Prin 1990, toamna, în complexul Regie din București, un student hâtru striga de „norocul lui Iliescu”. Îi făcea și îi dregea. De la ferestrele căminelor începeau huiduieli aprobatoare și se aruncau pe geam, în „cinstea” ilustrului președinte, borcanele goale (în loc să se întoarcă la mame și bunici, să se umple iar cu zacuscă și dulcețuri). Trecuse mineriada, trecuse Piața Universității, apoi au trecut alți 25 de ani după aberația comunistoidă pusă la cale de puterea condusă de Iliescu pentru a dărâma fărâma de democrație care s-a manifestat în inima Bucureștilor. Cam o sută de mii de naivi au sperat să dea un sens Revoluției și că își vor convinge compatrioții să dea jos sistemul-caracatiță care a acaparat România în 50 de ani de comunism. Câțiva dintre ei au murit, sute au fost răniți grav, bătuți cu bâtele de mineri. Degeaba.
Președintele Iliescu a aplicat atunci rețeta clasică a comunismului: i-a asmuțit pe săraci contra deștepți, spunându-le că vor să fure țara și averea poporului. Care țară? Care avere? În fruntea unei armate de funcționari comuniști și a forțelor de miliție și securitate (rebotezate doar), cu sprijinul nemijlocit al dinozaurilor comuniști din Televiziunea Română, singura la acea vreme care se îngrijea de spălatul creierelor, Iliescu și-a distrus opoziția și așa slabă. Ne-a dat la toți o „stângă” drept în figură de ne-a ținut minte toată Europa și lumea întreagă.
Oare ce ar zice acum minerul beat care spunea că la „Penețeu” a găsit „droguri, arme, muniție și mașină de scris automată”, și „tipărit bani la «Peneleu»”? Sediile partidelor istorice care voiau democrație au fost distruse. Povestea o știm, cei care au trăit timpurile. Mai puțin cei care erau copii în vremea bâtelor: așa se face că există prezentatori de televiziune care pot să îl întrebe pe Marian Munteanu dacă a fost bătut la mineriadă.
Urmașii lui Iliescu, sub privirea și cu acordul tătucului, au devalizat țara, au împărțit între ei averea poporului pe care clamau că o apără. Nici acum, după 25 de ani, din PSD nu au dispărut apucăturile comuniste și metodele de manipulare de atunci. Premierul Ponta este un reprezentant de frunte al noii generații de ipocriți care susțin, din mașinile de lux și vilele lor, că mor de grija săracilor și de asta sunt „de stânga”. Doar că acum nu mai sunt secretari de partid, ci baroni.
Dacă se grăbește Justiția, poate apucăm să vedem „norocul lui Nea Nelu” condamnat. În sfârșit.
de Răzvan Mateo Mateescu Puterea
Se face lumina. Acest om care a condus hoarda de distrugere a Romaniei trebuie sa-si plateasca datoriile, e bine pentru el, mai bine aici decat dincolo.
Si asa, o sa aiba ocazia sa renunte la a fi ateu, asta daca vrea asta, altfel ce incepe aici , o sa continue si pe lumea cealalta, cu deosebirea ca aici a contribuit la falimentarea tarii, pe cand dincolo o sa primeasca falimentarea sufletului sau.