Noile provocări ale Rusiei în Transnistria. Interviu cu scriitorul și analistul militar Cristian Negrea

KGB-ul transnistrean a cerut recent Chișinăului să-și retragă timp de o lună forțele de ordine din zona de securitate. Analistul militar Cristian Negrea explică într-un interviu pentru Epoch Times că ”agitația legată de Tighina nu este de acum și nu s-a oprit în 1992, ci este o politică continuă a pașilor mărunți, cea de a dezvolta continuu acest cap de pod”. În opinia sa, Rusia vrea să distragă atenția de la ce se întâmplă în Ucraina și să folosească ”factorul de presiune transnistrean ca să convingă Republica Moldova să renunțe la acordul cu UE”.

KGB Transnistria

”Comitetul securității de stat al RMN (KGB-ul transnistrean) solicită conducerii organelor de aplicare a legii din Republica Moldova în decurs de o lună să-și retragă de pe teritoriul orașului Bender toate detașamentele de poliție și alte forțe de aplicare a legii, precum și conducerea locală subordonată Republicii Moldova, inclusiv redislocarea Inspectoratului de poliție Bender și a oficiului IS CRIS Registru, ale căror prezență în zona de securitate este contrară deciziei existente a Comisiei Unificate de Control”, se arată în comunicatul KGB-ului transnistrean.

În replică, delegația Republicii Moldova în Comisia Unificată de Control (CUC) a condamnat declarațiile așa-numitului „KGB” transnistrean, care a solicitat Chișinăului să-și retragă timp de o lună forțele de ordine din zona de securitate, relatează Unimedia. Potrivit reprezentanților Chișinăului în CUC, acțiunile Tiraspolului reprezintă „o amenințare directă la adresa mecanismului actual de pacificare și o tentativă de diminuare a rolului Comisiei Unificate de Control în gestionarea ordinii publice în orașul Bender, asigurarea securității și neadmiterea acțiunilor de destabilizare a situației în Zona de securitate. (Foto: Comisia Unificata de Control – Nina Stanski din partea RSSM Transnistreana si Eugen Carpov din partea Guvernului Republicii Moldova)

„Republica Moldova trebuie pedepsită pentru intenția ei de parcurs european. Să nu uităm că Rusia încă nu a folosit factorul de presiune transnistrean ca să convingă Republica Moldova să renunțe la acordul cu UE.”

Analistul militar, Cristian Negrea explică pentru Epoch Times de ce Rusia este interesată să destabilizeze Republica Moldova, prin agitația legată de Tighina.

Epoch Times: KGB-ul transnistrean a cerut Chișinăului să-și retragă timp de o lună forțele de ordine din zona de securitate. Cum vă explicați această decizie și ce efecte va avea ea?

Decizia transnistrenilor de a cere retragerea structurilor de ordine statale ale Republicii Moldova nu este o măsură care să surprindă prea mult dacă o privim în contextul evoluției situației din zonă și al interesului Rusiei în regiune. Deoarece trebuie să spunem de la bun început că este o decizie a Moscovei. Tiraspolul nu face nimic decât la cererea și cu acordul Rusiei.

Trebuie să ne uităm puțin în trecutul apropiat, la originea conflictului, ca să înțelegem de ce Rusia și Republica Moldovenească Nistreană (RMN) acordă o asemenea importanță Tighinei (Bender). În timpul războiului din 1992, transnistrenii sprijiniți de Armata a XIV-a au cheltuit mijloace militare foarte importante pentru a cuceri Tighina. La 20 iunie 1992 au atacat cu 20 de tancuri, unele arborând drapelul Rusiei, 6 dintre aceste tancuri fiind distruse de moldoveni pe străzile orașului.

Ne punem întrebarea de ce Rusia a dat atâta importanță Tighinei, și în schimb s-a mulțumit să atace moderat pozițiile moldovenești de pe platourile Coșnița și Cocieri (în zona Dubăsariului), aflate pe malul stâng al Nistrului, și astăzi sub jurisdicția Chișinăului. Se părea că ar fi fost mai logic ca transnistrenii și Armata a XIV-a sa-și securizeze malul stâng, iar apoi să-l proclame al lor subliniind că teritoriul nu ar fi aparținut istoric Moldovei.      (Foto: Vladimir Putin cu „Transnistria” in mana)

Dar RMN își concentrează grosul forțelor spre Tighina, locul în care s-au dat cele mai grele lupte. Acest aspect poate părea minor, dar arată de fapt altceva, faptul că RMN, copilul Rusiei, are din start o atitudine ofensivă și s-a străduit de la început să ocupe poziții de pornire la ofensivă, un veritabil cap de pod pe malul drept al Nistrului. Pe lângă faptul că găzduiește o puternică industrie de fabricare a armamentului, prin poziția sa, podul peste Nistru care o leagă cu Tiraspolul, Tighina se află doar la 60 de kilometri de capitala Republicii Moldova, Chișinău. O coloană blindată plecată din Tighina poate ajunge la periferiile Chișinăului cam într-o oră. Acesta este rolul factorului suplimentar de presiune, cel militar, pe care Rusia îl poate aplica Republicii Moldova, faptul că a fost pusă de la început într-o situație strategică dificilă.

