SĂ NU UITĂM! Acum 26 de ani, LA TIMIŞOARA SE MUREA… Ziua când Armata şi-a împuşcat propriul popor… CEAUŞESCU COMANDĂ PERSONAL MASACRUL. „Am văzut-o pe mama împuşcată în cap. Tata era ghemuit, nimerit în stomac“. VICTIMELE ARSE LA CREMATORIUL CENUŞA.
Data de 17 decembrie 1989 rămâne una dintre cele mai sângeroase ale Revoluţiei. A fost ziua în care Armata şi trupele de Securitate au deschis focul împotriva manifestanţilor din Timişoara.
Manifestanţia pro-Tőkés László din Piaţa Maria din Timişoara, începută în 15 decembrie avea să se trasforme a doua zi, pe 16 decembrie, într-un protest anti-Ceauşescu şi anti-comunist. După luptele cu forţele de ordine de la „Maria”, demonstranţii s-au deplasat în principalele cartiere ale oraşului şi la Comitetul Judeţean de Partid unde au revendicat drepturi economice şi politice.
Grupuri de manifestanţi vor să dialogheze cu autorităţile în cursul zilei de 17 decembrie. Acolo sunt întâmpinaţi de militari, scutieri şi tunuri de apă. În confruntarea care a avut loc, demonstranţii ies victorioşi. Forţele de represiune se retrag. Apoi, noi trupe de securitate obligă oameni să se retragă înalte puncte ale oraşului unde au loc confruntări.
La Timişoara, au fost trimişi Secretarul Comitetului PCR Ion Coman şi generalii Ştefan Guşe, Mihai Chiţac şi Victor Atanasie Stănculescu, pentru a pune capăt revoltei. Teleconferinţa lui Ceauşescu Nicolae Ceauşescu organizează de urgenţă o teleconferinţă cu factorii de decizie de la Timişoara.
În jurul orei 17.30, dictatorul avea să dea ordin să se deschidă foc împotriva civililor. „În Timişoara, toate trupele primesc muniţie de război. Se somează şi oricine nu se supune, se socoteşte stare necesitate şi se aplică legea. În Timişoara s-a atacat şi sediul, nu s-a reacţionat, s-a întors şi obrazul celălalt de parcă ar fi fost Iisus Cristos… Oricine atacă un soldat, un ofiţer, trebuie să primească riposta. Oricine intră într-un sediu de partid sau se sparge un geam de la un magazin, trebuie să primească riposta imediat. Fără nicio justificare. Umanismul nu înseamnă capitualarea sau pactizarea cu duşmanul. Umanismul înseamnă apărarea poporului, integrităţii ţării şi socialismului. Toate unităţile militare sunt în stare de alarmă şi au armamentul de luptă. Nu pleacă nicăieri fără muniţie de luptă. Toate unităţile ies cu armamentul uşor din dotare, de luptă“, a spus Ceauşescu, care a cerut ca într-o oră să fie restaurată liniştea.
„A început să se tragă deja. Coman vă raportează… Raportez încă o dată, am ordonat să se tragă foc. Terminat!“, a transmis Ion Coman.
Ordinul va fi dus la îndeplinire şi la Timişoara vor cădea primele victime în după-amiaza aceleiaşi zile. Cei care au deschis foc asupra mulţimii au fost cadre ale MApN şi ale Securităţii, care au pus în aplicare ordinul „Radu cel Frumos“, iar trupele deschid focul în manifestanţi în mai multe zone din oraş: Catedrală, Piaţa Libertăţii, Piaţa 700, Podul Decebal, Calea Girocului, Calea Lipovei, Calea Aradului. Masacrul de la Podul Decebal Ioan Bânciu şi-a pierdut soţia, pe Leontina, în măcelul care a avut loc la Podul Decebal. Demonstranţii au încercat să ajungă la Comitetul Judeţean de Partid dinspre Bulevardul Pârvan.
„Actuala Prefectură era apărată de maşini militare, de maşini de pompieri şi de soldaţi pe mai multe rânduri. Erau hotărâţi să ne oprească. Cei din spate împingeau mulţimea. Un elicopter al Miliţiei i-a urmărit pe manifestanţii care se îndreptau spre sediul Miliţiei, cu gândul să ceară eliberarea arestaţilor. Eram hotărâţi şi siguri pe noi, pentru că toate forţele se dădeau la o parte. Pe Podul Decebal, surpriză! Au început să tragă fără somaţie. Vedeam gloanţele care loveau caldarâmul şi stâlpii. Se trăgea şi de peste canalul Bega“,a declarat Ioan Bânciu, unul dintre revoluţionarii timişoreni. Patru persoane au murit şi 21 au fost rănite la pod. Dispozitivul era format din militarii de la U.M. 01185 Timişoara şi două plutoane de trupe ale Securităţii, de la Arad şi de la Timişoara. Pe pod, erau transportoare blindate şi tancuri de la U.M. 01115 Timişoara.
