Oprea, dosarul Revoluţiei şi umilirea României

În prezent Sistemul contraatacă, arătând că este pregătit să calce pe cadavre pentru a se menţine la putere. Clasarea dosarului Revoluţiei şi cazul Oprea sunt revelatoare pentru dispreţul Sistemului pentru oameni.

Decizia de începere a urmăririi penale a lui Ion Iliescu în dosarul Mineriadelor părea să fie un moment istoric pentru România. N-am apucat să ne bucurăm prea mult că în sfârşit după 25 de ani se va face dreptate, iar vinovaţii pentru episodul întunecat al intervenţiei brutale a minerilor împotriva Pieţei Universităţii vor fi pedepsiţi. Am fost treziţi brusc şi brutal la realitate. Crimele împotriva umanităţii de care sunt acuzaţi decidenţii acelor ani, în frunte cu Ion Iliescu, care sunt imprescriptibile în cazul Mineriadei din 13-15 iunie, au fost declarate ca lovite de prescripţie în dosarele Revoluţiei. Unele nu mai sunt prevăzute de Noul Cod Penal, iar altele au fost amnistiate.

Pentru Sistem nu contează că în timpul Revoluţiei au fost ucişi peste 1.000 de oameni, alte 3.000 fiind răniţi, mult mai mulţi ca la Mineriada din iunie 1990, când s-au înregistrat 4 morţi şi trei răniţi. Exponenţii săi încearcă să muşamalizeze lovitura de stat care i-a menţinut pe foştii comunişti la putere, transformaţi peste noapte în veroşi capitalişti, şi neagă dreptul nostru, al cetăţenilor, de a şti adevărul.

Motivări de genul din ”cauza oboselii şi a stresului, la revoluţia din 1989 s-au tras focuri de armă între militari, iar oameni din dispozitive militare, civile sau mixte au deschis cu uşurinţă focul spre imobile sau maşini care nu opreau la filtre”, date de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în ordonanţa de clasare a dosarului Revoluţiei, sunt revoltătoare. Vor să ne spună că nu există vinovaţi pentru crimele de atunci, că din cauza unui climat de haos şi anarhie, toată lumea trăgea în toată lumea, din cauza oboselii şi confuziei. Revoltător. Decizia de clasare a dosarului este o palmă puternică dată tuturor cetăţenilor României de către Sistem, o decizie cinică de a trage cortina asupra victimelor şi de-ai scăpa cu orice preţ pe făptaşi.

Cazul Oprea

Episodul recent al morţii poliţistului care făcea parte din coloana vicepremierului Gabriel Oprea este şi el revelator pentru că arată dispreţul infinit al Sistemului faţă de oameni şi este a doua palmă menită să ne trezească la realitate. Aparent cele două evenimente nu au nicio legătură, dar dacă analizezi mai în profunzime, lucrurile se leagă. Gabriel Oprea a fost angajatul lui Miron Cozma, liderul minerilor care i-au bătut cu bestialitate pe protestatarii din Piaţa Universităţii, în perioada în care acesta conducea Clubul Jiul Petroşani. Mai apoi, Oprea a părăsit armata în 1993, deşi abia din 1990 devenise ofiţer de justiţie militară, iar CV-ul său nu precizează ce a făcut în următorii 7 ani. Între 2001 şi 2003 se spune că el ar fi redevenit militar activ cu gradul de general mr. de justiţie, fără a se preciza unde a activat, în ce instanţă militară.

Acest personaj veşnic încruntat şi cu un limbaj bolovănos a cunoscut ulterior o carieră politică fulminantă şi a ajuns să devină un fel de partid balama în România, care face şi desface majorităţi. Cu un partid care niciodată n-a trecut pragul electoral singur, el are un potenţial de şantaj (în termenii ştiinţei politice desigur) uriaş. Traian Băsescu l-a folosit ca o soluţie imorală, dar utilă pentru a forma o majoritate. Guvernul Ponta nu ar fi rezistat până acum fără el, iar PNL l-a curtat intens şi-l critică abia acum pe general pentru că nu a reuşit să-l convingă să schimbe tabăra.

În ultima vreme, odată cu scandalurile şi operaţiile în care a fost implicat Ponta şi deplasările acestuia în Turcia, Gabriel Oprea a ajuns chiar prim-ministru interimar, ajungând în centrul scenei, jucând la două capete, prin afirmarea loialităţii şi faţă de Iohannis şi faţă de Ponta.

Episodul tragic al morţii poliţistului Bogdan Gigină arată clar cine este generalul care invocă mereu interesul naţional pe care-l apără. Ce interes naţional poate justifica să-i fugăreşti pe poliţişti prin oraş cu peste 100 km pe oră, mai ales în condiţii meteo nefavorabile, ca să ajungă Oprea cu câteva minute mai repede acasă sau la Minister, de la restaurant? Niciunul, doar interese personale foarte înguste, aroganţă şi nepăsare.

Cum mai poate pretinde omul din fruntea MAI că se ocupă de siguranţa naţională a României, când nu-i pasă nici de siguranţa personală a subordonaţilor săi? Mai grav, alte cuvinte laitmotiv din vocabularul altfel foarte limitat al vicepremierului României sunt patriotismul şi ”Sunt un om de onoare, de cuvânt”. În momentul în care poliţistul pe motocicletă a căzut în groapă însă, Gabriel Oprea, ministrul de Interne, a ordonat coloanei să meargă mai departe. Nici nu s-a oprit din goana limuzinei să vadă ce s-a întâmplat cu victima, ci a trecut mai departe, cu nepăsare, ca un şofer vinovat pentru un accident care fuge de la locul faptei. Ce patriotism poate să fie acela când nu-ţi pasă de românii pe care-i invoci toată ziua, atunci când mor lângă tine?

