Vă credeți mari stăpâni, cu aur chiar și-n gură
Noi nu avem de-o vreme nici seri, nici dimineți
Suntem egali cu toții, voi viermi fără măsură
Sau noi trăim o viață, iar voi vreo zece vieți?
Nemuritori vă credeți, dar , moartea nu v-așteaptă
Ne ia pe toți în parte, la ușă nu va bate
Să vă feriți apoi de judecata dreaptă
Sau și pe-aceea vreți s-o cumpărați în rate?
Ne umiliți bunicii prin pensiile mizere
Sau asta vă e planul să moară cât mai mulți?
Prin voturile lor aveți acum putere
Și-un suflet prea minuscul ascuns de-atâtea burți
Ne plâng în cor părinții, salariul e motivul
Căci dup-o lună-ntreagă ajung doar de trei pâini
Sunt toți roboți, nu oameni, nu mai răspund la stimul
Iar voi o haită mare de jeguri și de câini
Copiii își cer dreptul, dar, voi le-ați luat speranța
I-ați condamnat din scutec și le-a rămas doar chinul
La ușa vieții lor le-ați încuiat și clanța
Nu pot să se mai roage, le-ați luat chiar și “Amin-ul”
Alexandru Florian Săraru
20 Ianuarie 2014
sursa: Magazin Critic