Institutul Wiesel dictează condamnări în afara legii pe care a clocit-o

Alexandru Florian, directorul Institutului „Elie Wiesel”, se încurcă în minciuni şi interpretări ale legii antiromâneşti 217/2015, la care a silit Parlamentul şi Preşedinţia. Textul legii interzice „organizaţiile şi simbolurile cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob şi promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni de genocid„. „Prin persoană vinovată de săvârşirea unor infracţiuni de genocid contra umanităţii şi de crime de război se înţelege orice persoană condamnată definitiv de o instanţă judecătorească română sau ori străină sau prin orice hotărâre recunoscută în România, printr-o hotărâre recunoscută potrivit legii, pentru una sau mai multe infracţiuni de genocid contra umanităţii şi de crime de război, precum şi persoana din conducerea unei organizaţii al cărei caracter criminal a fost constatat prin hotărârea unei instanţe penale internaţionale.„

Întrebat dacă Petre Ţuţea şi Ion Gavrilă – Ogoranu intră sub incidenţa legii, Alexandru Florian a spus că da, pentru că au fost legionari, iar a da numele lor unor străzi sau instituţii este interzis. Hopa! Dar, tovarăşul Florian ori a uitat textul legii, ori face pe prostul. Legea nu interzice cultul persoanelor care au fost membre ale Mişcării Legionare!

Prin aceste afirmaţii, şeful Institutului Wiesel se dovedeşte mincinos şi arată că instituţia pe care o conduce şi care îşi asumă, cu de la sine putere, rolul de asistent al autorităţii de stat în domeniu, interpretează abuziv legea şi deschide astfel calea arbitrariului în aplicarea ei.

Nici Ţuţea, nici Gavrilă nu au fost condamnaţi pentru genocid, crime de război sau ca membri ai conducerii unei organizaţii criminale, ci pentru „uneltiri contra ordinii sociale” (mai precis, a ordinii comuniste). De aceea, ei sînt pentru noi eroi. Nici unul dintre ei nu a fost propriu-zis în conducerea Mişcării Legionare, dar şi dacă ar fi fost, Legiunea nu a fost condamnată de nici o instanţă internaţională!

Vedeţi mai jos declaraţia lui Florian.

Pentru că la comentarii a sugerat cineva că, în aceste condiţii, nu mai avem motive de protest, redau şi aici răspunsul necesar, pentru a nu fi înţeles greşit. Motivele de protest rămîn în picioare. Iată de ce.

Şi atunci apare întrebarea, foarte justificată mai ales acum, după ce am văzut cum interpretează legea unii ca Al. Florian: ce înseamnă a promova în public idei, concepţii şi doctrine fasciste, legionare etc? A vorbi despre o carte a unui fost legionar, a vorbi despre viaţa lui, a scrie despre acestea, a analiza ideile şi concepţiile sale intră sub incidenţa legii? Este asta propagandă? Cine hotărăşte că e propagandă sau nu? Institutul Wiesel, aşa cum ne-a spus consilierul prezidenţial Andrei Muraru şi cum lasă să se înţeleagă înşuşi directorul Institutului? În ce calitate? În baza cărei prevederi legale?

Mai mult, legea nu prevede analizarea şi vehicularea ideilor şi concepţiilor legionare, fasciste, rasiste, xenofobe în interesul culturii, ştiinţei sau educaţiei. Nu există nici un paragraf în acest sens, aşa cum există unul referitor la simboluri. Astfel încît putem presupune că editarea unei cărţi care nu convine cenzorilor lui Wiesel sau dezbaterea publică „incorectă politic” asupra unor idei ne pot trimite în faţa instanţei.

Deci cine e precar în gîndire? Nu cumva idiotul util Antonescu, care şi-a oferit serviciile extremiştilor evrei pentru cine ştie ce avantaje? Ăsta are tupeu să ne pună pe noi la colţ, că prostestăm împotriva unei legi aberante, antidemocratice, anticonstituţionale şi antiromâneşti.

de Claudiu Târziu RostOnline