Citind cartea Apocalipsei, aflăm că sintagma „tot neamul şi seminţiile şi popoarele şi limbile” apare de mai multe ori.
Idei globaliste nu apar niciodată, pentru simplul motiv că nu există un sistem de valori globalist.
Civilizația biblică nu poate fi concepută fără sentimente și convingeri identitare: Iacov a mers în Egipt „cu tot neamul lui” (Facerea 46, 7); „cugetă la anii neamurilor trecute” (Deuteronomul 32, 7).
De nenumărate ori apare în Sfânta Scriptură cuvântul „Ascultă, Israele!”, nu spune „Ascultați voi, oricare ați fi!”.
Când moare un Patriarh, textul scripturistic spune că „s-a adăugat la poporul/neamul său”, nu spune că s-a adăugat la vreun imperiu.
Noul Testament spune că „Împărăția lui Dumnezeu… se va da neamului care va face roadele ei” (Matei 21,43), adică noului popor creștin.
Mai mult, în Apocalipsă, vorbindu-se despre cetatea sfântă, se zice: „Neamurile vor umbla în lumina ei”, iar regii și împărații „vor aduce în ea slava și cinstea neamurilor”. Acest verset este cu deosebire foarte greu pentru că el ne țintește pe toți: adică așa cum există virtuți colective ale unei comunități (martiri, propovăduitori, sfinți, binefăcători) născuți de o cetate, tot așa există și păcate colective (războaie, avorturi, desfrânări). Și așa cum unele popoare vin cu cinstea și slava lor, altele pot veni cu lipsa lor de slavă și de identitate.
În ultimele zile asistăm la un mic și meschin război mediatic. Dan Puric, cu talentul și puterea mesajului său harismatic, a rostit cuvinte minunate despre neam și credința creștină. Are acest drept, pentru că poporul român a dat un număr mare de martiri și de sfinți.
Cuvintele lui i-au ars atât la tălpi, cât și la scăfârlie pe cei cărora le țiuie urechile când aud de neam, de credință și de Biserică. „Săriți!”, a strigat ceata lui Pițigoi. „Ne atacă în lipsa noastră de identitate”.
Cei care nu știu cine sunt se luptă cu cel care știe cine este.
Dragă Dan Puric, rămâi în zona ta, adică acolo unde ne știm limitele, greșelile, luptele, intențiile, neputințele și crezul, dar avem marele privilegiu că Domnul, la sfârșitul nostru, ne va chema pe nume.
Nu coborî în tenebroasa zonă a nenumiților care urăsc ceea ce Domnul iubește: neamul și Biserica. Mișcarea browniană fără scop și fără sens este stilul lor.
Tu, Dane, roagă-te pentru ei! Cei din ceasul al unsprezecelea au fost primiți ca și cei din ceasul întâi, dar despre cei din ceasul al doisprezecelea Sfânta Scriptură nu vorbește nimic…