The Guardian, Le Monde, Le Figaro sunt doar unele dintre publicații de prestigiu care au abordat în ultimele săptămâni problema Roșiei Montane. Este acum rândul revistei Der Spiegel să publice, în ediția electronică de limbă engleză, un material dedicat unui proiect despre care scrie că ar urma să foloseasca o tehnică învechită, să dea drepturi discreționare unei corporații în fața cetățenilor și să înceapă o exploatare care, având în vedere dezastrul din 2000 de la Baia Mare, ar putea duce la un nou ”Cernobîl” în Europa.
Dezbrăcate de ciondănelile politice de la București, articolele apărute în presa străină sunt diferite de cele publicate in Romania, unde pădurea de la Roșia Montană nu se vede din cauza copacilor de la Palatul Victoria, Cotroceni sau Toronto. Toate aceste publicații dau un verdict foarte simplu: guvernul a semnat un acord secret cu un infractor, s-a trezit într-o horă în care nu are puterea să-și conducă partenerul, iar aceeași impotență și teamă îl fac să emită proiecte de lege care oferă puteri dicreționare unei corporații pe teritoriul țării. Iar când populația iese în stradă, aceeași teamă și neputință fac ca Guvernul să inventeze o comisie netransparentă prin care se încearcă din nou să se dea câștig de cauză unei companii. Concluzia: în Estul încă sălbatic al Europei, un proiect corporatist poate fi mai puternic decât democrația.
Iată articolul publicat de Der Spiegel sub titlul ”Butoiul cu pulbere al României”:
Mina de la Roșia Montană, din România, este a acum unul dintre cele mai controversate proiecte din Europa. Planurile Bucureștiului de a aproba acest proiect amplu, care ar distruge o întreagă localitate, a provocat proteste majore.
În septembrie 1995, a fost semnat un acord secret prin care guvernul României oferea drepturile de exploatare a celui mai mare zăcământ de aur din Europa unui infractor condamnat, Frank Timiș. Mina se află în localitatea Roșia Montană, atestată din antichitate. La scurt timp după aceasta, zăcământul a fost listat pe bursa canadiană sub firma lui Timiș, Gabriel Resources, o companie minieră nou creată, înregistrată în paradisul fiscal din Jersey, fără vreo experiență în domeniul mineritului și cu un cont bancar aproape nul.
Acum, dupa 18 ani, creșterea continuă a prețului aurului a mărit valoarea zăcământului cu aproape 400%, la peste 20 de miliarde de dolari, iar emiterea constantă de acțiuni de către Gabriel Resources a atras în proiect circa un miliard de euro.
Restructurată și rebranduită în Roșia Montană Gold Corporation, compania a lansat cea mai mare campanie de PR pe care România a văzut-o vreodată. A cumparat cea mai mare parte a localității Roșia Montană și patru munți din împrejurime, care trebuie rași de pe fața pământului pentru exploatare, a finanțat mult ONG-uri, muzee și o documentație științifică care să îi susțină cauza.
Cu toate acestea, mina nu s-a deschis.Compania nu a fost în stare să treacă de opoziția publică care a mobilizat zeci de mii de oameni în întreaga țară, și nu a reușit să treacă nici de prevederile legale care cataloghează proiectul drept ilegal – este vorba de legislația de mediu, legislația minieră internațională și Convenția de la Arhus privind transparenta decizională.
Însă toate aceste piedici pot fi depășite. La finalul lui august, premierul Victor Ponta a semnat un proiect de lege care ar anula barierele care stau în calea proiectului și ar duce la deschiderea minei în 2014. Proiectul, care acum așteaptă un vot în parlament, ar da companiei puteri extraordinare. Sute de săteni care au refuzat să își vândă casele vor fi expropriați forțat, escortați de bodyguarzii firmei RMCG și vor primi compensații stabilite la un curs ales discreționar de RMCG. Guvernul ar fi mandatat să elibereze permisele de contrucție și exploatare în termenii stabiliți de companie, permițând ca proiectul să înceapă cu mult înainte de a putea fi contestat în fața Curții Europene de Justiție. Odată trecută, noua lege ar urma să se aplice și altor proiecte miniere din țară, iar aceasta creează temeri, având în vedere bogățiile minerale din Transilvania, care se extind cu mult dincolo de Roșia Montană.
Nașterea mișcării de protest
La trei zile după depunerea proiectului de lege, mii de oameni au ieșit în stradă pentru a protesta. În săptămânile care au urmat, protestele s-au înmulțit, iar lumea a devenit mai numeroasă. De la o duminică la alta, oamenii au ieșit tot mai mulți și în orașe tot mai îndepărtate de locul minei din Transilvania. Au avut loc proteste și la Budapesta, Berlin, Washington, Singapore. În acest weekend, protestele par să fie și mai mari, cred organizatorii, iar ele vor continua ”până când cererile noastre vor fi cunoscute.”
