Un politician de la Chișinău dezvăluie manevrele serviciilor ruse de infiltrare în România

Pentru prima oară este scoasă la iveală o schemă de rețea a serviciilor rusești, de către un cunoscut politician de la Chișinău, Vlad Cubreacov. Acesta a transcris o notă provenită dintr-o sursă de instituție și a publicat în serial pe blogul său o parte din materialul informativ. Datele oferă o perspectivă interesantă asupra funcționării spionajului rusesc și mai ales scot la iveală eforturile de penetrare a serviciilor rusești pe teritoriul României folosind ca trambulină Chișinăul. În lumea serviciilor românești este bine cunoscută importanța Iașiului și Galațiului ca centre operaționale și de regupare a agenților ruși.
Contraspionajul românesc a demantelat cu niște ani în urmă o bază de la Galați ce funcționa practic la vedere, sub coordonarea unui cadru GRU, apropiat de Ion Iliescu, Vitalie Usturoi, un pion al lui Boris Birstein, un vârf al unei rețele moscovite cu baza în Israel. O bună parte a Republcii Moldova este controlată de urmașii lui Birstein și astăzi. Agentul său de bază din România, Vitalie Usturoi era patronul celebrei firme Valeologia (Chișinău), și era implicat în contrabanda cu arme și substanțe radioactive și de asemenea a avut un rol important în afacerea Țigareta II. Sub regimul FSN, Bancorex a acordat credite importante firmei lui Usturoi, credite nerambursate niciodată.
Aflăm acum din dezvăluirile fostului deputat Vlad Cubreacov că în aceeași perioadă în care agentul de legătură dintre Birstein și Ion Iliescu își făcea mendrele la Galați, serviciile rusești erau extrem de preocupate să controloleze mai aficient Iașiul. Centrala Iași este un punct din care au plecat către București numeroase personaje, ajunse pe trepte înalte în politică și nu numai. “Despre Centrul de la Iași, datele sunt extrem de lapidare la SIS. PE linia SVR se planifica o „acțiune de penetrare directă” a acestui centru de către agentura rusă, fără asistența SIS”. Deși SIS-ul avea un protocol secret de colaborare cu FSB și SVR, serviciul de spionaj extern al Rusiei, cadrele rușilor nu puneau mare preț pe colaborarea cu SIS-ul moldovenesc și aveau intenția să se ocupe de Iași pe cont propriu.
Este evident că din perioada menționată în documentul prezentat de Vlad Cubreacov s-au produs schimbări, respectiv a avut loc amplificarea prezenței rusești și creșterea nivelui de activitate a agenturii rusești. Evenimentele politice din ultimii ani sunt relevante. Iar evenimentele din ultima lună – anexarea Crimeei de către Rusia și apropierea activării Transnistriei ridică la cote înalte gradul de alertă. Rușii au fixații simbolice, iar acum fix 22 de ani izbucnea războiul din Transnistria. Un război de intensitate cu mii de morți și răniți incomparabil ca amploare cu mișcarea de acum din Crimeea unde practic lipsesc victimele.
Conform Doctrinei de securitate nationala a României sunt luate în considerare riscuri de securitate sporite în contextul intensificarii potențialului de amenințare din partea Federației Ruse. Creșterea interesului militar rusesc pentru România ca urmare  a instalării scutului american a fost urmat de amplificarea măsurilor de suport logistic în zona Transnistriei de către ruși. Strategia Nationala de Apărare adoptată în 2010 clarifică într-un paragraf final ideea unei noi politici militare proactive a țării noastre. “Statul român își rezervă dreptul ca, în situații speciale, singur sau împreună cu aliații și partenerii săi, să utilizeze toate elementele de putere, inclusiv capacitățile sale militare, ca soluții de ultima instanță”.
Până la capacitățile militare mizăm pe capacitățile de intelligence sector ce ar putea utiliza de exemplu datele scose la iveală de fostul deputat Vlad Cubreacov, fost membru al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei în perioada 1996 – 2009 și cel căruia i se datorează izbânda așezării juridice a Mitropoliei Basarabiei, pentru care a luptat pe parcurusul mai multor ani, în justiția națională, iar din 1997 la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, fiind asistat de avocatul americano-britanic John Warwick Montgomery, din Langley, o localitate interesantă din SUA.

