La 40 de zile de la trecerea la cele veşnice a Părintelui Justin Pârvu, stareţ al Mănăstirii Petru Vodă din judeţul Neamţ, unde mormântul sau a devenit loc de pelerinaj pentru mii de credincioşi, presa ortodoxă de limbă rusă îi aduce un frumos omagiu, publicând ample materiale cu interviuri şi date biografice ale celui considerat unul din cei mai mari duhovnici români, ‘un patriarh al monahismului jertfelnic românesc’, care şi-a închinat întreaga viaţa neamului, ţării şi Ortodoxiei româneşti.
Sub titlul ‘Dragostea toate le rabdă’, publicaţia online pravoslavie.ru scrie că Părintele Justin Pârvu a fost foarte iubit şi venerat nu numai în toată România, ci şi dincolo de graniţele ei. Trecut prin încercări grele, el a rămas întotdeauna statornic în credinţă, pe care a aparat-o în toate vremurile – şi în timpul perioadei comuniste, dar şi în zilele noastre, când răul are efecte chiar mai devastatoare asupra minţii şi sufletului oamenilor, notează sursa citată.
Pravoslavie.ru preia în continuare un interviu al Părintelui din 1991 luat de monahia Nina Hagopian din Alaska şi publicat în The Ortodox World, în care marele duhovnic vorbeşte despre monahism ca ”singura armă a unei naţiuni care trebuie să lupte întotdeauna în linia întâi a frontului”, despre anii de detenţie ca ” despre o perioada întunecată de cumplita suferinţă, dar şi de adevărata întărire duhovnicească”, precum şi despre rolul Bisericii în vremurile de astăzi şi misiunea României.
”Eram bătuţi, torturaţi psihic până semnam o hârtie în care se spunea că noi ştiam totul şi că eram criminali. Şi aşa luam 10 sau 15 ani de pedeapsă… Numai după ce-am înţeles exact de ce eram în închisoare, am început să rezistăm…. A urmat apoi adevărata întărire duhovnicească. A fost foarte puternică, aproape inexplicabilă, pentru că noi eram complet izolaţi în fortăreţe ca Aiud şi Gherla. Aiud şi Gherla erau fabrici de mucenici în adevăratul sens al cuvântului ”, mărturisea Părintele, deţinut politic timp de 16 ani în temniţele comuniste.
Vorbind despre cum a fost păstrată flacăra vieţii în închisorile regimului comunist, Părintele Justin subliniază ce a însemnat în temniţă rezistenţa împreună. ”Erau acolo din toate categoriile – profesori universitari, doctori, ingineri, judecători, preoţi. Fiecare a învăţat unul de la celălalt. A fost şcoală, o universitate a vieţii plină de respect…. Noi toţi am învăţat unul de la altul. Iată cum a fost păstrată flacăra vieţii, iată cum am rămas vii… Credeam din suflet că era absolut greşit să nu rezistăm împreună, să nu ne facem datoria, care a fost una de sacrificiu”.
Părintele Justin vorbeşte şi despre misiunea monahismului, în opinia sa, ”singura arma a unei naţiuni care trebuie să lupte întotdeauna în linia întâi a frontului”. ”Monahismul este cel care mişcă lumea, care ţine aprinsă flacăra vieţii şi a adevărului în lume, monahismul este geniul creştinismului”, continua Părintele.
În acelaşi interviu, Părintele are un cuvânt şi despre rolul Bisericii în vremurile de astăzi şi despre ceea ce are de făcut România pentru a-şi apăra valorile fundamentale . ”Biserica trebuie să se întoarcă la datoria ei, pentru că importanţa şi influenţa ei sunt imense… Avem nevoie de Viaţa ca să ramână după noi…Trebuie să ne ocupăm de ceea ce Iisus Hristos ne-a învăţat…. Şi dacă România îşi vine acum în fire, dacă devine mai cinstită şi luptă pentru viaţa şi drepturile ei, cu siguranţă poate învinge ”, spunea Părintele. ”Duhovnicul Neamului” , cum a mai fost numit, atrăgea în acelaşi timp atenţia asupra lucrurilor care contează cu adevărat: ”Noi nu ştim să ne apărăm fiinţa, inimile şi sufletele. Aceasta este lucrul care contează cu adevărat, este realitatea fundamentală pe care noi, ca fiinţă umană, trebuie s-o apărăm. Dar, noi niciodată n-am ştiut să ne apărăm sufletul. Ne-am revoltat când nivelul material a scăzut drastic, dar niciodată nu ne-am revoltat când ne-a fost atacat şi distrus sufletul”.
Pravoslavie.ru preia şi biografia părintelui publicată pe site-ul Mănăstirii Petru Vodă sub titlul ‘Biografia unei biruinţe’, textul fiind însoţit de mai multe fotografii.
Interviul sub titlul ‘Dragostea toate le rabdă’ este publicat şi de agenţia de informaţii ortodoxe Russkaia Linia.
Părintele Justin Pârvu a trecut la cele veşnice pe 16 iunie, la vârsta de 94 de ani, după o cumplită şi îndelungată suferinţă. De la sfârşitul lunii martie, cancerul de stomac de care suferea de mai mulţi ani de zile a dezvoltat o metastaza, care a adus complicaţii medicale în urma cărora Părintele s-a stins după o viaţă închinată iubirii jertfelnice.
A fost unul dintre cei mai căutaţi duhovnici din România şi mii de credincioşi din ţară şi din afara graniţelor au venit să-i ceară sfat şi binecuvântare. Batjocorit, umilit, dar niciodată înfrânt, Părintele Justin a răbdat chinuri de nedescris în temniţele comuniste, dar acestea nu i-au stins credinţa şi dragostea pentru neamul românesc, mulţi credincioşi considerându-l sfânt încă din timpul vieţii.
AGERPRES/(AS – autor: Flori Tiulea: editor: Angela Sârbu)
Sursa: Apologeticum