În această dimineață, o mână de activiști au ocupat sediul Minvest Deva, locul de unde a pornit Afacerea Roșia Montană și unde s-au moșit și celelalte proiecte ale distrugerii Apusenilor: Certej, Deva-Muncel, Băiţa Crăciunești, Brad, Rovina. ”Respectați-ne existența sau așteptați-vă la rezistență”, este mesajul protestatarilor, care au remis presei și un comunicat (fragment mai jos, integral aici).
”Condamnăm intenţia Guvernului Ponta de a înainta parlamentului o nouă lege a minelor, condamnăm atitudinea iresponsabilă şi nedemnă a Ministrului Mediului, Rovana Plumb, căruia îi cerem demisia. Îl avertizăm pe primul-ministru Victor Ponta că o nouă încercare de a trece prin Parlament o lege a minelor cu prevederi aberante ce servesc exclusiv intereselor industriei miniere nu va rămâne fără consecințe. Insistențele și presiunile sale asupra parlamentarilor de a legifera exproprierea forțată a cetățenilor de către companii private sunt în total dezacord cu opinia publică. Așa cum evenimentele de anul trecut au demonstrat, susținerea nelegitimă a companiilor miniere nu se bucură de sprijin nici în Parlament (două tentative legislative au eșuat anul trecut), nici în rândul zecilor de mii de oameni ce au ieșit în toamna lui 2013 în stradă.
Nu în ultimul rând, dorim să atragem atenția asupra abandonului moralității din partea unor oameni politici precum Dan Șova sau Rovana Plumb. Dan Șova, de la masa Guvernului, propune soluții legale pentru proiectele miniere ale clienților casei de avocatură ai mamei sale. Proiectele pe bază de cianuri sunt supuse apoi spre evaluare la ministerul colegei de cabinet, Rovana Plumb, care face orice să le vadă aprobate, inclusiv să renunțe la atacarea lor în instanță.
Rugăm cetăţenii României să se informeze corect asupra numeroaselor neajunsuri ale proiectelor miniere şi să aibă mereu în minte îngrozitoarele accidente ecologice de la Certej, din 1971 şi de la Baia Mare1, din 2000. Nu mai dorim ca astfel de tragedii să se repete! Ne arătăm solidaritatea cu mișcări din întreaga lume ce luptă împotriva proiectelor miniere distructive: Kremnica (Slovacia), Halkidiki (Grecia), Corcoesto (Spania), Salave Asturias (Spania), Bergama (Turcia), Kumtor (Kyrgyzstan), Talvivaara (Finland).”
Știu că încă mai sunt persoane (de bună-credință) care se iluzionează că sfidarea cetățenilor se poate rezolva prin dezbateri publice, prin procese în justiție, prin petiții și alte acțiuni cât se poate de normale și de legitime. Când dezbaterile publice se transformă în parodii jalnice, al căror scop este doar de a se raporta că au fost făcute; când deciziile justiției sunt încălcate în picioare de instituții ale statului ori când Minsterul Mediului atacă în instanță o decizie abuzivă doar pentru a pierde procesul (”legalizând” astfel abuzul); când petițiile (cu zeci și chiar sute de mii de semnături) sunt ignorate ce ne mai rămâne de făcut? Să stăm și să ne lamentăm? Să ne plângem de milă sau pe la Înalte Porți? Sau să acționăm? Răspunsul îi aparține fiecăruia.
Sursa: voxpublica.realitatea.net