Alianța Familiilor: Colapsul Creștinismului în Marea Britanie

Extrapolarea datelor statistice nu sunt predictii. Dar nu se poate nega ca bisericile britanice se confrunta cu probleme serioase. Se spune des ca bisericile si congregatiile Marii Britanii se micsoreaza, dar asta nu e indeajuns pentru a exprima dimensiunile dezastrului cu care se confrunta crestinismul britanic. Tot la zece ani recensamintul populatiei reda in detalii situatia critica: intre 2001 si 2011 numarul crestinilor nascuti in Marea Britanie a scazut cu 5.3 milioane – cam 10.000 pe saptamina. Daca aceasta rata a declinului continua, misiunea sfintilor din trecut care au misionat pe britanici, irlandezi si scotieni va ajunge la sfarsit in 2067. Acesta va fi anul in care crestinii care au mostenit credinta parintilor lor britanici va deveni invizibila din punct de vedere statistic. Pretutindeni bisericile vor fi fost deja adaptate pentru folosinte seculare, demolate ori abandonate. Catedralele noastre vor supravietui, dar nu vor fi catedrale adevarate pentru ca nu vor avea episcopi. Declinul Bisericii Anglicane e mai accentuat decit al oricarei alte denominatii religioase. Daca va continua la acelasi pas, asa cum sugereaza ultimele sondaje de opinie, anglicanismul va dispare din Marea Britanie in 2033. Intr-o zi ultimul britanic crestin nascut in Marea Britanie va muri si asta va fi sfarsitul.

Biserica Anglicana

Aceste extrapolari statistice sunt bazate pe cele mai bune si precise date disponibile: rezultatele recensamintelor, sondajele de opinie si alte studii similare. Dar pentru ca aceste surse statistice sunt obtinute si interpretate in mod diferit, este imposibil sa creezi o singura proiectie liniara. Extrapolarile nu sunt identice cu predictiile. Deci, sunteti incurajati sa priviti viziunea apocaliptica a crestinismului in Marea Britanie cu scepticism. Dar, totusi, punctul esential ramine: crestinismul moare in rindul populatiei anglo-saxone si celtice a Marii Britanii. Evenghelia pe care misionarii crestini au adus-o in insulele britanice in anul 597 este respinsa in mod decisiv. Avind in vedere ca descendentii anglo-saxonilor si al celtilor constituie 90% din populatia crestina a Marii Britanii, respingerea aceasta reprezinta o pierdere devastatoare pentru credinta crestina. Si totul s-a petrecut atit de repede. Anglicanii in special isi abandoneaza credinta la un pas incredibil. Conform sondajelor de opinie numarul anglicanilor a scazut de la 40% din populatia Marii Britanii in 1983 la 29% in 2004 si la 17% in 2014. (…)

Fostul Arhiepiscop al Bisericii Anglicane, Lord Carey of Clifton, a atras atentia luna trecuta ca Biserica Anglicana e “la un pas de extinctie”. Ultimele date furnizate de sondajele de opinii confirma aceasta concluzie. Intre 2012 si 2014 proportia britanicilor asociati cu Biserica Anglicana a scazut de la 21% la 17%, o pierdere de 1.7 milioane de persoane in doar doi ani. La asta poate te-ai astepta daca Biserica Anglicana ar fi fost implicata in scandaluri serioase, de exemplu de pedofilie. Dar nu a fost.

Biserica Catolica

Numarul catolicilor in Marea Britanie a scazut de la 10% la 8% intre 1983 si 2014. Dar acest declin ar fi fost cu mult mai mare in absenta influxului masiv al catolicilor din Europa, America Latina, Africa si Filipine. Nu e de mirare, deci, ca Vincent Nicholas, Cardinalul Bisericii Catolice, accentueaza “invatatura Evangheliei” de a primi imigranti. Dar el se insala daca crede ca strainii catolici vor continua sa umple bancile bisericilor. Tinerii polonezi din Anglia si Tara Galilor sunt cu mult mai putin religiosi decit acum zece ani. M-ar surpinde daca mai mult de a cincime dintre ei participa la slujbele religioase. Si asta se aplica si Scotiei. Polonezii care intaresc parohiile catolice scotiene nu o vor mai face multa vreme. Intre timp, procentul celor care se identifica cu Biserica Scotiana (“Church of Scotland”) s-a prabusit in prapastie: a scazut de la 36% dintre scotieni in 2001 la 18% in 2013.