Amploarea protestelor reflectă amploarea rsicurilor de mediu pe care le implică proiectul. Folosind tehnici depășite, 13.000 de tone de cianură urmează să fie pompate în mină în fiecare an. Este de 130 de ori mai mult decât cantitatea folosită la mina de aur de la Baia Mare în momentul accidentului catastrofal din 2000, cand scurgerea de cianură a provocat cel mai mare dezastru natural din Europa de după explozia de la Cernobîl. Amploarea protestelor a suprprins pe toata lumea, de la organizatori și până la oficialii din guvern, iar acționarii de la Gabriel Resources au început să vândă acțiunile, provocând o prăbușire a valorii lor.
Semnificația acestui caz merge dincolo de Roșia Montană. Ramona Duminicioiu, o figură care apare constant în mișcarea Salvați Roșia Montană în ultimul deceniu, vede mișcarea aceasta ca parte a unui proces ce include și protestele Occupy din America, dar și cele din Bulgaria, Grecia, Turcia și alte state. ”Este o situație în care guvernul nostru ales pune interesele corporatiste în fața priorităților publice și astfel blochează orice proces democratic prin măsuri legislative”, spune ea. ”Este un lucru care are rezonanță dincolo de frontierele României și este o criză a capitalismului și a guvernelor neputincioase.”
Gabriel Resources amenință cu un proces
Acțiunile guvernului Romaniei din ultimele două săptămâni sugerează existența unei anumite neputințe în fața procedurilor legate de acest proiect. Președintele Traian Băsescu, mereu un susținător fervent al proiectului, a condamnat de curand exploatarea folosind argumente de mediu și a spus că aceasta nu ar trebui demarată, având în vedere opoziția majorității românilor. La scurt timp după aceste declarații, premierul Victor Ponta a anunțat o procedură de urgență care, spune el, ar opri proiectul o dată pentru totdeauna.
Atunci, acțiunile Gabriel Resources s-au prăbușit, iar compania a amenințat că va da statul în judecată. Canadienii spun că, dacă parlamentarii voteaza împotriva proiectului, ei vor ”începe un proces pentru multiple încălcări ale tratatelor pentru investiții și vor reclama daune de 4 miliarde de dolari.” Procedura de urgență a lui Ponta a fost imediat abandonată și a fost creata o noua comisie care pare să permită ocolirea de către legea controversată a Senatului și Camerei Deputaților. Oricum, cu o comisie care pare că nu se supune regulilor transparenței și având în vedere că guvernul refuză să comenteze, situația rămâne neclară, scrie Der Spiegel.
Orice s-ar întâmpla, guvernul nu pare că va rezista în următoarele luni în actuala sa configurație. Apelurile la indepartarea Uniunii Social-Liberale conduse de Ponta, care a ajuns la putere tocmai pentru că a promis că va opri proiectul de la Rosia Montana, devin tot mai frecvente in protestele de la București. Între timp, coaliția începe să fie vizibil zguduită, acum declarând caăeste unită în abordarea proiectului minier, iar peste un minut amenințând să se rupă din cauza acestuia.
Retorica bâlbâită a partidelor politice a fost percepută mereu ca un interludiu comic pe firul epic al poveștii de la Roșia Montană. De un deceniu și jumătate, guvernul României a s-a tot învârtit, ba înainte, ba inapoi, în privința acestui proiect, dar nu a fost capabil să ia o decizie finală.
”Încă nu știm excat natura proiectului inițial semnat între guvern și Gabriel Resources”, spune Duminicioiu, ”dar este clar că marea majoritate a românilor se opun proiectului. Dacă el va merge mai departe, înseamnă că este mai puternic decât democrația.”
Ce se va întâmpla? ”Vom continua să luptăm până când vom avea un guvern care poate reprezenta națiunea”, spune Duminicioiu, în încheierea articolului din Der Spiegel.
Sursa: Cotidianul
„De ce să fiţi voi sclavii milioanelor nefaste,
Voi, ce din munca voastră abia puteţi trăi?
De ce boala şi moartea să fie partea voastră,
Cînd ei în bogăţia cea splendidă şi vastă
Petrec ca şi în ceruri, n-au timp nici de-a muri?
De ce uitaţi că-n voi e şi număr şi putere?
Cînd vreţi, puteţi prea lesne pămîntul să-mpărţiţi.
………………………………………………….
Zdrobiţi orînduiala cea crudă şi nedreaptă,
Ce lumea o împarte în mizeri şi bogaţi!
Atunci cînd după moarte răsplată nu v-aşteaptă,
Faceţi ca-n astă lume să aibă parte dreaptă,
Egală fiecare şi să trăim ca fraţi”!
(Împărat şi proletar – Mihai Eminescu)