Alexandru Asmarandei, PREZENT! 3 ani de la marea despărțire

”Cu sufletul cutremurat de vrere
Din duhul Dacilor nemuritori,
Sub flamuri verzi spre sfânta înviere,
Pornit–am peste veac biruitori.”

 Voi pastra toata viata amintirea lui Alex poate cel mai devotat, mai implicat si disciplinat camarad din cati am cunoscut, desi a fost alaturi de noi doar cateva luni.  In aceste luni insa s-a implicat cat altii in ani intregi.

Nu imi amintesc vreo actiune la care Alex sa nu fi fost prezent in acest interval. Si-a pus masina la dispozitia organizatiei si a facut deplasari pe Transfagarasan, pe terenul accidentat ce ducea spre Crucea Legionarilor de la Moreni si la Petru-Voda si multe altele.

Era un om sincer si deschis. Mult mai crestin in continut decat altii dintre noi in forma; fiind nou in randurile noastre mi-a marturisit ca a vorbit despre mine in necunostinta de cauza si a simtit nevoia sa isi ceara iertare. Gestul lui m-a socat si mi-am dat seama ca am in fata mea un om care traieste cu adevarat crestinismul si legionarismul in afara oricarui ritual si oricarei forme exterioare.

Imi aduc aminte intrebarea lui cand l-am sunat pentru a-l convinge sa participe la un meeting in Piata Victoriei impotriva indatorarii Romaniei la FMI. Era preocupat in ce masura actiunea noastra, care pana la urma a avut o participare simbolica va putea schimba ceva in bine. Dar dupa ce s-a convins de justetea cauzei noastre  a fost nelipsit de la actiunile si de la sedintele noastre. Destinul lui a fost pecetluit de atunci dar am inteles asta abia in acea zi fatidica de 31 iulie de acum 3 ani.

Daruirea si sacrificiul lui ar trebui sa ne puna pe ganduri. In acea fractiune de secunda in care masina in care ne aflam a fost lovita, sunt convins ca s-a gandit mai mult la soarta camarazilor din masina decat la el.

A plecat dintre noi cel mai bun, dupa ce a primit binecuvantare de la Parintele Justin, de aceea nadajduiesc ca a plecat spre Legiunea Cereasca deschizand drumul si pentru noi nevrednicii care mai avem atatea de faptuit.

Cred ca ar trebui sa meditam la sacrificiul lui, nu doar odata pe an in ziua plecarii lui , sa luam mult mai in serios idealul nostru pentru care s-au jertfit atatia martiri si sa avem de-a pururi in minte cuvintele Parintelui Arsenie Papacioc:

”M-a intrebat cineva despre Miscarea Legionara, ce este. I-am spus: n-ai sa pricepi, dar un lucru trebuie sa intelegi si sa te temi: patronul Miscarii Legionare este Arhanghelul Mihail si i-am spus troparul: „Unde umbreaza darul tau Mihaile Arhanghele, de acolo se teme toata lucrarea diavolului, ca nu sufera sa ramana langa lumina ta lucifer, care a cazut din cer. De aceea ne rugam tie: sagetile lui cele de foc indreptate cu viclesug impotriva noastra stinge-le prin mijlocirea ta, vrednicule de lauda Mihaile Arhanghele.” Asta era Garda de Fier, i-am spus.”

Camarazi sa-l pomenim la rugaciune pe dacul nostru nemuritor si sa strigam din toate puterile la apelul mortilor (mult mai vii decat multi dintre noi) ALEXANDRU ASMARANDEI – PREZENT!

Alexandru Mihail