De unde până mai ieri România nu avea nicio treabă cu terorismul fie el de origine islamică sau de alt fel, brusc, în contextul eforturilor obstinate ale Puterii de a impune legi de tip Big Brother, SRI a anunţat vineri că site-uri ale unor instituţii, printre care şi Patriarhia Română au fost supuse unor atacuri cibernetice începând cu jumătatea lunii decembrie 2014.
Potrivit Agerpres, Serviciul Român de Informaţii a precizat că în cursul acestor atacuri care au vizat instituţii de învăţământ superior şi de administraţie publică, INCLUSIV site-ul Patriarhiei Române, au fost promovate mesaje islamiste radicale, anti-israeliene şi pro-palestiniene.
„În ţara noastră au fost înregistrate atacuri cibernetice asupra site-urilor aparţinând unor instituţii de învăţământ superior şi de administraţie publică, începând cu jumătatea lunii decembrie 2014. În cursul acestor atacuri au fost promovate mesaje islamiste radicale, anti-israeliene şi pro-palestiniene”, menţionează într-un comunicat de presă purtătorul de cuvânt al SRI, Sorin Sava, citat de SRI.
Mai mult, în perioada 9-12 ianuarie 2015, gruparea de hackeri SECURITY CREWZ a derulat atacuri de tip defacement împotriva unor site-uri web aparţinând unor instituţii publice, asociaţii şi societăţi comerciale din România, a mai anunţat SRI.
„Aceste atacuri au afectat integritatea şi disponibilitatea conţinutului, au promovat mesaje ideologice pro-Califat. Menţionăm că gruparea de hackeri SECURITY CREWZ a revendicat, în intervalul decembrie 2014 — ianuarie 2015, atacuri similare efectuate cu succes împotriva a circa 300 de ţinte din Europa, Statele Unite ale Americii şi Emiratele Arabe Unite. O agresiune similară, revendicată de această dată de membrii grupării tunisiene de hackeri „FallaGa Team — Tunisian Cyber Resistance”, a exploatat, la data de 14 ianuarie 2015, vulnerabilităţi de securitate care au permis înlocuirea conţinutului unor site-uri web aparţinând Patriarhiei Române, cu mesaje de tip ideologic pro-musulmane, respectiv îndreptate împotriva statului francez”, se arată în comunicatul SRI.
Previzibil, după ce avertizează că site-urile României au fost inundate de mesaje pro-califat, SRI-ul relansează ideea că România are neapărată nevoie de implementarea unor standarde minime de securitate cibernetică la nivelul sistemelor informatice deţinute de entităţi publice şi private.
„Acest context complex evidenţiază necesitatea implementării unor standarde minime de securitate cibernetică la nivelul sistemelor informatice deţinute de entităţi publice şi private, precum şi a verificării regulate a respectării normelor şi politicilor din acest domeniu. SRI şi alte instituţii cu responsabilităţi în acest domeniu au permanent în atenţie agresiunile cibernetice şi cooperează pentru identificarea şi protejarea infrastructurilor cibernetice naţionale. Menţionăm că, până în prezent, atacurile cibernetice de tipul celor menţionate nu au afectat infrastructuri cibernetice de interes naţional”, subliniază SRI, lăsând să se subînţeleagă că, în viitor, dacă nu se iau măsurile „adecvate” ar putea fi afectate şi infrastructuri cibernetice de nivel naţional.
Infrastructuri cibernetice şi context complex
Sintagma „infrastructuri cibernetice” este desprinsă din textul Proiectului de lege nr 580/2014, cu alte cuvinte controversata lege Big Brother 3, care ar fi permis Serviciilor să acceseze, fără mandat judecătoresc, informaţii transmise de „deţinătorii de sisteme cibernetice”, firme de stat sau private. Legea instituie, cu alte cuvinte, percheziţia electronică fără mandat.
Big Brother 3 a fost adoptată de Senat (după ce a trecut tacit de deputaţi) cu două zile înainte de investirea lui Iohannis în funcţie. Văzută de mulţi români drept un atentat la viaţa privată, legea ar fi fost introdusă peste noapte pe ordinea de zi şi senatorii au votat-o (în unanimitate) fără ca măcar s-o fi citit, potrivit senatoarei Cristiana Anghel. Ulterior, în urma protestelor (scrise şi stradale) ale societăţii civile, PNL-ul a atacat Big Brother 3 la CCR scăpându-l pe Iohannis de ingrata sarcină de a întoarce legea în Parlament, sau a se face de râs.
Situaţia părea să fi intrat în normalitate, existând toate premizele ca CCR să declare neconstituţională Big Brother 3 (aşa cum a făcut cu anterior cu Big Brother 1 şi 2), când la Paris a avut loc atentatul de la Charlie Hebdo, prilej speculat imediat de autorităţile române (Servicii plus Putere) pentru a cere adoptarea DE URGENŢĂ a unor legi ale supravegherii care să-i protejeze pe români de „teroriştii cei răi.”
