de Mihaela SCÂNTEIE
În 2 noiembrie este primul tur de scrutin al alegerilor prezidențiale în România anului 2014 și suntem invitați la urne după o lună și ceva de campanie electorală. Cea mai slabă campanie din toate cele pe care mi le amintesc din anii de când am drept de vot. Spun asta pentru că nu a existat o luptă, nici măcar o dispută electorală ci doar un mare război datorat în esență DNA-ului.
Războiul deconspirărilor, al reținerilor și al dosarelor care în mod miraculos și-au găsit vinovații zilele acestea, deși probele existau de ani și ani de zile. Au picat capete din PNL și PSD la fel de ușor, toată lumea lasînd justiția să-și spună cuvântul, nimeni însă nediscutînd fățiș despre marile daune aduse bugetului statului de către cei reținuți și despre posibilitatea recuperării pagubelor. La fel cum nu se discută despre eliminarea totala din viața politică a acestor hoți ai avuției naționale.
Nu pot să spun acum că trebuie să mergem și să votăm pe cel din stânga sau pe cel (cei) din dreapta, pentru că sunt foarte asemănători și au atâția prieteni comuni, încât oricum o să câștige ambii în urma votului de duminică. Ce pot însă să spun este că absenteismul de la vot aduce după sine creșterea șanselor celui care este favorit, deoarece cu siguranță cei care îl preferă, merg să-l voteze, iar cei care nu știu bine ce să facă stau acasă în fața televizorului. Prin votul de mâine se poate schimba balanța puterii politice, cam asta este tot ce se poate face/ Nu politicienii, ei se vor schimba când noi vom da țării o altă clasă politică iar aceea o vom da când vom fi capabili de a crea noi politicieni. Când nu vom mai accepta abuzuri și nici pomeni sau mite electorale, când vom fi interesați real de țară și de viitorul ei. Când vom crea o clasă politică diferită în care să primeze un interes național bine definit, atunci vom putea alege cu adevărat.
Exprimarea votului nu înseamnă că se schimbă totul de luni sau de peste două săptămâni, însă înseamnă o implicare în luarea unor decizii care te privesc ca și cetățean cu drepturi depline (drepturi pentru care s-a murit). Am citit ceva de curând și cred că se potrivește perfect zilele acestea și nu numai, așadar iată ce cred eu că este ceea ce va schimba viitorul, viitor pentru care prefer să merg la vot: „să îți exerciți cu strictețe îndatoririle și să îți pretinzi cu perseverență drepturile”. Cam asta cred. Și mai cred că dacă am fi mai interesați de educație nu de mondenități, dacă în loc de fițuici de ziare am citi cărți și în loc să fim fataliști și plângăcioși am lupta mai mult zilnic să fim mai buni în ceea ce facem și buni cu ceilalți, lucrurile ar sta altfel. Sper ca peste cinci ani să văd progrese, până atunci pot doar să sper.
Totodata, modificand articolul Art. 36 din constitutie inspre o „ingradire” a optionalului proces electoral (precum in alte state EU) – adica pe principiul odata intrat in hora joci pana la capat (sau platesti amenzile corespunzatoare)…. poate ca vom observa o mica schimbare in toate cele mentionate mai sus….
In niciun caz nu vreau o obligativitate a votului si cu atat mai putin exercitarea sub presiunea unei amenzi, in afara proprieri constiinte. Este singurul lucru care poate functiona, pentru cine o are.
A doua zi de vot
Din 22 Decembrie 1989 , când o Tara întreaga striga : ” Jos comunismul ! ” , a doua zi , după fiecare zi de vot , aștept ca aceeași tara sa mature cu comunistii pe jos. Anii trec si aștept aceeași zi sa vina cum am așteptat si la prima zi de vot. Eu am auzit . Cei născuți după , nu.