Ponta a dat o lege pentru o fostă organizație nazistă

Vizita lui Victor Ponta în Germania nu a însemnat doar cimentarea relațiilor politice între Guvernul USL și Angela Merkel. În cadrul acestei întâlniri, Ponta și-a prezentat “obolul” în valoare de câteva miliarde de euro. Conform economistului Radu Golban, instanțele sibiene au reabilitat numele unei organizații naziste, Deutsche Volksgruppe (Grupul Etnic German, n.r.), și au restituit patrimoniul acestei grupări celor care s-au declarat urmașii acesteia, Forumul Democrat al Germanilor din România (FDGR), organizație condusă de Paul-Jürgen Porr, unul dintre apropiații primarului Sibiului, Klaus Iohannis.

Economistul Radu Golban explică că nu este o simplă coincidență schimbarea Legii restituirii proprietăților și vizita lui Ponta în Germania. Conform lui Golban, Forumul Democrat German a obținut statul de moștenitor al organizației Grupul Etnic German, care în 1944, prin intermediul unui decret german a fost declarată ca fiind nazistă și i s-au confiscat toate proprietățile.

“Victor Ponta i-a făcut Angelei Merkel un cadou imens. Este vorba de restituirea proprietății confiscate în 1944 a Forumului Democrat German. Legea actuală precizează extrem de clar cum se fac restituirile: toate averile confiscate abuziv de comuniști. Însă proprietățile Forumului Democrat German au fost confiscate prin intermediul unui decret regal emis în 1944, prin aplicarea convențiilor încheiate între România și aliați. În 1944, România a semnat o convenţie de armistiţiu cu aliaţii, care conţinea 66 de legi. Între cele 66 de legi a fost şi legea care a interzis mişcările fasciste dar şi grupul etnic german. Averile grupului etnic german au fost confiscate în mod legal! Legislația care a pus acum în posesie organizația respectivă a fost făcută pentru ca Ponta să își primească girul de la Berlin pentru viitoarele funcții politice și, nu în ultimul rând, i-a făcut un “cadou” doamnei Merkel prin intermediul politicii extrem de generoase pe care a avut-o, în special, pentru această organizație”, explică economistul Radu Golban.

Filosofie stoică: FDR s-a dat în judecată pe sine însuși

Reabilitarea Grupului etnic German s-a făcut în 2007, când Forumul Democrat German Sibiu, condus la acea dată de  Hans Klein, a dat în judecată Consiliul Local Sibiu și pe primarul Klaus Iohannis pentru “constatarea calităţii de succesor în drepturi al organizaţiei noastre faţă de Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe)”. În cererea de chemare în judecată, liderul FDG Sibiu spunea că bunurile Grupului Etnic German au fost preluate abuziv de regimul comunist, însă bunurile organizației naziste au fost preluate înainte de apariția guvernului comunist în România, astfel că retrocedarea bunurilor respective nu ar fi trebuit făcute în cuprinsul acestei legi și, mai mult, decretul regal  cu numărul 485/7.10.1944 este în vigoare.

Însă, frapant la acest proces este că, practic, Forumul Democrat German s-a dat în judecată, ca și organizație, pe ea însăși, iar decizia a venit după ce în cadrul procesului au fost audiați ca martori doi membri ai forumului. FDR a dat în judecată Consiliul Local Sibiu, format în majoritate de proprii membri, iar la data procesului, primarul Sibiului ocupa și funcția de președinte al Forumului Democrat German la nivel național.

De asemenea, în 2002, Forumul Democrat German a încheiat cu PSD-ul condus de Adrian Năstase un protocol prin care Guvernul Năstase își asuma retrocedarea bunurilor comunității săsești.

Dacă la data respectivă, Năstase nu a reușit să îi “bucure” pe germani, actualul premier Victor Ponta și-a dat o “notă” propriei guvernări prin acest ”cadou”.

Coloana a V-a a lui Hitler

Grupul Etnic German a fost înfiinţat imediat după Dictatul de la Viena, la 21 noiembrie 1940. Pentru constituirea acestui grup, în România a fost emis Decretul – Lege nr. 830 prin care organizația a primit statutul de persoană juridică, subordonată direct capitalei celui de-al treilea Reich.  Scopurile acestor Grupuri Etnice Germane (celebra Coloana a V-a a lui Hitler) erau: propaganda nazistă, sabotajele economice, acţiunile diversioniste în spatele frontului, „intoxicarea” şi dezinformarea populaţiei majoritare din ţările respective. Printre celelalte proprietăți deținute de acest grup, în 1942 a fost semnată Convenţia Generală privind Reglementarea Relaţiei dintre Biserica Evanghelică de Confesiune Augsburgiană şi Etnicii Germani din România, prin care s-a hotărât trecerea averii fostei „Universităţi săseşti” (desfiinţată de Curtea Regală a României în 1 iunie 1937 pentru că funcţiona abuziv ca un stat în stat) la Grupul Etnic German. Scriitorul șvab William Totok scrie în lucrarea “Germanii din România între nazism şi stalinism” că „pe 27 septembrie 1940, în fruntea Grupului Etnic German este numit candidatul Berlinului, Andreas Schmidt. La scurta vreme după instalarea în fruntea comunităţii, Schmidt şi ceilalţi nazişti radicali înfiinţează, pe data de 9 noiembrie 1940, Partidul Naţional-Socialist Muncitoresc German al Grupului Etnic German din Romania (NSDAP der DVGR). Printr-un decret de lege publicat pe 20 noiembrie 1940, statul naţional-legionar român al lui Antonescu acordă Grupului Etnic o largă autonomie, devenind personalitate juridică de sine stătătoare. Astfel, Grupul Etnic German devine un soi de stat în stat, cu largi drepturi privind organizarea învăţământului, a presei şi a vieţii bisericeşti. Schmidt practică o politică de supunere totală faţă de Germania hitleristă, transformând partidul nazist autohton în instrumentul principal de conducere al Grupului Etnic”.

Grupul etnic a avut și un ziar!

Grupul Etnic German din România (în germană Deutsche Volksgruppe in Rumänien) a fost înființat, sub presiunea Germaniei naziste, prin Decretul nr. 830 din 20 noiembrie 1940 (Legea 830/21 noiembrie 1940). Acest grup etnic a fost o organizație cu statut de persoană juridică, subordonată direct capitalei celui de-al treilea Reich, fiind singurul organism care a reprezentat, în perioada 1940-1944, comunitatea sașilor din zona Ardealului.

La 15 martie 1941, Grupul Etnic German a preluat ziarul Siebenbürgisch-Deutsches Tageblatt din Sibiu, i-a schimbat denumirea în Suedostdeutsche Tageszeitung (Ziarul german de sud-est) și l-a folosit ca oficios până la 11 septembrie 1944, când a apărut ultimul număr.

Răzvan Robu