Luati de valul pomenilor electorale aruncate in stanga si in dreapta pe tot cuprinsul patriei, guvernantii s-au gasit sa mareasca potul tocmai acum, in preajma alegerilor prezidentiale. Asa ca premierul extinde strategia „generozitatii” guvernamentale la nivel international, fiind cuprins de o adevarata frenezie asiatica.
Numai ca, desi deschiderea portilor pana acum etanse ale Uniunii Europene pentru chinezi, pe calea ferata, este ca si realizata, asa cum „National” a anuntat in exclusivitate, Guvernul Romaniei pregateste intens un nou tun de proportii. Iar principalii beneficiari sunt de aceasta data coreenii de la DAEWOO, care, pe filiera firmei cu cei mai multi generali pe statele de plata – este vorba de UTI, bineinteles – sunt foarte aproape de a-si realiza visul de a deveni actionari majoritari la santierul naval de la Mangalia. Insa manevra a trezit imediat atentia serviciilor de informatii, extrem de ingrijorate de trecerea fostului santier militar in custodia unor proprietari din afara NATO.
Mai ales ca in paralel se desfasoara si o ancheta privind scoaterea din tara, sub paravanul unor ilogice consultatii fiscale, a milioane de euro. Existand suspiciunea ca uriasele sume „sifonate” in Grecia si Germania ar putea reprezenta, de fapt, plata mascata a preluarii atat a Santierului Naval Mangalia, cat si a depozitelor de munitii pe care „legenda” spune ca le-ar gazdui de fapt fosta baza militara de la 2 Mai.
Mai au doar doi ani!
La sfarsitul anului 1996 se parafa, pe o perioada de doua decenii, asocierea dintre constructorul naval Daewoo – Shipbuilding& Marine Engineering din Coreea si santierul naval „2 Mai” Mangalia. Compania nou infiintata, DMHI, a devenit, indiscutabil, cel mai competitiv santier naval din zona Marii Negre si a tinut practic, prin numarul oamenilor angajati, orasul Mangalia in viata. Coreenii detineau 49% din DMHI, prin Daewoo, iar statul roman 51 %, prin Santierul Naval „2 Mai” Mangalia. Numai ca timpul trece si coreenii au intrat deja in criza de timp in incercarea de a deveni ei actionari majoritari. Pentru ca, in ciuda tuturor presiunilor de pana acum, de multe ori chiar in ultima clipa, statul roman a reusit sa-si pastreze „actiunea de aur”, considerandu-se ca este vorba, totusi, de un port strategic la portile Uniunii Europene. Recent, insa, dupa cum sustin sursele noastre, s-ar fi batut palma cu greii PSD-ului pentru o tranzactie care, daca se realizeaza, poate avea efecte nebanuite.
Bodu, ultimul mohican
Iar metoda prin care coreenii pot obtine controlul absolut al santierului cu o deschidere generoasa la granita maritima a UE de la Marea Neagra este preluarea fostului santier militar, aflat momentan in proprietatea statului roman. Iar dupa cum reiese din mai multe rapoarte informative intrate in posesia noastra, controlul acestei baze este detinut momentan, fie si din umbra, de controversatul concern UTI, al miliardarului Tiberiu Urdareanu. Iar cand s-a semnat, in 2008, un contract de asociere cu Lurssen, toata lumea a fost indusa in eroare, crezand ca este vorba despre celebra companie producatoare de vapoare. Numai ca, in realitate, se pare ca ar fi vorba de un simplu SRL cu un nume asemanator, Lurssen Lar Investment GmbH, facut expres pentru acest scop in Germania. In paralel, coreenii de la Daewoo au recurs atunci la presiuni extreme, amenintand inclusiv cu retragerea din Romania si ramanerea pe drumuri a mii de oameni, pentru a prelua si santierul militar, devenind astfel, practic, actionari majoritari peste intreg DMHI. Numai ca planurile le-au fost dejucate in ultima clipa de Sebastian Bodu, fostul director al ANAF, care, in urma unui raport al structurilor de informatii, a blocat tranzactia pentru ca acestia aveau datorii uriase la stat. In schimb, tot atunci grupul de interese afiliat coreenilor a reusit trecerea santierului militar de la MApN la Ministerul Industriilor, deschizandu-se practic usita pentru un „tun” de proportii.
Depozitele subterane
Fostul santier militar este important, in aceasta ecuatie, pentru a se prelua controlul pachetului majoritar de actiuzni a DMHI. Dar, dincolo de miza economica, in spatele intregii afacerii puse pe roate, in aceste zile, de unii grei ai PSD, se pot ascunde si interese mult mai tenebroase. Da, ce-i drept, s-ar castiga o caruta de bani si din simpla vanzare la fier vechi a „ruginiturilor”din santierul militar. Insa extrem de interesanta este si situatia docului plutitor, a terenurilor aferente si a cheiului de andocare. Specialistii in siguranta nationala stiu de ce! Serviciile secrete sunt insa foarte ingrijorate mai ales de situatia depozitelor subterane despre care se spune nu doar ca ar exista in fosta baza militara secreta, dar si ca sunt inca pline de munitie. Ceea ce ar putea reprezenta o miza uriasa pentru traficul international cu armament. Mai ales ca, data fiind pozitia bazei, munitia ar putea fi scoasa cu usurinta din tara, in largul Marii Negre, sub pretextul obisnuitului export de fier vechi catre Turcia.
Pentru cine se scot banii din tara?
Acum, nu mai este un secret pentru nimeni – mai ales dupa ce ziarul nostru a publicat lista completa a principalelor 6.000 de companii care scot miliarde de euro din tara sub pretextul „repatrierii” in niste off-shore-uri din Cipru – ca doar „prostii” isi platesc impozitele la statul roman. Insa, dupa cum reiese din informatiile intrate in posesia noastra, in cazul DMHI lucrurile ar putea sta cu totul altfel, milioane de euro fiind scoase in ultima vreme din tara, sub paravanul acordarii unor consultante de catre cetateni coreeni. Si, chiar daca la inceput s-a crezut ca este vorba doar de simpla evaziune fiscala practicata la scara larga, ultimele negocieri purtate intre fruntasi PSD si cei interesati sa puna cu totul mana pe DMHI pune „circuitul banilor” intr-o alta lumina. Mai ales ca se naste suspiciunea daca nu cumva astfel, cu banii care ajung, intr-o prima faza, in Grecia si Germania, se „inchide cercul” pentru derularea intregii afaceri. Sunt inca multe intrebari carora institutiile abilitate ale statului – poate mai putin SIE ! – se chinuie sa le afle raspunsurile. Iar una dintre ele este si daca Victor Ponta a stiut de la consilierii sai de toate aceste increngaturi atunci cand si-ar fi dat acordul de principiu. Sau, mai ales ca nu ar fi prima oara, i s-a spus doar jumatate de poveste atunci cand a fost pus sa dea pe mana coreenilor acest obiectiv de un interes aparte pentru siguranta nationala.
Sursa: enational.ro