Răniţii au declarat că s-a tras dinspre cordoanele de militari şi TAB-urile ce blocau accesul pe pod. Ioan Bânciu la Podul Decebal S-a deschis focul la Catedrală În seara zilei de 17 decembrie, după încetarea actelor de vandalism din Centru, s-a deschis focul împotriva celor câteva mii de persoane care scandau lozinci în zona Catedralei.
Conform procurorului Romeo Bălan, grupul de persoane care spărgeau magazinele în Piaţa Operei şi apoi le-au incendiat s-au detaşat de masa demonstranţilor. Acolo au acţionat cei de la UM 01233 Buziaş. Au fost împuşcate mortal 12 victime şi au fost rănite de gloanţe 34 de persoane. În jurul orei 19.00, s-a deschis focul dintr-un cordon de militari dinspre cinematograful Capitol sau de pe transportoare blindate şi de vizavi de catedrală. Din rapoartele depuse de unităţile militare, care au acţionat în Timişoara, nu rezultă ce unităţi au fost la Operă. Piaţa Operei din Timişoara După orele 19.00, la Operă şi în apropiere s-a deschis focul împotriva manifestanţilor.
„S-a tras dinspre cordoane de militari, dar au acţionat şi persoane care nu erau în uniformă militară“, afirmă procurorul Romeo Bălan. Au fost împuşcate mortal nouă persoane şi au fost rănite 13. Profesorul Csizmarik a fost împuşcat în timp ce cânta „Deşteaptă-te române!“, în apropiere de Operă. Din raportul U.M. 01121 Timişoara rezultă că au avut în zonă trei transportoare blindate de cercetare cu cinci ofiţeri şi 20 de militari în termen.
Crimele din Piaţa Libertăţii
În Piaţa Libertăţii, demonstranţii au fost împinşi dinspre Judeţeana de Partid, în jurul orelor 16.00-17.00. Unii manifestanţi au incendiat chioşcurile de ziare şi maşinile unor miliţieni. S-a aruncat cu sticle incendiare spre Garnizoană şi de la Comandamentul Diviziei Mecanizate. Oamenii au fost avertizaţi mai întâi cu foc de avertizare de militari şi câteva autoblindate au încercat să împrăştie mulţimea violentă. Au sosit în zonă şi câteva camioane cu militari, care au acţionat. În urma focurilor au rămas 3 morţi şi 22 de răniţi. „Când am ajuns în faţa Garnizoanei, cineva din cordon a deschis focul cu un pistol mitralieră. Când s-a oprit focul, am văzut-o pe mama căzută cu faţa la pământ, chiar în poarta de la garnizoană. A fost împuşcată în cap şi în piept. Tata era tot jos, ghemuit, nimerit în stomac. Eu am rămas în picioare şi am început să strig”, a povestit Ioana Bărbat. În câteva clipe, a sosit la faţa locului un bărbat cu parpalac de piele, cu doi soldaţi. „Ne-au luat şi ne-au dus într-o încăpere a restaurantului militar. Acolo era un domn gras, de vreo 100 de kile, care ne înjura. Urla să nu plâng că mă omoară şi pe mine. Spunea că dacă am ieşit în stradă, acum să tăcem. Apoi, toţi am fost duşi la Spitalul Militar, dar pentru că nu aveau voie să acorde ajutor, ne-au trimis la Judeţean, cu o salvare”, a mai spus Ioana Bărbat.