Cauze si explicatii?

Din ce cauza se confrunta crestinismul britanic cu aceasta catastrofa? Nu exista un singur rapuns, dar impune o atentionare – secularismul. Deseori auzim plangeri privind secularismul militant si excluderea religiei din spatiul public. Multi crestini cred ca singurul lucru care-i impiedica sa-si practice credinta in libertate e conspiratia organizata de Paul Toynbee, Richard Dawkins si BBC. [Nota AFR: Toynbee si Dawkins sunt printre ateii notorii si agresivi britanici] Adevarul este ca Toynbee si Dawkins se dovedesc a fi prosti cind e vorba de a discuta despre religie. Pe de alta parte, BBC e partinitoare impotriva crestinilor si ingnoranta privind crestinismul.

Dar, pe de alta parte, secularismul a intrat si in biserici. Se accentueaza deseori, si pe bund credinta, ca secularizarea care se petrece in biserica e la fel de importanta ca si secularizarea care se petrece in afara bisericilor. Sociologul american James Davison Hunter a explorat acest fenomen in doua carti ale lui, Culture Wars (1991) (“Razboiul culturilor”) si To Change the World (2010) (“Schimbarea lumii”). Hunter e nepoliticos cind discuta crestinii politicii de stanga care afirma ca incalzirea globala ori hartuirea sexuala in campusurile universitare sunt subiecte care apartin teologiei crestine. Dimpotriva, zice el, crestinii care sunt preocupati de astfel de cauze, sunt de fapt persoane secularizate. Iar daca agenda lor are succes, biserica pierde. La fel se poate spune si despre crestinii conservatori care fac cruciade impotriva avortului si a casatoriilor homosexuale. Pina acuma nu au reusit sa le interzica prin lege. Dimpotriva, casatoriile homosexuale si avortul inca sunt legale in America. La fel si in Marea Britanie unde in 1967 catolicii au lansat o campanie fara success de abrogare a legii avortului. Aceste esecuri, insa, nu pot fi atribuite popularitatii avortului. Ele sunt semne ale stingerii treptate a crestinismului in Marea Britanie si America. E vremea, deci, sa abandonam notiunea ca America e cumva speciala privind religia ori dovada ca religia poate supravietui foarte bine intr-o democratie avansata din punct de vedere industrial. Luna trecuta [Nota AFR: mai 2015] organizatia Pew Research a publicat un studiu gigantic privind modificarile religioase din America. Doar 57% dintre americanii nascuti intre 1981 si 1996 se identifica ca fiind crestini. 36% dintre tinerii intre 18 si 24 de ani se declara “nones” adica fara apartenenta religioasa. La fel, in Marea Britanie, ultimul recensamint indica ca proportia persoanelor care nu se afiliaza religios a crescut de la 15% in 2001 la 25% in 2011. Ba mai mult, sondajul de opinii British Election Survey spune ca 45% dintre britanici nu se identifica cu nici o denominatie religioasa.

Islamul

Am comparat Anglia cu America pentru ca ele au atitudini radical deferite privind crestinismul. Dar directia e aceasi. Si asta e adevarat cu toate ca America nu are o populatie mare de musulmani. Sa nu ne pierdem, insa, in discutia noastra discutind islamul. Cu toate ca islamul va deveni cea mai raspindita religie in Marea Britanie pe parcursul acestui secol, islamul nu goleste bisericile de la tara. Cel mai mortal inamic al crestinismului occidental nu e islamul ci procesul extrem de complex al secularismului.Ori, dintr-o alta perspectiva, alegerea. (…) Bisericile nu pot tine pasul cu optiunile pe care enoriasii lor le au. (…) James Davison Hunter e un crestin traditional, dar crede ca a aflat calea de iesire din impasul cu care bisericile se confrunta – urmarea poruncilor lui Iisus si prezenta Lui in inimile noastre ne va schimba pe noi si societatea. Dar si perspectiva asta mi se pare ca ignora realitatea ca religiile mor, cel putin la nivel local unde nimeni nu poate fi constrans sa mearga la slujbele religioase. Eu sunt catolic si cred ca portile locuintei mortilor nu vor birui Biserica cladita de Sfantul Petru. Totdeauna va fi cineva care sa ia locul “ultimului crestin”. Dar nu neaparat in Marea Britanie unde zgomotele mortii deja se aud.

Alianța Familiilor din România