Pe 30 decembrie 2014 se împlinesc 67 de ani de când Regele Mihai a fost silit să abdice. În decembrie 1947 el era ultimul lider care reprezenta regimurile de dinainte de al Doilea Război Mondial în întreaga Europă Centrală şi de Est.
Abdicarea tânărului Rege Mihai I la finele anului 1947 era un eveniment previzibil pentru mulţi contemporani ai epocii. În fond, el era ultimul lider care reprezenta regimul de dinainte de al Doilea Război Mondial în întreaga Europă Centrală şi de Est.
În noiembrie 1947, Mihai a călătorit la Londra la nunta viitoarei Regine Elisabeta a II‑a, ocazie cu care a cunoscut-o pe Prinţesa Ana de Bourbon-Parma, care urma să-i devină soţie. Potrivit propriei sale declaraţii, Mihai a revenit acasă „la sfatul expres al lui Winston Churchill”, care se spune că l-ar fi sfătuit pe Mihai că, „mai presus de orice, un rege trebuie să fie curajos”.
Sunt voci care îl acuză pe Regele Mihai că a renunţat prea uşor la tron şi că a lăsat ţara pe mâna comuniştilor. Pe de altă parte, fostul suveran spune că a cedat puterea pentru a evita vărsarea de sânge.
Convocat de urgenţă de către premierul comunist Petru Groza în dimineaţa zilei de 30 decembrie 1947 pentru a discuta o “chestiune de familie”, Regele Mihai s-a trezit prins într-o capcană. I s-a pus în faţă actul de abdicare pe care trebuia să-l semneze.
Mihai I, Prinţ de Hohenzolern (n. 25.10.1921, Sinaia, România) Rege al României (1927-1930,1940-1947). După ce tatăl său, viitorul rege Carol II, a fost exclus de la succesiunea regală (1926), Mihai a fost proclamat rege sub o regenţă din trei membri, scrie istoriiregasite.wordpress.com.
Carol a pretins tronul în 1930, iar Mihai a primit titlul de prinţ moştenitor. În septembrie 1940, urmare a revoltelor populare (n.n. redactia Buciumul) guvernul lui Ion Antonescu l-a îndepărtat pe Carol şi l-a proclamat rege pe Mihai (în vârstă de 18 ani), fără ca acesta să depună jurământul şi fără votul de aprobare al Parlamentului (suspendat la acea vreme).
În 1944 a participat la lovitura de stat ce a răsturnat regimul militar şi a slăbit legăturile României cu Puterile Axei. S-a opus vehement venirii la putere a comuniştilor, dar a fost silit să abdice pe 30 decembrie 1947. A plecat în exil stabilindu-se în final în Elveţia.
În 1997 i-a fost redată cetăţenia română. Prin legăturile de rudenie pe care le are cu monarhiile europene şi anvergura importanţei sale istorice, a fost un ambasador neoficial în procesul aderării României la Uniunea Europeană şi la NATO. Este membru al Academiei Române (2008).
La scurt timp după Revoluţia din 1989, după un exil de 42 de ani, regele a încercat să se întoarcă în ţara sa. Însă nu a fost primit cu braţele deschise. Regimul Iliescu i-a interzis în mai multe rânduri intrarea în România, iar cetăţenia i-a fost recunoscută abia în 1997. Au trecut mai mult de două decenii de la prăbuşirea comunismului până când Regele Mihai a ţinut un discurs în Parlament.
De la abdicarea forţată din 1947 şi până în anul 1992, Regele Mihai nu a avut voie să pună piciorul pe teritoriul României.
În 1990, când a încercat să vină în ţară pentru prima dată, clasa politică nou-instalată la Bucureşti l-a perceput ca pe o ameninţare uriaşă. Pur şi simplu, venirea Regelui strica planurile de viitor ale multor politicieni.
În 1990, Regele ajunge in tara. În drum spre Curtea de Argeş, pe autostrada Bucureşti-Piteşti, maşina în care se afla familia regală este oprită de poliţie şi întoarsă din drum.
„Nici nu mai exista dubiu că s-au speriat şi sperietura pe care au tras-o a fost din cauza lipsei de legitimitate pe care o avea puterea care a fost atunci: o putere neocomunistă”, declară Ion Caramitru, directorul Teatrului Naţional Bucureşti.
Abia în anul 1992, de Paşte, autorităţile i-au permis Regelui Mihai să ajungă la Mănăstirea Putna şi la Bucureşti, fără să intuiască primirea spectaculoasă pe care i-a făcut-o poporul român.
Pentru că nu a primit aprobare de la autorităţi să vorbească de la Palatul Regal, Regele Mihai I s-a adresat bucureştenilor de la balconul camerei de hotel. Regele a ţinut atunci un discurs în faţa a sute de mii de oameni.
Primirea impresionantă de la Bucureşti a scindat şi mai mult societatea românească, mai ales după ce Radu Câmpeanu, preşedinte al PNL i-a propus Regelui Mihai să candideze la alegerile prezidenţiale din partea liberalilor. Regele a refuzat categoric. Însă situaţia a fost un motiv ca autorităţile să blocheze din nou intrarea regelui în ţară în anul 1994.
După ce l-au întors de pe aeroport, liderii PDSR, partid aflat la putere, au propus în Parlament declararea regelui persoana non grata şi ridicarea imunităţii parlamentarilor care l-au întâmpinat, printre care şi Dinu Patriciu.
În 1995 regelui i se interzice din nou să intre în ţară, de data acesta fiind invitat de Emil Constantinescu la înmormantarea liderului ţărănist Corneliu Coposu.
Abia în 1997, după schimbarea regimului politic de la Bucureşti, Convenţia Democrată Română îi oferă Regelui un paşaport pe care scrie „cetăţean român”.
sursa: Ziua Veche