Despre onoare, ce să mai vorbim. Întrebat de Ştiri pe Surse dacă venea de la restaurant, şi care era urgenţa, Gabriel Oprea, s-a apărat că a fost la muncă. În loc să aibă curajul să-şi recunoască vina, el i-a comandat onoruri militare la înmormântare lui Gigină pentru a acoperi responsabilitatea sa şi a muşamaliza totul prin formula ”murit la datorie”. Care datorie? Datoria de a sluji Sistemului, chiar şi cu preţul vieţii?

Oprea este un om al Sistemului. Ascensiunea sa fulminantă a început în perioada lui Adrian Năstase, succesorul lui Ion Iliescu, mentorul lui Ponta şi Oprea. Pe fondul căderii puternicilor zilei, care păreau de neatins, de la Năstase, la Voiculescu, Iliescu şi Ponta, Gabriel Oprea şi-a făcut încet-încet culoar spre postul de premier. Şi el se credea de neatins, deasupra legii şi a tuturor.

Ce patriotism poate să fie acela când nu-ţi pasă de românii pe care-i invoci toată ziua, atunci când mor lângă tine?

Potrivit dezvăluirilor făcute de Digi24, mai mulţi poliţişti au spus, evident sub protecţia anonimatului, că Gabriel Oprea folosea coloane oficiale şi la deplasări la meciuri sau la mânăstiri. El încălca legea care permite doar coloane pentru preşedinte, premier şi preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi îşi făcuse o obişuinţă din deplasările cu viteze foarte mari. În patru ore ar fi ajuns cu coloana de la Mânăstirea Moldoviţa până în Bucureşti. În plus, nu este primul caz de rănire a unui poliţist pe motocicletă din cauza mofturilor lui Oprea. Potrivit Profit.ro, un alt polişist a suferit o fractură la picior şi are umărul dislocat pentru că a făcut parte din coloana lui prin Bucureşti.

Prin urmare, Gabriel Oprea este recidivist şi se consideră mai presus de lege. Nu poate el, ditamai vicepremierul, să fie egal cu bucureştenii simpli, cu amărâţii care se chinuie cu traficul zi de zi într-un oraş sufocat şi sufocant. Mai mult, el se laudă cu orice ocazie că este omul legii, şi militar pe deasupra.

Omul sistemului este gata să treacă şi peste morţi, ca să-şi realizeze scopurile mărunte, şi la fel ca în cazul clasării dosarului Revoluţiei, episodul acesta arată dispreţul fără margini al Sistemului faţă de oamenii obişnuiţi.

Gabriel Oprea s-a obişnuit şi să aibă protecţie mediatică, să fie lăudat, nu criticat, iar acum când i se cere demisia în stradă, nu ştie ce să facă. Se simte în corzi, încolţit. După atâtea racolări de parlamentari, de primari şi de vedete şi de eforturi de a cosmetiza UNPR ca un partid pe propriile picioare, al interesului naţional, al principiilor, care în diferite sondaje fabricate este deja prezentat ca trecând pragul, el îşi vede zădărnicit planul de a ajunge premier şi de a-şi aduce partidul în Parlament.

Ca urmare, acoliţii săi ies la atac cu nesimţirea obişnuită a Sistemului, acuzându-i pe cei care astăzi îi cer demisia vicepremierului în stradă că sunt ”o coaliţie de disperaţi ahtiaţi de putere, cărora li s-au alăturat mai multe ONG–uri formate din bursieri ai unor instituţii subvenţionate de Soros”. ”Postacii plătiţi şi jucătorii de pe Facebook nu prididesc în a-i cere vicepremierului demisia, pentru a-i ajuta pe opozanţi să-şi împlinească visul de a ajunge la putere”, a afirmat vicepreşedintele UNPR, Ion Răducanu.

Sună cunoscut nu? Sunt aceleaşi formule cu care Sistemul încerca să decredibilizeze protestele legate de Roşia Montană. Sorosişti plătiţi. Se încearcă acum acreditarea ideii că protestatarii ar fi plătiţi şi de Soros şi de opoziţie, PNL, care ar putea ajunge la putere prin demisia lui Oprea. Nu este însă clar cum ar putea să se întâmple asta din moment ce UNPR, cu sau fără general în guvern, l-ar susţine în continuare pe Ponta. Denigrarea şi discreditarea protestelor legitime face însă parte din tehnicile consacrate ale Sistemului când se vede încolţit şi încearcă să ascundă adevărul.

O altă metodă de care uzează Sistemul sunt ordonanţele cu dedicaţie. A doua zi după moartea poliţistului Bogdan Gigină, în Monitorul Oficial a fost publicată Ordonanţa de Urgenţă nr. 43/2015. Printre altele, aceasta modifică Legea 191/1998 privind Serviciul de Protecţie şi Pază (SPP), instituţie ce coordonează deplasarea coloanelor oficiale. Astfel SPP va putea asigura protecţie şi preşedinţilor de partide parlamentare. Deşi ordonanţa a fost adoptată în şedinţa de guvern de pe 14 octombrie, deci înainte de a se produce moartea lui Gigină, ea pare dedicată lui Gabriel Oprea, care dispunea până acum ilegal de escortă.

În concluzie, exponenţii Sistemului se acoperă unii pe alţii şi încearcă să-şi şteargă urmele. În sunet de sirenă, cu girofarul pornit, ei îşi văd de treabă, iar victimele colaterale nu contează.

de Matei Dobrovie Epoch-Times Romania