Pentru împuşcarea soţilor Bărbat a fost cercetat şi judecat căpitanul de contrainformaţii Vasile Joiţoiu. A fost condamnat la 18 de ani închisoare de Tribunalul Militar, în 1991, însă a fost achitat de Tribunalul Militar Bucureşti. „Militarii care erau acolo au spus că Joiţoiu a tras. Acesta a luat arma de la unul dintre soldaţi. La 20 de ani, am văzut declaraţia unui fost lucrător în armată, pe TVR, care a spus că Joiţoiu a făcut un pariu că ne omoară pe toţi trei“, a mai spus Ioana Bărbat. În intersecţia de lângă Clinica de Oftalmologie au fost împuşcaţi mortal Radian Belici şi Remus Tăşală, alte şase persoane fiind rănite. Recuperarea tancurilor din Calea Girocului Mii de persoane au protestat în după-amiaza zilei pe Calea Girocului. La intersecţia Căii Girocului cu strada Lidia, au fost oprite cinci tancuri ale U.M. 01115 Timişoara. Conducătorii tancurilor au fost molestaţi de timişoreni. Tancurile ar fi trebuit să ajungă în centrul oraşului pentru a-i împrăştia pe demonstranţi. Aveau 275 de obuze. Revoluţia eliberatoare a fost trăită ca un război de timişorenii din Calea Girocului. Ştefan Mariş a fost unul dintre cei care şi-au dat viaţa în Calea Girocului, la sosirea comandoului care avea misiunea să recupereze tancurile blocate de manifestanţi. „După ce am luat masa de prânz, am auzit zgomotul maşinilor mari. Veneau tancurile de la Unitatea Militară din Giroc. Soţul mi-a spus că e ca la război afară. S-a îmbrăcat şi a plecat. Demonstranţii au atacat tancurile şi i-au dat jos pe militari. Au ridicat baricade din ce au putut. Un firobuz a fost postat de-a lungul drumului. Am avut o stare sufletească ciudată. Ştefan mi-a spus că dacă vor veni ajutoare să elibereze tancurile va fi prăpăd. Am văzut un TAB de pe care au coborât militarii cu armele întinse şi strigau: «Intraţi în scări că trag!» În acel moment, au şi tras. L-am văzut când a picat. A fost împuşcat în gât şi a paralizat de sus în jos. Eu m-am apropiat de el şi i-am spus că nu m-a ascultat! Spunea că nu îl doare nimic, dar a vrut să fie dus la spital. Avea măduva secţionată. L-au operat, dar pe 23 decembrie a murit“, a spus Rozalia Mariş, soţia eroului Ştefan Mariş.
Soldaţii care veniţi să recupereze cele cinci tancuri blocate de revoluţionari au ciuruit tot ce au prins în jur. 11 persoane au murit, 22 au fost rănite. Din ordinul generalului Ştefan Guşe, militarii de la U.M. 01140 Lugoj, conduşi de maiorul Vasile Paul, au deschis focul fără milă. După Revoluţie, maiorul Paul a fost avansat general şi chiar a ajuns profesor universitar la Universitatea de Vest din Timişoara. În zonă, au acţionat şi militari de la U.M. 101125 Timişoara, U.M. 01008 Timişoara şi U.M. 01380 Arad. S-a tras din Unitatea Militară din Calea Lipovei Sute de demonstranţi se aflau în Calea Lipovei şi au manifestat împotriva regimului. Au existat, ca şi în alte zone, grupuri răzleţe de persoane care spărgeau vitrinele magazinelor. În urma intervenţiei militarilor de la U.M. 01942 Timişoara, care îşi aveau sediul chiar în zonă, au murit 6 persoane şi au fost rănite alte 29.
„În după-amiaza zilei a fost trimis la Timişoara un colectiv cu reprezentanţi de vârf ai PCR, în frunte cu secretarul cu probleme speciale al CC al PCR, Ion Coman. Din acest colectiv au mai făcut parte generalul Constantin Nuţă, adjunctul ministrului de interne şi şef al Inspectoratului General al Miliţiei, generalul Ştefan Guşă, şef al Marelui Stat Major, generalul Victor Atanasie Stănculescu, prim-locţiitor al ministrului Apărării şi generalul Mihai Chiţac, şef al Trupelor Chimice ale Garnizoanei Bucureşti. Toate aceste persoane, împreună cu forţele locale, au organizat reprimarea brutală a manifestaţiilor şi au pus în executare ordinul de deschidere a focului dat de Ceauşescu.
Au deschis focul atât forţele MApN, cât şi cele ale ale M.I. În această zi s-au înregistrat cele mai multe victime, respectiv 65 de morţi şi 268 de răniţi, dintre care 224 prin împuşcare. Alte 44 de persoane au fost rănite în altercaţiile cu forţele de ordine. Până în 17 decembrie, forţele de ordine au reţinut 200 de persoane, depuse la Penitenciarul Timişoara fără nicio formă legală”, a relatat procurorul Romeo Bălan. Ziua următoare, la ordinul Elenei Ceauşescu, s-a pus în practică Operaţiunea „Trandafirul“, prin care victimele de la morgă, 44 la număr, au fost încărcate într-un camion al Comtimului, transportate la Crematoriu Cenuşa din Bucureşti, unde au fost arse, pentru a se şterge urmele masacrelor.
Mandru ca sunt roman!