La 12 iulie 2011, Parlamentul din Muntenegru a votat Legea privind Statutul Descendenţilor Dinastiei de Petrovic-Njegos. Legea reglementează „probleme importante legate de statutul descendenţilor Dinastiei, pentru reabilitarea istorica şi morala a Dinastiei, a cărei detronare a fost contrară Constituţiei Regatului Muntenegru, un act violent de anexare din anul 1918“.
articol scris de: Ioan-Luca Vlad, avocat al Casei Regale a României
Legea conferă descendenţilor Regelui Nikola I [fondatorul Dinastiei], în linie masculină, şi soţiilor lor, statutul de descendenţi ai Dinastiei, şi îl numeşte pe Prinţul Nikola al II-lea ca reprezentant al acesteia. Ea confirmă Normele Casei Regale, care defineşte modul de transmitere a succesiunii. De asemenea, ea permite membrilor Dinastiei să primească cetăţenia Muntenegrului, păstrând în acelaşi timp şi cetăţenia franceză, ţara în care s-au aflat în exil.
4,3 milioane de euro pentru proiectele Dinastiei
În acelaşi timp, se creează Fundaţia Petrovic-Njegos, calchiată după vechile Fundaţii Regale, şi condusă de Printul Nikola al II-lea, căreia statul îi alocă 4,3 milioane de euro pe şapte ani. De asemenea, Printul Nikola va primi un venit [lista civilă] echivalent cu venitul brut al Preşedintelui din Muntenegru.
Dinastia mai primeşte:
-> Casa Regelui Nikola I din Njegusi, grădinile şi pajistea acesteia;
-> O casă familiala în Cetinje, despre care Prinţul Nikola al II-lea a spus că îşi doreşte să fie prima casă ecologică din Muntenegru;
-> Un apartament în Podgorica.
Prima restauraţie monarhică după Spania
De la restaurarea monarhiei Spaniei la sfârşitul epocii franchiste, nicio ţară europeană nu şi-a readus Familia Regală într-o poziţie oficială. De asemenea, cu excepţia României, în perioada existenţei Reprezentantului Special al Guvernului României pentru Integrare şi Dezvoltare Durabilă, condus de ASR Principele Radu, nicio altă republică nu a ajuns la un acord atat de însemnat cu Familia sa Regală pentru ca aceasta din urmă să susţină şi să reprezinte Statul.
Legea din Muntenegru prevede ca Prinţul Nikola al II-lea va acţiona ca reprezentant al Muntenegrului şi va întreprinde acţiuni protocolare şi non-politice. Primul exemplu este participarea Altetei Sale la funerariile ASIR Otto von Habsburg la Viena, participare în numele guvernului muntenegrean. La funeralii au participat şi MS Regele Mihai I al Romaniei şi ASR Principele Nicolae, nepotul Majestăţii Sale.
Pentru a-şi îndeplini funcţiunile, membrii Dinastiei pot folosi cu prioritate Palatele Statului muntenegrean, şi le sunt acordate onoruri de Stat.
Rolul Dinastiei în Muntenegru
Dinastia Muntenegrului este unul dintre puţinele simboluri ale independenţei statului muntenegrean, anexat de Regatul Serbiei în 1918. Religia, limba şi caracterul etnic fiind aceleaşi în Serbia şi Muntenegru, la obţinerea independenţei de aceasta, statul muntenegrean a căutat să promoveze simbolurile naţionale, identitare, cel mai puternic dintre acestea fiind Familia Regală. De asemenea, Familia Regală a păstrat şi continuat să acorde Ordinele Dinastice, singurele decoraţii specific muntenegrene. Prinţul Nikola al II-lea continuă acum să le acorde, cu recunoaştere statală.
Prinţul Nikola al II-lea s-a născut în Franţa, şi încă de la primele mişcări de independenţă a Muntenegrului de Yugoslavia [apoi Serbia-Muntenegru], s-a implicat mult în refacerea identităţii ţării sale.
Un model de parteneriat al Coroanei cu Republica
Poziţia Dinastiei muntenegrene este în prezent unică, dar nu irepetabilă. Există mai multe republici care de-a lungul anilor au acordat Dinastiilor lor poziţii asemănătoare, sau le-au asociat pentru a media între forţele sociale din ţară, şi a reprezenta Statul în străinătate. Printre avantajele folosirii Dinastiei în acest fel se numără: 1) independenţa şi imparţialitatea politică autentică; 2) gândirea pe termen lung, trecând peste mandatele politice; 3) recunoaşterea şi legitimitatea, atât în ţară, ca simbol al unei epoci a Statului, cât şi în străinătate, între alte Case Suverane; 4) o valoare foarte bună, proporţional cu sumele investite de Stat [această afirmaţie reiese din veniturile produse de activităţile Caselor Regale pentru Stat, comparativ cu Lista Civilă, în monarhiile unde conturile Statului sunt publicate, în general europene. De altfel, instituţionalizarea unui astfel de parteneriat poate aplana şi temerile legate de criteriul dinastic de succesiune.
sursa: DC News