Potrivit unui comunicat al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, redeschiderea urmăririi penale în dosarele privind decesul lui Gheorghe Ursu, dispusă prin ordonanţa Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a fost confirmată marţi, 12 noiembrie 2014, de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii Militare de Apel Bucureşti, care a constatat legalitatea şi temeinicia acestei măsuri.
Ordonanţă vizează în principal redeschiderea anchetei privind moartea dizidentului Gheorghe Ursu, ucis în bătăi şi este rezultatul eforturilor lui Andrei Ursu însă face referire, în egală măsură şi la alte crime ale comunismului ce urmează să fie investigate de procurorii militari.
Reamintim că Andrei Ursu – fiul lui Gheorghe Ursu, închis şi bătut mortal de securitatea comunistă în 1985 – a intrat în greva foamei pe 21 octombrie, pentru a a denunţa incorectitudinea cu care a acţionat Ministerul Justiţiei. Andrei Ursu a recurs la acest gest extrem după ce anterior, vreme de ani de zile, justiţia a refuzat să deschidă dosarul maiorului de securitate Pârvulescu, adevăratul responsabil pentru moartea tatălui său.
Fiul dizidentului a întrerupt greva foamei după ce procurorul general al României, Tiberiu Niţu, a emis o ordonanţă care va duce la redeschiderea dosarelor penale din ”Procesul Comunismului”, inclusiv pe cel al asasinului tatălui său, colonelul Marin Pârvulescu.
„Prin prisma acestei ordonanţe (date de Niţu – n.r.) consider că am atins obiectivul protestului meu atât cât se putea realiza de procurori şi am hotărât să întrerup greva foamei. O voi relua în situaţia „extrem de improbabilă” şi „greu de imaginat” în care, în mod ilegal şi abuziv, această ordonanţă ar fi infirmată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea Militară de Apel Bucureşti.
Această ordonanţă deschide calea urmăririi penale şi trimiterii în judecată a tuturor celor care se fac vinovaţi de represiunea sistematică (uciderea, torturarea, arestarea abuzivă, folosirea bătăii ca metodă de anchetă, eliminarea din viaţa socială etc. etc.), începând din martie 1945 şi până în decembrie 1989, împotriva tuturor victimelor dictaturii comuniste din România– respectiv a celor care erau consideraţi „elemente duşmănoase” ale acelui „regim nelegitim şi criminal”, a transmis Andrei Ursu în cadrul unui comunicat de presă, la ieşirea din greva foamei.
Decizia procurorului general Tiberiu Niţu a infirmat ”toate NUP-urile date de diverşi procurori” în dosarul Pârvulescu şi a ”dispus deschiderea proceselor penale împotriva comunismului.”
„În noul cadru procesual, cercetările vor continua pentru a lămuri, sub toate aspectele, împrejurările în care au fost comise faptele ce pot constitui infracţiuni contra păcii şi omenirii, incriminate în noul Cod penal ca infracţiuni contra umanităţii, precum şi pentru a identifica toate persoanele responsabile de comiterea acestora.” informeză Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un comunicat remis Epoch Times.
Procurorii militari vor beneficia de ajutorul Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER).
Dinu Zamfirescu, preşedinte onorific al IICCMER, a declarat la aflarea acestei veşti că „cei care sunt în viaţă ar trebui să simtă şi ei puţin ceea ce a însemnat pentru noi (foştii deţinuţi politici n.r.) acea perioadă”.
„Cred că dacă se doreşte, dacă există voinţă politică se poate, pentru ca toate aceste izvoare există la CNSAS, există dosarele unde sunt foarte clar arătate aceste lucruri, dosare penale, de reţea, informative, în care CNSAS are 25 de kilometri de dosare”, a declarat Dinu Zamfirescu citat de digi24.
Cazul Gheorghe Ursu
Cazul Gheorghe Ursu este ilustrativ pentru modul în care erau trataţi dizidenţii politici în închisorile comuniste. Ursu, inginer constructor a intrat în vizorul Securităţii pentru criticile aduse lui Nicolae Ceauşescu, referitoare la modul iresponsabil în care “geniul din Scorniceşti” avea de gând „să repare” blocurile distruse de cutremurul din 1977. Deranjat de crăpăturile „inestetice” care brăzdau clădirile, Ceauşescu a dispus că acestea să fie pur si simplu tencuite şi zugrăvite, fără a trece prin reparaţii capitale.
Deşi cazul său a fost unul politic, Gheorghe Ursu a fost anchetat pentru un delict economic – deţinea 17 dolari SUA – lucru nepermis de legislaţia comunistă – şi pentru că ţinea un jurnal în care deseori îşi nota remarci critice la adresa regimului comunist.
Inginerul a fost arestat şi anchetat atât de miliţie cât şi de Securitate. După ultima şedinţă de tortură/anchetă, condusă de maiorul de Securitate Marin Pârvulescu, Gheorghe Ursu a fost adus în celulă într-o pătură, pentru că nu mai putea merge din cauza bătăilor la care fusese supus, pentru a muri ulterior în spital.
Certificatul medico legal atestă numeroase contuzii, fracturi şi intestinul subţire perforat. Pentru omorârea lui Gheorghe Ursu au fost condamnaţi doi ofiţeri de miliţie şi apoi un deţinut de drept comun, în timp ce adevăratul ucigaş al inginerului, maiorul de securitate Pârvulescu, a fost făcut scăpat de-a lungul timpului de deciziile de neurmărire penală date de procurori.
sursa: Epoch-Times