Aflăm din gura presei că cele două mari puteri, Rusia şi America îşi împart prieteneşte influenţa militară, în cămara lor secretă existînd o hartă a vînzărilor de armament. „Business Insider” scrie că Rusia şi S. U. A. sînt cei mai mari furnizori de armament la nivel mondial, cu exporturi cumulate de aproape 60 de miliarde de dolari anual. Oficial, S.U.A alimentează cu armament aliaţii săi din N.A.T.O. şi din Orientul Mijlociu – Turcia, Israel, Arabia Saudită, iar Rusia înarmează ţări în curs de dezvoltare, precum şi zone întregi din Asia de Sud-Est şi Africa de Nord. Neoficial, ştiu ei mai bine. Un raport al institutului de cercetare „Stockholm International Peace” consemnează că S.U.A. a livrat armament unui număr de 59 de ţări care nu se află pe borderourile de plată ale Rusiei, iar Moscova a furnizat echipament militar către doar 15 state fără legături cu S.U.A. Alte 15 ţări, printre care Irak, India Brazilia, Afghanistan, au primit armament de la ambele puteri mondiale. În perioada 2012-2013, cele mai însemnate plăţi către S.U.A. pentru armament, respectiv 3,7 miliarde de dolari le-au făcut Emiratele Arabe, iar cele mai mari comenzi către Rusia au venit din India, valoarea lor atingînd 13,6 miliarde de dolari. În total, în cei doi ani, consemnează acelaşi raport, Rusia a livrat echipament militar de 30 de miliarde de dolari, iar S.U.A. au vîndut armament de 26,9 de miliarde de dolari. Aceasta fiind, pe scurt, politica marilor puteri pentru pace mondială şi dezarmare.
Italia şi Franţa, ţapi ispăşitori în politica Angelei Merkel
Pe de altă parte, conflictul dintre Rusia şi Ucraina a cauzat cea mai mare creştere a preţului gazelor naturale din Europa în ultimii cinci ani. Deşi Rusia a sistat exporturile de gaze spre Ucraina, Europa continuă să primească gaze ruseşti prin conductele ce traversează Ucraina. Scumpirea gazelor va aduce alte valuri de scumpiri, care vor atrage după sine consecinţe zdrobitoare. Europa de Est o duce tot mai greu, iar Cancelarul Germaniei Angela Merkel, ale cărei politici de austeritate au eşuat în mod dezastruos, reproşează Italiei şi Franţei că au încălcat legile fiscale, contribuind astfel la frînarea redresării economice din zona euro. Italia şi Franţa sînt nişte ţapi ispăşitori în politica Angelei Merkel, de fapt chiar sistemul de austeritate impus de către cancelarul Germaniei a coborît ştacheta şi a dus la o rată ridicată a şomajului, la sărăcie şi, implicit, stagnare economică. Preşedintele Băncii Centrale Europene, italianul Mario Draghi îi ţine partea cancelarului, avertizînd că zona euro se va ţine cu greu pe picioare dacă nu vor fi întărite regulile bugetare şi că statele delincvente trebuie pedepsite. Dar, oare bancherilor aceştia hapsîni şi tuturor trîntorilor de lux cînd le va veni rîndul la pedeapsă? „The Telegraph” consemnează că unii laureaţi ai premiului Nobel pentru economie afirmă că sursa problemelor din zona euro este Germania, care a încurajat orbeşte minimizarea cheltuielilor într-o perioadă în care ţările grav afectate de criză trebuiau să-şi reconstruiască sectorul bancar şi să încurajeze consumul. Auziţi şi dumneavoastră! Pe primul plan, bancherii şi consumul! Nu factorul uman! Poate de aceea România se află pe aceeaşi treaptă cu Ecuador, Guatemala, Kazahstan sau Filipine, ajungînd în 2014 la inflaţie şi dobînzi de nivel occidental, cu o stagnare cronică în sărăcie, cauzată de dezindustrializare din ultimii 25 de ani şi de jaful naţional, care poartă semnătura clasei politice de după lovitura de stat din ’89.