Centrala spionajului rusesc de la Chișinău

„Rusia a avut la Sofia, încă din perioada sovietică, un centru regional de spionaj. Mai bine zis, un centru din care era dirijată rețeaua de spioni sovietici/ruși din zona Balcanilor. Numele centrului regional era banal de simplu: „Centrul Balcani”, în original „Balkanski Țentr/Балканский Центр”, având abrevierea BȚ/БЦ. Noi vom folosi abrevierea CB sau „Centrul B”. „Centrul centrului”, biroul central sau creierul întregii rețele a fost stabilit în Rusia, la Iasenevo, o suburbie a Moscovei. Biroul central i-a fost subordonat direct unuia dintre adjuncții șefului SVR (Slujba Venșnei Razvedki – Serviciul de Informații Externe) Serghei Lebedev.
La Iasenevo activează un grup numeros de analiști și consultanți, între care în 2002 un rol important i-a fost rezervat generalului (r) Vladimir Rubanov, consultant în problemele cele mai „fierbinți” din Balcani. De asemenea, aici își prestau activitatea mai mulți foști angajați ai ambasadelor Rusiei în statele balcanice, printre care se remarca un fost atașat la Ambasada Federației Ruse la Sofia, expulzat cu câțiva ani înainte, doi foști cetățeni iugoslavi de etnie sârbă, specializați în „probleme iugoslave”, precum și câțiva foști ofițeri din cadrul „Direcției 24” (România), care au activat în fostul KGB al RSS Moldovenești.
Pe linia militară biroul de la Iasenevo cuprindea 5 ofițeri din fosta Direcție de informații a flancului de Sud-Vest (Upravlenie razvedki Igo-zapadnogo napravlenia) dislocată la Chișinău până în anul 1992.
„Centrul B” avea la Chișinău câteva obiective și anume:
1. O vilă în așa-zisa „zonă rezidențială” din Valea Morilor;
2. Trei birouri în sediul „ITERA-Moldova”;
3. Un obiectiv în orășelul aeroportuar Chișinău, în care urma să se stabilească nemijlocit „Centrul B” începând cu 15 septembrie 2002;
4. Câteva apartamente conspirative în raza orașului Chișinău folosite pentru munca cu „curierii” sosiți din țările vizate;
5. Mai multe camere închiriate pentru scopuri operative în hotelurile „Jolly Allon”, “Codru”, “Dacia”, “Național”, “Turist” și “Chișinău”, taxa pentru închiriere fiind plătită începând cu data de 1 ianuarie 2002;
6. Un birou „sub acoperire” la Aeroportul internațional Chișinău;
7. O filială „locală” la Tiraspol, pentru legătura cu Direcția de Informații a Grupului Operativ de Trupe Ruse (GOTR) în Republica Moldova.
De comun acord cu reprezentanța permanentă a Serviciului Federal de Informații (FSB) al Federației Ruse la Chișinău, colaboratorii „Centrului B” foloseau în scopuri operativ-tehnice anumite birouri sau apartamente din clădirile amplasate în preajma „obiectelor strategice”. Dintre acestea făceau parte:
1. Un birou din clădirea Departamentului pentru Minorități Naționale, situat în imediata apropiere a Ambasadei SUA;
2. Clădirea fostului sediu al Ambasadei Federației Ruse din strada Mateevici, în preajma Ambasadei SUA;
3. Un birou în strada Pușkin, vizavi de clădirea Guvernului Republicii Moldova;
4. Hotelul „Jolly Allon” din vecinătatea Ambasadei Republicii Federale Germane, a Ministerului Afacerilor Externe și a Parlamentului;
5. Apartamentele din blocurile adiacente Ambasadei României și, respectiv, Ambasadei Ucrainei.
„Centrul B” activa în paralel cu rețeaua de rezidenți ruși din Republica Moldova, rezidenți aflați în relație de „subordonare coordonată” cu CB. Coordonarea se efectua prin reprezentanța oficială a FSB-ului în Republica Moldova, instituită în baza Acordului semnat în februarie 2001 de către directorul SIS, Valeriu Pasat, și șeful FSB, generalul Nikolai Patrușev, Acord cu o Addenda secretă.”
Nota redacției: Pentru completarea datelor publicate de Vlad Cubreacov cu privire la Valeriu Pasat poate fi citat actualul director adjunct al SIS-ului moldovenesc generalul Valentin Dediu, care a afirmat în cadrul unei emisiuni TV că, “în anii de șefie ai lui Valeriu Pasat, SIS a fost transformat într-o societate cu răspundere limitată, care furniza informații unor grupuri de interese”. Pasat a urmat Academia Diplomatică a MAE al Rusiei, a fost ambasador în Rusia, ministru al apărării, culmea, decorat printr-un decret al președintelui rus, Boris Elțîn, cu Ordinul rus „Drujba” (Prietenia), apoi devine și șef al SIS-ului după care ajunge consilier pe probleme de relații economice externe al lui Anatoli Ciubais, fost vicepremier rus și președintele celui mai mare concern energetic din Rusia, RAO EAS Rossii. Deși a fost condamnat în 2006 pentru fraudă la zece ani de închisoare, Pasat scapă ieftin și acum activează în plan politic la Chișinău, pe sectorul propagandă rusească pravoslavnică.

