Dezbaterile pe tema legii „antilegionare” s-au inmultit. Odata cu dezbaterile logice si civilizate, au iesit din umbra niste oameni urati, care vor sa intunece imprejur, in loc sa lumineze. Astfel, un autor cu nume de femeie, dar poza de barbat, neputand participa coerent la dezbateri si profitand de spatiul alocat pentru publicarea de impresii, rastoarna cu totul situatia si vrea sa sperie auditoriul facandu-l vinovat, indirect, de fapte cu adevarat cumplite precum cele din lagarele de exterminare naziste. Alt nene, contributor, ca asa e moda acum, englezeasca, scrie un articol lung si, cum spunea cineva, halucinant.
Atat in cazul celor doi, cat si in cazul celor care au initiat si formulat legea, avem de-a face cu incapacitati:
– incapacitatea de a formula concret – care reiese din textul incomplet si ambiguu al legii,
– incapacitatea de a gandi logic si coerent – se presupune justetea si validitatea proceselor comuniste, in sine niste maimutareli; se presupune condamnarea unor persoane si chiar a ML, cand, din cate stiu, ML nu a fost condamnata de nici o instanta nationala si/sau internationala, din contra, din cate cunosc, a fost absolvita atat la Nuremberg cat si in tara (sa ma corecteze/completeze cine are detalii),
– incapacitatea de a se detasa de suferinta personala – unii, rude indepartate cu politicieni interbelici, urmaresc un soi de razbunare pentru rudele lor din acea perioada,
– incapacitatea de a lasa deoparte interese materiale – inclin sa cred ca unii fac pe prostul intentionat, de vreme ce sunt insensibli la argumente clar si logic formulate si dovedite istoric,
– incapacitatea de a gandi just – pun ML pe acelasi plan cu nazismul, numai din cauza unei simple aliante politice, nu si ideologice,
– incapacitatea de a vedea in interlocutor un om cult si cu mintea intreaga – presupun ca daca prezinta date istorice sau au subpuncte in argumentare, cititorul le va inghite automat,
– incapacitatea de vedea in ansamblu, desi toate piesele sunt in cadru – de aici premiza ca unii exagereaza, ca nu va fi chiar asa, „precaritatea gandirii” lui Crin, contrazisa la scurt timp de actiunile lui Al. Florian (vizavi de Tutea si alti intelectuali),
– incapacitatea de a avea o coloana vertebrala si a se ingrijora cand manualele scolare sunt cenzurate si editate conform doleantelor unor oameni obscuri din spatele unui institut (vezi declaratiile dlui Mircea Stanescu din emisiunea de pe B1 TV, unde relateaza cum au trebuit sa editeze un manual de istorie, conform indicatiilor primite),
– incapacitatea de a deschide ochii si a nu mai saruta mana, slugarnici, unor oameni asupra carora membri ai comunitatii lor arunca mari semne de intrebare si controverse,
– incapacitatea de a gandi si simti romaneste – accepta prea usor, nefondat, unele acuze si chiar se autoinvinuiesc, vezi cazul podului Sugariu si nu numai,
– incapacitatea de a fi curajosi – a contesta acuzele si a le dovedi nefondate, mai ales cand si unde sunt dovezi (vezi Gafencu vs Tg Ocna, Florian vs Crainic/Tutea, etc),
– incapacitatea de a-si recunoaste greselile si de a-si respecta interlocutorul – nu ma refer la invective, ci la tonul autoritar cu care s-au scris unele articole in favoarea legii, ca si cum statul de plata ar fi un argument in acest sens,
– incapacitatea de a intelege ca raspunderea penala este individuala – ca si cum ai spune ca daca un politist e corupt, toti politistii sunt corupti, deci inutili,
– incapacitatea de a porni investigatia de la prezumtia de nevinovatie – considerand ca toti, de-a valma, sunt vinovati si interpretand numai in acest sens (ex: se spune ca Gafencu a tras cu arma, fiind in FDC, informatie falsa),
– incapacitatea de a-si da seama cat de penibili sunt invocand democratia, egalitatea – cand, de fapt, prin atitudinea lor, sunt nedemocrati si partinitori,
– incapacitatea de a permite comentariile, chiar si cand deranjeaza, decat daca ai ceva de ascuns.
In acest sens, al penibilului, se incadreaza lungul articol al unui domn cu pretentii de filosof (sofist ??) pe nume Mihai Maci, care amesteca in asa hal lucrurile, si incurca atat de mult itele povestii, incat mi-ar lua zile, daca ar fi sa analizez concret capodopera dumnealui. Si ar fi obositor si pentru cititor sa urmareasca! Dinsul e ofuscat de contestatarii legii, pe motive diverse. Prin cele scrise in articol ne acuza ca suntem oameni pe care nu ne leaga nimic, dar avem totusi, ceva in comun: suntem fanatici, nu dorim interzicerea violentei. Nu vedem binele acestei legi si suntem indoctrinati de alti fanatici. Nu avem caracter, pentru ca nu ne dam seama de epurarile facute de nazisti (presupune dumnealui ca nu ne dam seama, de fapt o face intentionat) ca este un motiv oportun pentru o auto-mustrare, o spovedanie publica, si alte ineptii.
Fara a le lua la puricat, sa amintesc in treacat ca:
– legea nu e clara, au zis-o oameni capabili, fie in scris, fie in interventii televizate
– legea se poate aplica abuziv si aiurea (consecinta)
– legea nu se interpreteaza cum dau asigurari Y si Z, ci dupa cum hotaraste un Intitut, in urma asistentei pe care, ingaduitor, o ofera, din banii publici
– legea este abuziva – condamna de la sine, fara proces, persoane si miscari care nu au fost supuse niciunui proces (are sens?)
– legea este si neconstitutionala – limpede.
In ce priveste atitudinea noastra,
– nu inseamna ca esti fanatic sau xenofob doar pentru ca iti exprimi dreptul democratic de a-ti expune punctul de vedere fata de o lege nedemocratica
– nu inseamna ca esti fascist doar pentru ca asa te-arata niste urati iesiti din intuneric, care au singur scop sa provoace dezbinare si ura
– nu inseamna ca esti complice daca tii partea unuia condamnat pe nedrept si mai ai si dovezile in plic, doar pentru ca exista acea condamnare pe nederept (vezi procesele in regim pausal din perioada comunista)
– nu inseamna ca accepti epurarea etnica/religioasa doar pentru ca vrei sa impiedici o alta epurare pe care o face aceasta lege
– nu inseamna ca te bucuri de suferintele unora, doar pentru ca nu esti de acord cu exagerarile lor si cu metoda pumnului in gura, mai ales cand o faci argumentat, ca drept de opinie. Desigur, e trist ce-au facut nazistii cu toate etniile si de neacceptat.
– nu inseamna ca esti lipsit de caracter daca nu scuipi si tu pe niste oameni, la comanda, din contra, esti cand o faci.
Pacat ca unii se fac ca nu inteleg. Astfel, dezbaterea pe care declara necesara sau benefica este ucisa din start. E mai mult o dictatura decat o invitatie la dialog sau la discernamant. Toate imbracate intr-un limbaj de lemn, precum cel al perioadei de trista amintire, ca dovada ca uratii, cat au stat in umbra, si-au lasat urmasi. Cand se va lua intunericul acestei lumi, marele intuneric, asa cum spunea poetic Nichifor Crainic, atunci vom vedea limpede. Dumnezeu nu poate fi pacalit.
de