Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO) a publicat miercuri verdictul în cauza „Mocanu şi alţii împotriva României”, stabilind că ancheta incidentelor violente de la mineriada din 1990 desfăşurată de autorităţile române a fost întârziată şi defectuoasă, încălcându-se dreptul la viaţă şi la un proces echitabil.
Astfel, statul român trebuie să-i achite Ancăi Mocanu, al cărei soţ a fost împuşcat mortal în cursul intervenţiei forţelor de securitate, daune în valoare de 30.000 de euro, iar lui Marin Stoica, bătut crunt până a intrat în comă, daune în valoare de 15.000 de euro. La CEDO, dosarul lui Marin Stoica a fost conexat cu cel al doamnei Mocanu şi al Asociaţiei 21 Decembrie 1989, al cărei sediu fusese distrus de mineri, cauza fiind denumită „Mocanu şi alţii contra României”.
Decizia CEDO vine după ce reclamanţii s-au plâns de lipsa unei anchete eficiente, imparţiale şi aprofundate pentru identificarea şi pedepsirea celor responsabili pentru reprimarea violentă a demonstraţiilor din 13 şi 14 iunie 1990. Magistraţii europeni au stabilit ca pentru modul defectuos în care s-a desfăşurat ancheta şi pentru că, după atâta timp, nu au fost trimişi încă în judecată vinovaţii, România va trebui să le plătească despăgubiri victimelor.
Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc: Mineriadele au reprezentat acţiuni violente de stradă cu scopul anihilării opozanţilor politici şi a fenomenului Piaţa Universităţii
„După decizia de azi a Marii Camere, care este definitivă, România va fi obligată să continue investigaţiile în dosarul Mineriadei. Cu privire la decesele survenite în timpul evenimentelor, această obligaţie decurgea oricum din faptul că astfel de infracţiuni sunt astăzi imprescriptibile ca urmare a altei cauze CEDO, respectiv ‘dosarul Revoluţiei’ (Asociaţia 21 Decembrie 1989 v. România). Acum, trebuie întreprinse cercetări eficiente, apte să ducă la tragerea la răspundere a celor vinovaţi şi la aflarea adevărului de către întreaga societate, cu privire la ansamblul evenimentelor din iunie 1990, indiferent că este vorba despre decese sau persoane care au fost supuse unor violenţe şi privări de libertate. Prescripţia nu este o ‘soluţie’ atunci când vorbim de grave încălcări ale drepturilor omului”, a declarat avocata lui Marin Stoica, Diana-Olivia Hatneanu.
Din deciziei CEDO reiese că „toate dovezile din acest caz indică existenţa elementelor constitutile ale unei crime împotriva umanităţii, comise de oficiali ai statului român, inclusiv membri ai Guvernului şi militari cu grade importante”.
„Este în sarcina statului respectiv să îşi îndeplinească obligaţia internaţională şi să îi aducă în faţa justiţiei pe cei responsabili pentu atacul extins şi sistematic asupra populaţiei române civile, în special pe cei care au comis aceste crime în exerciţiul autorităţii lor civile sau militare. Mai mult, pentru a implementa în întregime decizia Marii Camere, statul ar trebui şi să stabilească un mecanism oficial eficient de compensaţii pentru cei care au căzut victime violărilor drepturilor omului şi familiile lor în timpul perioadei de tranziţie, dat fiind numărul mare de cazuri în curs de soluţionare la Curte şi a numărului considerabil al altor victime ale aceloraşi evenimente. Timpul nu exonerează nici statul român, nici pe făptaşii individuali de răspundere”, transmite CEDO.
Cel care s-a ocupat iniţial de „Dosarul Mineriada” a fost procurorul Dan Voinea, care a şi dispus urmărirea penală a 37 persoane, printre care şi Ion Iliescu, Virgil Măgureanu, Petre Roman, generalul Chiţac. De asemenea, au mai existat 1.056 de părţi vătămate în dosarul respectiv. Cu câteva luni înainte de trimiterea dosarului la judecător, Dan Voinea a fost dat afară din echipa care se ocupa de anchetarea cazului şi a fost apoi cercetat disciplinar pentru modul „defectuos” în care a condus ancheta. După opt ani de anchete cazul a fost soluţionat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu neînceperea urmăririi penale.
În iunie 2013, procurorul Dan Voinea declara, în cadrul unei emisiuni TV, referitor la mineriada din 13-15 iunie 1990, că interesul a fost al grupului de putere condus de fostul preşedinte Ion Iliescu şi ca acesta s-a comportat „ca un adevărat comandant militar”, după cum reiese din jurnalul Armatei.
„În ’89, au invocat existenţa unor terorişti ca să intervină cu tancuri, acum aveau opoziţie în stradă şi au folosit cuvântul legionar. Iliescu e cel care a creat această idee că există legionari şi găsim acest lucru chiar în jurnalul acţiunilor de luptă. Pe 13 iunie, cei de la Armată au punctat intervenţiile lui Iliescu, care s-a comportat ca un comandant militar. Există acest document”, a declarat Dan Voinea.
„Mineriadele au reprezentat acţiuni violente de stradă cu scopul anihilării opozanţilor politici şi a fenomenului Piaţa Universităţii. (…) În timpul acestora, autorităţi ale statului s-au făcut vinovate de grave abuzuri şi încălcări flagrante ale drepturilor omului (decese, vătămări corporale severe, acte de tortură, arestări arbitrare, fără forme legale, distrugeri ale bunurilor din domeniul public/privat etc.), cele mai multe nefiind niciodată sancţionate„, a explicat Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc.
După ce forţele de ordine au intervenit brutal împotriva celor câteva sute de protestatari strânşi în Piaţa Universităţii, lucrurile au degenerat şi s-a ajuns la violenţe. Situaţia a fost rezolvată cu acelaşi tip de fermitate comunistă, atunci când minerii din Valea Jiului, chemaţi de fostul preşedinte, au zdrobit mişcarea de rezistenţă din Piaţa Universităţii, instaurând teroarea în centrul Capitalei.
sursa: EpochTimes