INTELLIGENCE. Nucleul: pură ficțiune sau structură informativ-operativă deplin conspirată?

de Elena RĂDULESCU

Câteva cărți ale literaturii românești, unele mai vechi, scrise in 1976, altele mai recente, scrise in 2012, ne prezintă intriganta si fascinanta legendă a unei unități deplin conspirate din cadrul serviciilor de informații române.

Ar fi destul de dificil pentru cititor, dacă nu chiar imposibil, de a stabili cronologic înființarea  acestei structuri, fiindcă Pavel Coruț o plasează in timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, Haralamb Zincă, in timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Paul Carpen, in perioada premergătoare trădării generalului Pacepa, iar Victor Niță atribuie lui Mihail Moruzov înființarea Nucleului. In ciuda acestei discordanțe, voite sau nu, autorii menționați descriu Nucleul in aceeași maniera: unitate de elita deplin conspirată, formată numai din acei ofițeri conduși de patriotism si pentru care iubirea față de țară înfrânge orice alt interes, unitate independentă de schimbările politice sau de conducere, care se autofinanțează, proiectată de asemenea natură încât să dăinuie in timp, rezistând in fața oricăror provocări pe care istoria urma să i le scoată in cale, tehnica de lucru: infiltrarea.
Autorii, fie foști ofițeri de informații aflați in rezervă, fie „simpli scriitori” pasionați de deslușirea unor enigme printr-un exercițiu al imaginației, inserează abil avertismentul că ceea ce urmează sa citim nu este altceva decât ” o simplă plăsmuire a imaginației ” și că orice asemănare cu fapte sau personaje reale nu este decât o coincidență. Probabil că, pe mulți cititori, acest avertisment ii va indemna să încline balanța in favoarea ideii conform căreia aceste cărți prezintă adevăruri incomode învelite in ambalajul elegant al ficțiunii care, cu diplomatie, ii absolvă pe autorii lor de orice răspundere sau eventuale admonestări.

Da, adevăruri incomode pentru că, lesne de închipuit, statele partenere României, și nu numai, nu ar fi extraordinar de încântate să afle că de-a lungul istoriei au suferit infiltrări din partea României până la cele mai înalte niveluri ale propriilor structuri de securitate, infiltrări care se practică si azi. Adevăruri incomode pentru politicienii care ne-au condus slujind cu totul alte interese decât pe cele ale României si cetățenilor săi. Dar, să nu ne alertam! Sunt simple plăsmuiri ale imaginației…
Rămâne la latitudinea fiecărui cititor să aleagă dacă va citi printre rânduri aceste volume si va extrage sâmburele de realitate existent, sau dacă le va trata ca pe roade ale imaginației unor autori de ficțiune.

Revenind la începuturile acestei „unități fantomă”, aflam din cartea „Nucleul. Enigma spionajului romanesc”, de Victor Nita, ca asasinarea lui Mihail Moruzov, in noiembrie, 1940, a reprezentat un moment decisiv in existența structurii. Protocolul instituțional prevedea ca noul director al SSI, Eugen Cristescu, să fie informat despre existența si activitatea unității, dar, cinci dintre ofițerii cu funcții de conducere, printre care si șeful operativ al Nucleului, nefiind încă siguri de adevăratele interese ale noului conducător de serviciu, au considerat prea riscantă această dezvăluire și au decis scoaterea sa de sub controlul autorităților. Astfel, s-a demarat o operațiune minuțios construită, prin care 150 de ofițeri de elită au „dispărut” oficial, fie prin dezertări, accidente subite, sau excluderi, pentru a-și putea continua misiunea neoficial, in deplin anonimat. Se asigura continuitatea a ceea ce Moruzov realizase in timpul vieții: o muncă titanică, prin care reușise să infiltreze peste 50 de servicii de informații din întreaga lume.
De la perioada interbelica, data de naștere a structurii de legendă, facem un salt temporal către prezent unde găsim un Nucleu mai experimentat, mai puternic, perfecționat de trecerea timpului si de beneficiile pe care evoluția tehnologică i le conferă. Ne sunt împărtășite chiar si detalii despre maniera de organizare, funcționare si recrutare in interiorul acestei structuri, prin intermediul personajului Radu Godeanu, noul recrut al Nucleului, care află că tocmai a fost acceptat intr-un serviciu de informații neoficial, apolitic și care își desfășoară activitatea in ilegalitate, chiar pe teritoriul propriei țări. Exista surse care sustin ca „Nucleul. Enigma spionajului romanesc” este, de fapt, un roman autobiografic, fiindca autorul, Victor Nita, a executat o misiune de un an in Irak, intocmai ca personajul central, Radu Godeanu.

Posibilitatea ca o astfel de structură să funcționeze pe teritoriul țării și in afara granițelor sale a stârnit curiozitate si intrigă chiar și in rândul unor reprezentanți ai serviciilor de informații oficiale. Sunt surse care neagă vehement existența Nucleului, spunând ca este doar o poveste demnă de scenarii hollywoodiene, altele sunt sceptice, afirmând că dacă într-adevăr ar exista, atunci este foarte bine conspirat, iar alte surse, mai curajoase sau, poate, mai bine documentate, ne mărturisesc despre Nucleu că este format din cei mai înalți profesioniști ai serviciilor de informații cunoscute – interne, externe, militare, telecomunicații – și că principalul criteriu de selecție este patriotismul. Aceste surse, mai deschise decât altele, susțin că procesul de epurare al clasei politice la care asistăm în prezent nu este altceva decât rezultatul unei operațiuni de lungă durată pusă in scena chiar de ofițerii din umbra.

Legendă sau nu, Nucleul spune o poveste despre patriotism, curaj, aventură si ne poartă printr-o lume încărcată de istorie, o lume a informațiilor si a eroilor din umbră la care cei mai mulți dintre noi nu avem acces in lumea reală, așa ca ne putem oferi nouă înșine câteva clipe de evadare din cotidian, in universul războiului nevăzut.

În încheiere, permiteți-mi să vă redau un dialog pe care mi-a fost dat să-l aud, pur întâmplător, de curând:
„- Dacă Nucleul, cum ii spui tu, ar exista, nu ar putea să accelereze procesul de curățire in care se pare ca a intrat politica românească și sa ne aducă mai repede schimbarea la care sperăm de atâția ani? România a fost jefuită barbar timp de 25 de ani. E suficient!
– Îți aduci aminte unele cuvinte din „Spion de prisos” sau „Nucleul”….”Apele tulburi vor redeveni limpezi”… Dar asta se numește proces si nu act peste noapte. De ce? Pentru că la câta manipulare a existat, anihilarea lor automată naște îndoieli… Dar așa, în timp, când ei înșiși s-au compromis prin lăcomia lor fără margini si când se știe mai bine de cine sunt orchestrați, e mai eficient pe termen lung. Intre timp, do your part!
– Adică? Cum să „do my part”… sunt doar un civil?
– Uite aici start-ul: cetățenii români, ca expresie a fidelității lor față de țară, au datoria morala de a contribui la realizarea siguranței naționale.”