Să ne amintim de trupele de Securitate din perioada comunistă, cu uniforma albastră. Flăcăii erau selectaţi cu grijă la încorporare pentru aceste trupe de Securitate: voinici şi cu minte cât mai puţină, capabili să execute ordinele fără să gândească. Instrucţia lor se deosebea de cea a trupelor din armată, fiind învăţaţi să bată la ordin. Vă mai amintiţi cum se mândreau în permisie sau după eliberare că au făcut armata la Securitate? Acea uniformă albastră le dădea un statut superior faţă de trupele obişnuite.
După Revoluţie a fost oficial desfiinţată Securitatea. Unii ofiţerii au fost distribuiţi în alte structuri ca să li se piardă urma, dar cei mai mulţi au rămas în noua Jandarmerie. Teoretic, Securitatea a dispărut prin transformarea ei în Jandarmeria Română. Scopul noii instituţii este acelaşi: „să supravegheze şi să informeze organele superioare asupra stării de fapt în situaţii în care se ameninţă siguranţa şi ordinea publică în caz de tulburări interne pentru intervenţia în scopul restabilirii ei”.
Toate guvernele post-comuniste au avut o grijă specială faţă de Jandarmerie, mai multă chiar decât faţă de Poliţie. O comparaţie a bugetelor alocate acestor structuri ar fi grăitoare.
După ce s-a desfiinţat serviciul militar obligatoriu, Jandarmeria a angajat personal selectat cu mare atenţie. Principala calitate este condiţia fizică. Instrucţia implică pregătire specializată pentru intervenţia împotriva celor care tulbură liniştea publică, deci trebuie să fii voinic ca să poţi bate.
Este vreo diferenţă între fostele trupe de Securitate şi actuala Jandarmerie Română? Doar de discurs. Securitatea bătea în numele regimului comunist, pe când Jandarmeria bate în numele democraţiei.
Până în urmă cu o săptămână predomina o imagine pozitivă a Jandarmeriei. Îi vedeam întotdeauna pe jandarmi intervenind la ordin în caz de calamităţi naturale în sprijinul cetăţenilor. Ei cărau sacii de nisip să facă diguri în timp ce mulţi bărbaţi din satele inundate erau la cârciumă. Jandarmii săpau poteci prin nămeţi şi duceau ajutoare bătrânilor înzăpeziţi. Aceiaşi jandarmi sunt pe stadioane şi intervin pentru liniştirea huliganilor. Până aici numai de laudă.
În timpul lungilor demonstraţii contra proiectului Roşia Montana jandarmii le-au permis manifestanţilor să blocheze drumul, să desfăşoare manifestaţii spontane fără autorizaţie, să devieze de la traseul aprobat. Mai că nu fraternizau cu manifestanţii! De fapt manifestanţii au fost manipulaţi de premierul Ponta! Ei constituiau masa de manevră necesară respingerii unui proiect incomod pe care a trebuit la un moment dat să şi-l asume. Roşia Montana este o bătălie între capitalul românesc şi capitalul străin pe resursele României. Manifestanţii au jucat involuntar cartea premierului. Însă atitudinea binevoitoare a jandamilor, la ordin desigur, a creat imaginea falsă a libertăţii manifestaţiilor şi protestelor.
Adevărata atitudine a guvernanţilor faţă de proteste a ieşit la lumină în ultima săptămână, la Pungeşti şi Bucureşti. Iar Jandarmeria Română şi-a amintit subit de ascendenţa sa în trupele de Securitate din perioada comunistă şi a făcut ce ştiu jandarmii să facă mai bine: să creeze diversiuni şi să bată! Ba chiar au dat şi cu gaze lacrimogene, o noutate in Bucuresti.
Jandarmii acţionează la ordine, iar ordinele sunt date de ofiţeri, dintre care unii au originea în fosta Securitate şi au fost formaţi la Şcoala de ofiţeri de Securitate. Desigur, aceşti ofiţeri trebuie să transpună nişte dispoziţii, adesea verbale, ale conducerii politice. Uită însă jandarmii că au cap să gândească şi că nu trebuie să facă exces de zel. S-ar putea ca în loc de avansare să ajungă la tribunal pentru abuz în serviciu.
Am văzut la televizor cum la Pungeşti un jurnalist a întrebat ce este zonă restricţionată de securitate, iar un jandarm l-a trimis să caute în dicţionarul limbii române. Într-un stat de drept pentru o asemenea replică obraznică cel puţin şeful acelui jandarm ar fi fost demis, iar cel în cauză pedepsit. Însă doar într-un stat de drept.
Ieri seară, în timp ce jandarmii dădeau cu gaze lacrimogene în manifestanţi, o jurnalistă a fost bruscată de jandarmi. Purtătorul de cuvânt al Jandarmeriei a întrebat-o pe ziaristă dacă e bolnavă la cap şi i-a închis telefonul, iar peste câteva ore a încercat stângaci să se scuze ca nu putea să răspundă la mai multe telefoane deodată. O ţară întreagă a văzut şi auzit. Acest purtător de cuvânt ia salariul pentru a comunica cu presa, chiar şi cu cea care îl incomodează. Sigur nu va fi pedepsit pentru obrăznicia lui.
Cine va fi pedepsit pentru protestatarul care a ajuns la spital din cauza bătăii administrate de jandarmi? Desigur, în urma anchetei, dacă se va demara aşa ceva, se va stabili că protestatarul s-a împiedicat de bocancii jandarmilor.
Din păcate Jandarmeria a transmis un mesaj clar în aceste zile, la Pungeşti şi la Bucureşti. Va folosi forţa împotriva celor care deranjează guvernanţii. Practic, prin intimidare, ne iau dreptul de a protesta. Vom fi obligaţi să acceptăm jaful şi corupţia instituţionalizată de Parlamentul României, pentru că altfel ne aşteaptă jandarmii cu bastoane de cauciuc şi gaze lacrimogene!?
Oare moare democraţia în România? De ce parlamentarii îşi votează mereu privilegii şi superimunitate? Mai este vreo şansă în igienizarea clasei politice? Unde este opoziţia politică?
Jandarmii ne-au amintit că Securitatea nu a dispărut, a fost doar rebotezată şi îmbrăcată mai frumos.
15 Decembrie 1989: Securitatea îi bate pe demonstranţi la Timişoara. A început Revoluţia, se naşte Democraţia.
15 Decembrie 2013: Jandarmeria îi bate pe demonstranţi la Bucureşti. A început interzicerea dreptului la opinie, moare Democraţia. De Marius Diaconescu – Adevarul