Alte structuri ale serviciilor secrete ruse pe teritoriul Republicii Moldova

A fost atestată folosirea pe larg în calitate de acoperire a reprezentanțelor companiilor ruse sau ale firmelor locale, create de angajați ai structurilor în cauză. Firmele „Comacok” și „Varanthim”, pe lângă activități oficiale de import-export, se ocupă de „prelucrările operative” în vederea racolării sau compromiterii unor persoane oficiale din Republica Moldova. Activitatea acestor firme este coordonată de către colonelul V. Daraban. Serviciul de securitate al „Moldova-Gaz”, condus de V. Bantâș (ex-căpitan SIS) este controlat de direcția economică a FSB. Preocupări – culegerea informației cu caracter economic și financiar.
Serviciul similar al firmei „Itera” vizează relațiile economice externe ale Republicii Moldova și controlează OPEM (Organizația promovării exportului din Moldova). „Lukoil Moldova” vizează exclusiv relații economice și politice moldo-române și ruso-române.
Interesul deosebit al structurilor ruse se concentra pe:
a) activitatea serviciilor speciale americane în Republica Moldova, activitate care s-a dinamizat din 2003, odată cu revenirea în calitate de reprezentant al CIA, a lui John B., care a mai deținut aceasta calitate anterior și a deținut funcții similare în Armenia și Bosnia devenind „figura nr.1” pe lista intereselor serviciilor rusești în Republica Moldova.
b) Despre Centrul de la Iași, datele sunt extrem de lapidare la SIS. Pe linia SVR se planifica o „acțiune de penetrare directă” a acestui centru de către agentura rusă, fără asistența SIS. Serviciile ruse s-au activat după sesizarea semnalelor de implicare a instructorilor CIA în activitatea „anumitor structuri de informații din România”.
Mai sunt de menționat creșterea implicării oligarhilor ruși în dezvoltarea proceselor economice și politice din Republica Moldova, în primul rând V. Alekperov, R. Safin, O. Derepaska și satisfacția Moscovei față de modul în care conducerea Republicii Moldova înfăptuiește anumite planuri tactice ruse.
Confirmarea implicării firmelor rusești în operațiunile de spionaj este de folos pentru a lămuri ”idioții utili” pentru a-l cita pe tovarășul Lenin de ”inocența” capitalului rusesc prezent  masiv în România. Anatol Ciubais de exemplu deține aproape 20 de sută din piața imobiliară din România, prin interpuși, mai ales din Israel, Canada și Ucraina. Cât despre Gazprom și Lukoil, nu cred că mai e nevoie de precizări asupra activităților conexe. Mai noi Gazprom vrea să cumpere mare parte din benzinăriile din România și să se lanseze și pe sectorul media, rușii intenționând să achiziționeze PRO TV. Iar cel puțin un candidat la președinție le aparține deja demult.

George Roncea