Rusia – centrul lumii creştine ?

Rusia consideră că are o permanentă chemare. Misiunea ei, cu siguranţă, nu a încetat o dată cu căderea comunismului… În marele imperiu moscovit, prin comparaţie cu restul popoarelor creştine din răsăritul Europei, ortodoxia e pe cale să devină politică de stat. Benefica „simfonie bizantină” între Biserica Rusă şi Kremlin începe chiar, după unii jurnalişti ruşi, să-şi arate primele sale roade…

 De la ateul convins la „omul lui Dumnezeu”

 
Drumul de la omul fără Dumnezeu, căruia îi este îngăduit orice, la omul lui Dumnezeu, fără doar şi poate, e unul nespus de anevois. Fapt constatat şi [de] generalii sovietici de până mai ieri, ce lecturează, în zilele noastre, plini de sârg, operele lui Dostoievski, în care descoperă noi şi noi înţelesuri… Occidentalul a ajuns o biată carcasă de om, un anti-om. Vestul Europei e putred, ca şi în trecut (în cazul dat, generalii tind să le dea dreptate mentorilor lor marxişti de odinioară)… Iar aceasta o propovăduieşte acum chiar şi Biserica Moscovei. În acord, fireşte, cu statul rus, care îşi construişte abile politici până peste mări şi ţări…

La Chişinău, de pildă, politicienii care se declară în favoarea legalizării unor comportamente amorale riscă să fie excomunicaţi de Biserică. Şi nimeni nu poate spune că o astfel de atitudine din partea Bisericii nu e una de aplaudat. Numai că cine credeţi, dragi cititori, că-i numără în sala de şedinţă pe deputaţii care voteză mârşavele legi, dându-i pe mâna vlădicăi Vladimir? Nimeni altul decât comunistul Voronin, cel pentru care Mântuitorul Hristos a fost „primul comunist din istorie”. Că n-ar sufla cineva o vorbuliţă mâine, dacă preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, ar legaliza căsătoriile între homosexuali la Moscova, asta e o altă poveste... Că Vova Voronin, în Basarabia, ar vota pentru legea în cauză cu amândouă mâinile, în nici 24 de ceasuri de la adoptarea ei în Rusia, iar importul legislativ, în cazul dat, ar fi considerat unul „benefic”, nici nu încape îndoială. Cât despre vlădika Vladimir, cu siguranţă, ar uita cu desăvârşire de excomunicări…

 Cea de-a patra strigare: Rusia – Centrul lumii creştine

Să spunem, totuşi, că Rusia e pe calea cea bună. Doamne fereşte de mai rău!

Crearea „omului nou”, de data aceasta creştin, nu poate fi decât de bun augur în Sfânta Rusie. Ne-am săturat cu toţii de atâta dezmăţ, de pervertirea, în gradul cel mai înalt cu putinţă, a omului modern, de făţărnicia neopăgânismului contemporan. O mare putere politică e alături de Biserică în Răsărit. La mai bine nici că se putea spera. În plus – şi deloc surprinzător – Rusia, mai zilele trecute, a anunţat o nouă eră creştină. Vestea a fost dată pe data de 1 iulie a.c. de către şeful Departamentului pentru relaţii între Biserică şi Societate al Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse, Vsevolod Chaplin.
Marea Rusie e chemată (după alte şi alte chemări…), aflăm, să devină centrul lumii creştine (cf.„Rus Derjavnaia”, № 7, 2013). “Nu întâmplător – este de părere Chaplin, citat de Interfax – mulţi privesc astăzi Rusia ca pe o apărătoare a idealurilor creştine şi a moralei tradiţionale, ca spre ţara care poate fi o alternativă viabilă la viţelul de aur şi la conceptele de libertate auto-distructive” . Rusia e datoare chiar, după şeful cunoscutului departament sinodal de la Moscova, să-şi asume cât mai curând rolul de centru al creştinismului mondial, restul naţiunilor lumii abandonând, după câte se pare, lupta pentru Hristos şi Biserică.

 Moscova şi decăderea lumii

Promovarea ostentativă a homosexualităţii, a unei sexualităţii precoce, ori a adopţiilor de copii în vremuri de criză demografică (aceşti copii urmând să-şi piardă credinţa ortodoxă în care au fost botezaţi), după Vsevolod Chaplin, nu este nicidecum întâmplătoare. Şi nu poţi să nu fii de acord cu faptul că într-o lume creştină nu se cuvine să se petreacă astfel de nelegiuiri. Chaplin nu este însă singurul care face asemenea declaraţii în Rusia.

Dezbateri aprinse pe tema dată s-au desfăşurat luna trecută chiar şi în Duma de Stat de la Moscova, un proiect de lege prin care urmează să fie interzisă promovarea homosexualității în rândul minorilor în această ţară trecând deja de a treia lectură. De altfel, sondajele efectuate în cursul lunii iunie a.c., arată că aproape 90% dintre ruşi sunt pentru interzicerea propagandei homosexuale, majoritatea populaţiei opunându-se căsătoriilor între homosexuali. Iar aceste luări de poziţie tranşante ale unor politicieni, ori ale unor înalte feţe bisericeşti, ca şi sondajele pe tema dată, nu vor rămâne fără urmări în plan practic….

 Codul penal şi morala creştină

Deşi Marea Rusie pravoslavnică a zilelor noastre nu s-a întors încă la Pidalion, ori la Stoglavul de odinioră – după care, viaţa creştină în ţara muscalilor ar urma să fie una desprinsă din Evanghelie – ea dispune, totuşi, de un cod penal modern. Şi nu mai departe de acum câteva săptămâni, acestuia i-au fost aduse o serie de amendamente. Astfel, preşedintele Putin şi-a pus semnătura, într-un mod cât se poate de hotărât, pe mai multe articole din codul penal, într-o nouă formă, ca şi pe unele acte legislative ce au ca scop „contracararea insultelor ce aduc atingere convingerilor religioase şi simţămintelor cetăţeneşti”.

Noile pedepse, după unii jurişti ruşi, sunt unele nespus de aspre. Cu toate acestea, o perioadă de trei ani de privare de libertate, atât cât prevede legea, în unele cazuri, pentru insultarea sentimentelor religioase ale credincioşilor pravoslavnici, şefului Departamentului pentru relaţii între Biserică şi Societate al Sindodului de la Moscova, Vsevolod Chaplin, i se pare una mult prea mică. O pedeapsă mai mult decât blândă. Desigur, încălcările, sub o formă sau alta, a legii în cauză, atrag după sine pedepse diverse: de la zeci de ore de lucru în folosul comunităţii, la amenzi de sute de mii de ruble. Dacă doi homosexuali, de pildă, ar îndrăzni să se sărute pe stradă, lezându-ţi astfel sentimentele tale religioase, ca pravoslavnic, nu-ţi rămâne altceva de făcut, decât să depui o plângere la poliţie…Că în Occident lucrurile stau cu totul altfel, e o chestiune de care ruşilor nu le prea pasă.

Cât despre evoluţiile la care ar trebui să ne aşteptăm în privinţa nou-declaratului centru al lumii creştine, e mult prea devreme, desigur, pentru a ne putea pronunţa. Dincolo însă de orice speculaţii politico-ideologice ori religioase, cuvântul Rusiei pare a cântări destul greu astăzi, într-o lume în care morala creştină este călcată cu brutalitate în picioare, iar glasul apărătorilor ei aproape că a fost redus la tăcere.

Gheorghiţă CIOCIOI | Lumea Credinței, nr 121(8), 2013