România, depăşită militar şi economic, se apropie insidios de situaţia critică
Deşi de vreo patru secole Rusia şi Germania îşi împart Europa de Est în secret, tratatele fiind încheiate pentru a fi încălcate, Occidentul este, din păcate, la fel de divizat ca pe vremea căderii Bizanţului, iar Putin va rămîne şi cu Ucraina şi cu robinetul de gaz în mînă şi cu alte pohte teritoriale netăiate. Să nu uităm totuşi că în spatele Germaniei se află mereu americanii şi aceasta va face ceea ce îi vor dicta ei. Să sperăm că Ţarul nu va reuşi să redea Imperiului Roşu gloria de odinioară, nu va reuşi să anexeze orice teritoriu doreşte, ca să-l încălzească natural cu gaze interne. Să sperăm că Hussein Obama va fi scos uşurel din scenă, pentru că un lider mondial trebuie să stîrnească respect, nu teroare! Violenţa este animalică. Să luăm aminte! Resursele naturale s-au împuţinat pe glob, aproape de linia de avarie, iar foamea americanilor nu poate fi potolită cu una cu două. Statele care încă mai au astfel de resurse naturale, dar n-au o forţă militară optimă pentru a le păzi şi au conducători vînduţi, au deja o problemă majoră. Uitaţi-vă la Ţara noastră! De ce oare au pus armata pe butuci? România, depăşită militar şi economic, se apropie insidios de această situaţie critică. Roşia Montană, Pungeşti şi parcul de distracţie pentru copii de la Deveselu şi Kogălniceanu, spun totul.
De ce-ar mai fi nevoie de un nou intermediar diplomatic?
În decembrie 2014 se fac doi ani de cînd postul de Ambasador al S.U.A. la Bucureşti a devenit vacant, odată cu încheierea misiunii lui Mark Gitenstein, însă americanii n-au mai numit un altul. Prietenie şi încredere prea mare între noi? Sau austeritate financiară la americani? De ce-am mai avea nevoie de ambasador, dacă „celebrul” general-gafeur Wesley Clark şi Gitenstein s-au pripăşit la noi, ultimul fiind pe poziţia celui mai puternic afacerist din România. Mark Gitenstein ocupă un fotoliu în consiliul de administraţie al Fondului Proprietatea, cu o mare putere de influenţă asupra politicii energetice a Ţării noastre. În plus, el „a reprezentat interesele industriei de armament şi ale marilor companii din sectorul energetic, dintre care, «Exxon Mobile», cea care va exploata rezervele de gaz natural descoperite în Marea Neagră”.
Inventat iniţial de politicienii români pentru a despăgubi pe cei care au fost deposedaţi de bunuri de către regimul comunist, Fondul Proprietatea şi-a schimbat alura în funcţie de interesele politicienilor, iar acum deţine pachete de acţiuni la toate companiile de stat din sectorul energetic: Petrom-OMV, Hidroelectrica, Transgaz, Romgaz, Nuclearelectrica şi Regia Naţională a Sării – SALROM. Cum cei doi reprezintă interesele Unchiului Sam pe teritoriul nostru, iar el porunceşte Bucureştiului direct prin „telefonul roşu” – mai ceva decît Moscova după Al Doilea Război Mondial, de ce-ar mai fi nevoie de un nou intermediar diplomatic? Băieţii de la Bucureşti sînt docili, nu-i ies din cuvînt.
O diplomă de doctorat, vă rog, pentru chiriaşul Camerei Ovale!
Adevărul iese la iveală precum iarba prin crăpăturile asfaltului. Presupusa decapitare a jurnalistului american James Foley de către un asasin al noului Califat, cunoscut sub denumirea ISIS, mi se pare un filmuleţ de groază şi de prost gust realizat de un regizor slab, adică o nouă făcătură marca unchiul Sam, menită să justifice atacurile americane în Irak. Vă mai aduceţi aminte marele fals cu răpirea jurnaliştilor români şi eliberarea lor de către timonierul naţional? De remarcat condiţionalul dubitativ folosit de jurnaliştii destupaţi la minte: „l-ar fi decapitat pe jurnalistul american”. Chiriaşului actual al Camerei Ovale îi putem acorda o diplomă de doctorat, ca să fie aşezată cu cinste alături de Nobelul pentru pacea transformată în război.
de Maria Diana Popescu, Revista Agero Stuttgart