Observăm că toată agitația legată de Tighina nu este de acum și nu s-a oprit în 1992, ci este o politică continuă a pașilor mărunți, cea de a dezvolta continuu acest cap de pod. Să ne amintim de evenimentele de la Varnița de la sfârșitul lui aprilie 2013. Deci, alegerea Tighinei pentru ultimatum provine dintr-o logică a evenimentelor de mai bine de 20 de ani, mai precis din 1992. Tot de atunci provine poate o premieră, trupele de menținere a păcii după conflictul transnistrean au fost parte din conflict, toate sunt rusești. Acest lucru se menține și astăzi, deși au fost voci care au cerut schimbarea trupelor rusești de menținere a păcii cu altele europene, desigur fără rezultat.

Presedintele Traian Basescu

Președintele României, Traian Băsescu declara recent că formatul de negociere „5 2”, în cazul Transnistriei, s-a dovedit a fi ineficient. De ce este ineficient acest format în opinia Dvs.?

Formatul 5 2 este ineficient în urma faptului că nu a reușit să facă nimic de când există el, situația neavansând aproape deloc. Este și normal dacă ne uităm din cine este alcătuit acest format: Rusia, Moldova, Transnistria, Ucraina, OSCE (cei 5) și observatori UE și SUA (cei 2). De la bun început se observă că trei din subiecții cu drept de decizie (SUA și UE au statut doar de observatori) sunt interesați de menținerea situației actuale care favorizează Transnistria. Pe de altă parte, OSCE este o instituție care și-a dovedit în timp slăbiciunea și în alte situații, iar în cazul de față, paradoxal, este o instituție care, în cazul rezolvării conflictului, și-ar pierde rațiunea de a exista, și aici găsim o explicație birocratică a tergiversării situației. Revoltător este faptul că România a fost și ea parte a formatului de negocieri în privința Transnistriei, dar s-a retras unilateral în 1994, un gest de trădare a intereselor României și Republicii Moldova.

Pe de altă parte, observăm că Republica Moldova, și din cauza situației interne, are o politică destul de timidă pe acest subiect, fiind percepută ca și partea care cedează mai totdeauna. Din păcate, diplomația moldoveană nu recurge la toate atuurile care le-ar putea avea de teamă să nu stârnească reacția Moscovei, dar indiferent, reacția Moscovei tot va exista.

Ce vrea să obțină Rusia prin aceste manevre ale separatiștilor?

Observăm faptul că momentul nu este ales întâmplător. Deși anul trecut a marcat câteva succese importante ale Rusiei pe plan extern, cum ar fi anularea unei intervenții aeriene occidentale în Siria sau retragerea Ucrainei înaintea semnării acordului cu UE (semnat de Republica Moldova), la început de 2014 se întrevăd unele probleme. Atentatele teroriste din decembrie și perspectiva repetării lor la Olimpiada de la Soci, precum și situația actuală din Ucraina ridică Rusiei mari probleme.

Cea mai stringentă rămâne Ucraina care, să ne amintim, s-a mai răsucit de câteva ori în ultimii zece ani. În 2004, în urma Revoluției Portocalii se îndreaptă spre occident ajungând să ceară Membership Action Plan (MAP) la NATO în 2008 la București, apoi revine spre Rusia după alegeri, abandonând integrarea în NATO, menținând ca obiectiv doar integrarea în UE la care renunță prin neprezentare la Vilnius în 2013.

Reacția străzii, evenimentele actuale, precum și extinderea protestelor și violențelor în orașele și regiunile din vestul țării ne arată tot mai mult o țară sfâșiată, aflată în pericol de secesiune mai mult ca oricând de la dobândirea independenței până acum, iar situația este departe de a se fi clarificat.

Ori, cea mai bună metodă de a distrage atenția tuturor de la această problemă este să creezi o problemă altundeva. Iar cel mai nimerit ar fi în Republica Moldova, care și ea trebuie pedepsită pentru intenția ei de parcurs european. Să nu uităm că Rusia încă nu a folosit factorul de presiune transnistrean ca să convingă Republica Moldova să renunțe la acordul cu UE.

Deci, ne putem aștepta la provocări, inclusiv militare, din partea separatiștilor transnistreni în viitorul apropiat.

Cristian Negrea este analist militar și scriitor.

Un material epochtimes-romania.com via Rbnpress.info