorghe, în „Secuime”. La începutul meciului de baschet feminin dintre echipa Universităţii Cluj şi Sepsi Sf. Gheorghe s-a intonat inmul României, urmat de cel al aşa-zisului „Ţinut Secuiesc”. Secuii din Harghita şi Covasna şi-au făcut un obicei din a-şi obliga adversarii, la orice sport, să asculte în poziţie de drepţi şi acest cîntec al secuilor pe post de imn, deşi nici regulamentul federaţiilor sportive, nici legile ţării nu prevăd aşa ceva. Numai că de data asta li s-a înfundat. Antrenorul echipei din Cluj, Dragan Petricevic, le-a îndemnat pe elevele sale să-şi continue încălzirea după imnul României şi să nu acorde nici o importanţă „imnului” secuiesc. Fapt care a înfuriat publicul, estimat la 1.500 de persoane, care le-au huiduit şi înjurat pe jucătoarele clujence pe tot parcursul meciului.
Antrenorul Dragan Petricevic a explicat că a avut două motive pentru atitudinea sa:
“Unul este că în regulamentul FRB se spune despre obligaţia sportivilor şi a antrenorilor de a asculta imnul României în poziţie de respect. Apoi pentru că eu consider că fetele pe care le antrenez nu sînt obligate să stea în picioare încă zece minute şi să asculte un imn care nu este oficial, care nu este de stat românesc.
Trăiesc în România de douăzeci de ani, eu sînge de român nu am, dar jumătate din inimă îmi bate pentru România.
[…] Vreau să subliniez că aş fi procedat la fel dacă s-ar fi intonat imnul Bosniei aici în România, eu fiind bosniac. Pentru că acest lucru nu are de-a face cu sportul… Nu dau lecţii suporterilor cum să se comporte, dar la o manifestare sportivă, într-o ţară democratică, tolerantă, cum este România, nu e normal ca sportivele mele să fie huiduite. Fetele de la Universitatea Cluj vor sta drepţi numai ascultînd imnul de stat al României şi nici un alt imn, poate să fie şi sîrbesc, şi bosniac, poate să fie imnul casei mele din Sarajevo, nu contează. Există un singur imn pentru mine şi pentru echipa mea în această ţară” – a declarat Dragan Petricevic.
Poziţia sa demnă este pilduitoare atît pentru români, care ar trebui să nu se mai lase călcaţi în picioare în ţara lor, cît şi pentru etnicii maghiari/secui, care întreţin o atmosferă ostilă la adresa românilor din judeţele unde sînt majoritari. Dragan Petricevic nu poate fi acuzat de naţionalism, pentru că nu e etnic român, nici de porniri anti-maghiare, pentru că nu a atacat pe nimeni, ci a răspuns cu bun-simţ şi, atenţie, cu simţ patriotic unei provocări naţionaliste a seculor. Patriotismul este dragostea de patrie, iar România este şi patria lui Dragan Petricevic. A arătat-o ieri seară, pentru cei care mai aveau îndoieli.
Interesant de reţinut, în echipa de baschet feminin a U. Cluj sînt mai multe jucătoare de alte naţionalităţi, care n-au înţeles, în primă instanţă, nimic din ce se întîmplă şi în conflict interetnic, artificial, au picat.
de Horia Brad Rost Online