Aşadar, pe 9 ianuarie, la doar o zi după ce procurorul general al României, Tiberiu Niţu, a declarat „negru pe alb” că în România problema terorismului este sub control şi că nu există dosare de terorism la parchete, la MAI a fost convocată o şedinţă de urgenţă, în cadrul căreia s-a stabilit repunerea pe agenda Guvernului, a Parlamentului şi a societăţii civile (?!) a Legii de tip „Big Brother” şi a celei privind cartelele preplătite, reieşea dintr-un comunicat al instituţiei.
Un comunicat al Ministerului de Interne al lui Gabi Oprea afirmă în limbaj de lemn „un astfel de pachet de acte normative este indispensabil asigurării climatului de siguranţă publică şi securitate naţională, în raport de noile evoluţii ale situaţiei de securitate, dar şi de normele Uniunii Europene şi naţionale în domeniu”.
Aluzia la normele UE este înşelătoare. În aprilie Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) a declarat că retenţia datelor încalcă Carta drepturilor fundamentale ale UE.
La rândul său, directorul SRI, George Maior, a susţinut şi el că serviciile cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale au absolută nevoie de instrumente „pentru a identifica toţi factorii de risc, în contextul noilor ameninţări teroriste.” Făcând referire la ultimele incidente din Franţa, Maior a opinat că noile ameninţări teroriste sunt de natură să pune în pericol grav securitatea naţională şi ordinea publică, dar şi credibilitatea şi autoritatea instituţiilor de aplicare a legii.
Afirmaţiile lui Maior se bat şi ele cap în cap cu clasamentul posibilităţii de atacuri terotiste pentur Europa, unde România iese foarte bine.
Politicul a venit şi el cu putere din urmă. Structurile responsabile în domeniul securităţii naţionale “nu au instrumentele necesare”, s-a plâns joi preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea, afirmând că se impune adoptarea în regim de urgenţă a legilor Big Brother şi a cartelelor pre-pay, până la finalul lunii februarie.
„Evenimentele care sunt în proximitatea graniţelor României, dar şi în zona europeană, ne obligă să facem această lege repede, atât legea retenţiei datelor, să o modificăm, cât şi celebra lege a cartelelor pre-pay, cum o denumim noi. Ele sunt obligatorii pentru România”, a afirmat Zgonea.
Oamenii din aşa-zisa dreaptă nu sunt nici ei pasivi. Fostul premier al României, Mihai Răzvan Ungureanu, actualmente consilier al lui Iohannis, a afirmat că toţi cetăţenii europeni trebuie să aleagă „între libertăţi şi drepturi cetăţeneşti şi nevoia de siguranţă”.
Lucrurile nu s-au oprit aici, ba chiar s-a mers cu intoxicare până la a i se pune, fără nicio dovadă, vorbe despre Big Brother în gură Victoriei Nuland.
Cât despre societatea civilă, ONG-urile şi activiştii au spus deja ce au de spus. Din punctul lor de vedere, autorităţile folosesc tragedia din Franţa ca pe un pretext pentru a adopta legi „securistice”şi profită de emoţia stârnite de tragedia de la Paris (tragedie care şi ea ar putea fi doar o înscenare, vezi aici ), pentru a împinge legi până acum respinse de societatea civilă şi invalidate de CCR.
Alegerea pe care încearcă să ne-o impună politicienii, între drepturi cetăţeneşti şi siguranţă, este însă o falsă alegere, argumentează activiştii pentru drepturile cetăţenilor. Legi de tip Big Brother nu vor face din România o ţară mai sigură, ci pur si simplu vor permite serviciilor să devină la fel de puternice ca pe vremea lui Ceauşescu şi să poată controla, omnipotente şi nestingherite tot.
Franţa, exemplul de care se folosesc politicienii noştri, beneficiază de numeroase legi de combatere a terorismului (inclusiv păstrarea datelor de trafic sau de înregistrare a cartelelor pre-pay) dar, cu toate acestea, nu a putut preîntâmpina atentatele de la Paris din data de 7 ianuarie 2015.
Mai mult, politicienii francezi de marcă se dovedesc mai cerebrali, respingând „ideea unei legislaţii dictate de emoţie”, au explicat ONG-urile. În atari circumstanţe, întrebarea care se pune este noi de ce-am fi mai francezi decât francezii, şi am accepta nişte legi pentru a lupta cu teroriştii pe care noi, spre deosebire de Franţa, nu îi avem?
Dar poate mă cramponez eu de fleacuri şi nu o fi atât de important dacă avem sau nu terorişti. Cum funcţia creează organul, dacă avem nevoie de legi contra terorismului, atunci, aşa cum scriem texte de lege putem crea şi nişte terorişti. Cam cum zice fostul congresman american Ron Paul că s-a întâmplat la Paris.