În data de 28 septembrie la Făgăraș a fost inaugurat „Monumentul Rezistenței Anticomuniste din Țara Făgărașului”, după aproape 25 de ani de la căderea regimului Ceaușescu, pentru a aminti posterității de luptele date aici pentru păstrarea unor valori și de rezistența întâmpinată de către comuniști în încercarea de a zdrobi un ultim reper de demnitate pe teritoriul țării.
La inaugurare au participat oficialități ale orașului, preoți, câțiva supraviețuitori ai închisorilor comuniste și urmași ai acestora, de asemenea reprezentanți ai AFDPR și ai Fundației Ion Gavrilă Ogoranu.
În timpul diverselor discursuri au fost rotite mai multe nume ale luptătorilor din munți, mulți dintre aceștia legionari, nerostindu-se însă cuvântul „legionar” de către niciunul dintre vorbitori. Nici pomenirea numelui lui Ion Gavrilă Ogoranu nu a avut parte de o asemenea alăturare de cuvinte, deși se cunoaște apartenența dânsului la Mișcarea Legionară, la Frăția de Cruce Negoiul și îi este cunoscută activitatea în aceste organizații.
De asemenea, probabil din considerente care țin de „corectitudinea politică” în care trăim acum, deși pe „Monument” sunt versuri ale poe tului Radu Gyr, numele acestuia nu apare nicăieri, ca o subliniere a faptului că sunt lucruri pe care mentalul colectiv trebuie să le uite sau să nu le cunoască. Un singur citat din filosoful Petre Țuțea este scris pe „Monument”, ca mărturie clară a trecutului „Fraților,dacă murim aici în lanțuri și haine vărgate, nu noi facem cinste poporului român,ci poporul român ne-a făcut nouă cinste să murim pentru el” La fel de trist a fost faptul că nu a existat un ceremonial de depunere al coroanelor la „Monument”, acestea fiind depuse înainte de inaugurarea propriu-zisă.
După inaugurare a avut loc vernisajului unei expoziții, care a avut aceeași temă,în Turnul Cetății și un concert de nai susținut de către Nicolae Voiculeț în curtea interioara a cetății.
Este bine că acest Monument a reușit să fie ridicat și inaugurat, deși întârzierea este nejustificată, însă felul în care a fost făcut acest lucru aduce o mare umbră asupra jertfei unor oameni care au suferit chinuri de nedescris în timpuri nu atât de îndepărtate de cele pe care le trăim acum, astfel încât să nu avem habar de cinstea care li se cuvenea, măcar post-mortem.