Academicianul şi senatorul Dinu Giurescu a declarat zilele trecute la Realitatea Tv că România riscă să-şi piardă autoritatea ca stat dacă va continua să execute orbeşte dictatele de la Bruxelles.
“Poate să devină orice vecin o ameninţare dacă noi ne comportăm ca nişte oameni care ne scuzăm tot timpul. Dacă eu declar că voi urma cu fidelitate numai soluţiile pe care Europa mi le oferă, înseamnă că eu nu am o identitate a mea şi nu întrevăd ce se întâmplă cu acţiunea directă asupra României. Cu cât suntem slabi, cu atât vom fi mai loviţi. Ori în ultimii ani nu am făcut decât să încasăm. Nu se poate. E vorba de conformism pur şi simplu. Ce mentalitate e asta? “Să nu îi supăr pe europeni”. Ba da, îi supăr pentru că mă doare pe mine, mă simt ameninţat şi atunci trebuie să le ridic problemele aşa cum sunt. Dacă nu ai voinţa asta de a te apăra şi eşti mereu un soldat credincios al altuia, atunci asta ni se întâmplă. Dacă meregem tot aşa, eu nu exagerez, în 20 de ani nu va mai exista stat român cu autoritate”, a spus istoricul de 87 de ani.
Referindu-se la provocările recente ale radicalilor maghiari, Dinu Giurescu a afirmat că politicul încearcă să agite spiritele, făcând “un joc periculos”. Cu toate acestea, academicianul s-a mai arătat indignat de pasivitatea autorităţilor în faţa extremismului revizionist.
“Discutam cu un ardelean zilele trecute şi zicea că la ei, în Turda şi Cluj, lucrurile nu sunt aşa dramatice cum ni se par nouă. Spunea că s-au obişnuit unii cu ceilalţi şi caută să trăiască mai departe aşa cum au făcut-o. Tot el a recunoscut că anumiţi oameni politici caută să exploateze, să îi întărâte pe unii împotriva celorlalţi.E un joc periculos pe care îl fac extremiştii. Sigur că apreciez faptul că Kelemen Hunor, în numele UDRM, s-a declarat împotriva unor asemenea aţâţări ale spiritelor. Dar nu e mai puţin adevărat că lozinca autonomiei se joacă pe 20 şi ceva de ani şi e mereu pusă în faţă. Recunosc că de fiecare dată a fost atacat articolul 1 din Constituţie – România stat unitar, naţional, indivizibil. Asta supără”, a mai spus senatorul şi vicepreşedintele Partidului Conservator.
“Totuşi am început şi eu să fiu uneori neliniştit de pasivitatea pe care statul român o manifestă faţă de aceşti extremişti şi radicali. Nu se poate să îmi dai mereu şuturi şi eu să nu reacţionez, de frică sau de temere sau de bănuiala că s-ar putea să provoace o reacţie şi mai mare. Cu cât accepţi mai mutle lovituri, cu atâta te crede mai slab. Nu e bine. S-a strigat “Opincari, duceţi-vă acasă!” s-a strigat la Târgu Mureş. Au azvârlit în forţele de ordine. Trebuie arătat oamenilor că aici există o autoritate a statului şi nu se pot juca aşa”, a mai declarat Giurescu. Sursa: FrontPress.ro
Chiar daca – strict textual – mesajul este coerent si de aplaudat, nu cred ca citarea lui Dinu C. Giurescu este foarte relevanta, intrucat acest sustinator energic al minciunii „holocaustice” din Romania reactioneaza sub actiunea altor resorturi decat cele patriotice. Pot gresi, dar sunt tentat sa cred ca este vorba despre o anumita frica ancestrala evreiasca, nicidecum de vreun „suflet de crin”.
Chiar daca el si familia lui nu au avut de suferit niciodata din cauza „antisemitismului” romanesc (ce in realitate a fost un – sa-i zicem – „antisionism carpatic”, adica o temere oarecum indreptatita a majoritatii romanilor din prima umatate a sec XX ca Romania s-ar fi putut transforma in stat evreu, cel visat de sionistii epocii), dl Giurescu a povestit la televizor cat de frica i-a fost in noaptea „rebeliunii” legionare si cum statea tatal sau cu scara pe gard ca sa fuga prin fundul curtii daca ar fi fost cautat de legionari.
Evident, nu s-a intamplat nimic, dar povestea lacrimogena a fost integrata intr-un film „documentar”, caci – nu-i asa? – daca nimeni nu l-a atacat, macar sa spuna omul… ce frica i-a fost.
Sa facem referire si despre colaborarea sarguincioasa a lui Giurescu cu Securitatea comunista?
Ce se intampla oameni buni? Curge Dambovita invers?
Scuze. Sa facem referire ” la”, nu „despre”…