Acum 20 de ani am participat la conferinţa Naţiunilor Unite de la Beijing legată de femei. Scopul întrunirii a fost definirea „genului”. Cuvântul apărea cel puţin o dată în 300 de secţiuni de pe toate platformele. Chiar dacă mulţi oameni cred că aceste două cuvinte „sex” şi „gen” sunt interschimbabile, scopul conferinţei de la Beijing a fost acela de a schimba definirea ambelor.
Până atunci, „sexul” făcea referire la tot ceea ce însemna a fi bărbat sau femeie, iar „genul” era un termen gramatical. Însă, teoria genului a redus sexul până la nivel biologic. Într-o utilizare normală, sexul urma să fie înlocuit de gen, iar genul ar fi descris roluri sociale care puteau fi schimbate. Un bărbat ar putea avea o identitate atribuită genului feminin.
Potrivit ideologiei genului, toate diferenţele de ordin psihologic şi cultural între bărbaţi si femei sunt constructe artificiale care nu doar pot, dar ar şi trebui eliminate, astfel încât bărbaţii şi femeile să participe la fiecare activitate socială în mod egal.
Inamicul evident al acestui plan este maternitatea. Dacă doi oameni întreţin relaţii sexuale, doar femeia rămâne însărcinată.
După conferinţă, am scris o carte: Agenda egalităţii de gen. Redefinirea egalităţii. Următoarele sunt concluzii ce apar in cartea mea:
Naţiunile Unite sunt locuite de oameni care consideră că lumea are nevoie de :
- mai puţini oameni
- mai multă plăcere sexuală
- eliminarea diferenţelor dintre bărbaţi si femei
- mame care sa nu îşi dedice tot timpul bebeluşului
Aceşti oameni recunosc faptul că mai multă plăcere sexuală ar putea duce la creşterea numărului de bebeluşi şi de mame. Aşadar, soluţia pentru salvarea lumii este:
1) Libera contracepţie şi legalizarea avorturilor
2) Promovarea homosexualităţii (sex fără posibilitatea de a avea copii)
3) Cursuri de educaţie sexuală ce încurajează experimentarea sexuală între copii, care îi învaţă cum să se protejeze de o eventuală sarcină şi cum să facă avort; că homosexualitatea este normală şi că bărbaţii şi femeile sunt la fel.
4) Eliminarea drepturilor părinteşti astfel încât părinţii să nu poată opri copiii de la practicarea activităţii sexuale, de la educaţie sexuală, contracepţie sau avort.
5) Cotă egală: 50/50 între bărbat şi femeie
6) Toate femeile în câmpul muncii
7 )Discreditarea tuturor religiilor care se opun acestui program.
Aceasta este „perspectiva genului” şi se vrea răspândită în orice program, la orice nivel, în fiecare ţară.
Agenda egalităţii de gen nu poate fi învinsă până când oamenii nu se vor ridica şi vor spune: „Fără limbaj atotcuprinzător, fără discursuri politic corecte”. Trebuie refuzată folosirea termenului „gen” când, de fapt, facem referire la „sex”. Cei care se simt ofensaţi de realitate şi de natura umană vor trebui să accepte acest lucru.
În timpul conferinţei de la Beijing, la o întrunire sponsorizată de ONG-uri pro-viaţă, două lesbiene au vorbit. Plângeau şi spuneau că doresc să se căsătorească. Purtătorii de cuvânt ai ONG-urilor nu au avut un răspuns compătimitor şi atunci am ştiut că aceasta va fi următoarea provocare majoră.
Era evident că ne aflam în mijlocul unui război cultural iar chestiunile anterioare erau strâns legate.
În anii ce au urmat, lucrurile s-au înrăutăţit. Cunoscătorii folosesc termenul de „gen” atunci când fac referire la „sex”. Alţii trăiesc cu iluzia că un bărbat poate deveni femeie sau că relaţia dintre doi oameni de acelaşi sex este o căsătorie. Vânzarea părţilor din trupul bebeluşilor nenăscuţi este susţinută de către Senatul american.
Tocmai când se credea că lumea a mers prea departe, episcopii catolici din Africa au ieşit in faţă si au declarat faptul că au refuzat să fie şantajaţi de către birocraţii Naţiunilor Unite şi de activiştii occidentali ai egalităţii de gen.
După supunerea ţărilor occidentale prin acuze de homofobie şi discriminare sexuală, activiştii egalităţii de gen şi-au îndreptate atenţia spre Africa şi au cerut, ca şi condiţie pentru primirea ajutorului pentru dezvoltare, să fie adoptat acest program al egalităţii de gen. Totuşi, episcopii africani au văzut dincolo de limbajul ambivalent al „drepturilor de reproducere” şi, în urma unei declaraţii comune, au respins, considerând aşa numita „perspectivă de gen” drept o nouă forma de sclavagism, conform căreia maternitatea, identitatea filială şi nupţială a fiinţei umane şi familia bazată pe căsătoria dintre un bărbat şi o femei ar fi „stereotipuri discriminatorii”.
Să sperăm că oamenii de bun simţ îşi vor urma calea, se vor trezi şi îşi vor da seama că au fost înşelaţi şi vor înfrunta această teorie asupra egalităţii de gen în toate formele sale.
Dale O’Leary este o scriitoare americana cu un vădit interes in problemele de ordin psihosexual si este autoarea a două cărţi: One Man, One Woman şi The Gender Agenda: Redefining Equality.Blogul ei se intitulează: What Does the Research Really Say?
sursa traducerii : Ştiri pentru viaţă