Imaginaţi-vă următorul scenariu: o femeie care a absolvit facultatea ca şef de promoţie se află în dificultate când vine vorba de a urca pe scara corporatistă. Se simte stânjenită la serviciu, nu reuşeşte să delege atribuţii când ar trebui, se simte ca şi cum povara întregii companii apasă pe umerii ei încordaţi.
Sursa problemei s-ar putea afla în familia din care provine – mai exact, în copiii care lipsesc.
Această revelaţie este comună nu doar avocaţilor pro-viaţă, ci şi consilierilor de viaţă, al căror scop este să ajute femei şi bărbaţi să îşi atingă potenţialul maxim. În ediţia de toamnă a revistei Porter, un consilier de viaţă subliniază că o femeie moşteneşte emoţiile familiei sale – iar acestea pot fi influenţate de pierderi cauzate de avorturi, sarcini nereuşite şi darea copiilor spre adoptie.
Articolul sugerează că toată vorbirea cu sine importantă – lucrurile pe care o femeie şi le spune ei înşişi – poate fi influenţată de lipsa copiilor în familia de origine. Din fericire, odată ce femeile realizează acest lucru ele pot să facă faţă pierderii şi să înceteze să-şi frâneze activitatea profesională.
Iar acum, părerea mea personală:
Industria avorturilor vrea ca noi să credem că avortul nu are niciun efect negativ asupra unei mame şi asupra eventualilor copii pe care aceasta i-ar avea mai târziu. Ba chiar susţinătorii avorturilor merg până într-acolo încât să înfăţişeze avortul ca un lucru pozitiv în viaţa unei femei.
Dar sindromul copilului lipsă este doar un exemplu din mulţimea de probleme pe care avortul le poate cauza. Deşi este adevărat că pierderea unei sarcini şi oferirea copiilor spre adopţie ar putea avea un efect similar, avortul voit este un eveniment considerabil diferit. O sarcină pierdută este o tragedie neprevăzută, o adopţie poate fi privită ca o decizie de a încredinţa atribuţiile părinteşti altcuiva. (De asemenea, dacă viaţa unei femei este în pericol şi copilul moare în timp ce doctorul încearcă să salveze atât mama cât şi copilul, nu a fost luată nicio „decizie”).
Oricât ar incerca să înfăţişeze avortul ca pe o procedură de rutină, dovezile sugerează că susţinătorii avorturilor sunt teribil de nechibzuiţi. De asemenea, avortul nu este niciodată un eveniment singular. Pentru că efectele sale pot crea un cutremur la rădăcina arborelui genealogic, despicând unele ramuri şi îndoindu-le pe altele până în punctul în care se rup.
Cât de trist este că o femeie în floarea vârstei şi aflată la marginea unei cariere strălucite se poate găsi imobilizată de durerea lipsei unui frate sau a unei surori – surorile sau fraţii care ar fi completat familia. Sora care ar fi putut să fie confidenta ei – sau fratele care ar fi putut oferi sfaturi demne de încredere. Ea se străduieşte în cursul vieţii să potolească o sete care nu poate fi stinsă… încercând să întregească cercul rupt al familiei.
Negarea problemei lasă cultura noastră prizonieră. Doar prin recunoaşterea daunelor colaterale cauzate de avort putem începe să ne vindecăm.
Traducere: Diana-Elena Gratie Ştiri pentru viaţă