În timp ce regimul chinez a făcut gălăgie cu privire la abolirea binecunoscutului său sistem de lagăre de muncă forţată (laogai), un alt aparat, paralel, mai extins, mai puţin monitorizat şi la fel de violent, era cât pe ce să scape neobservat.
Într-un articol recent, Fundaţia Duihua, un grup pentru drepturile omului, a descris “Centrele Legale pentru Educaţie (CLE)” ale Partidului Comunist Chinez (PCC) ca fiind o cale de a reţine şi abuza ilegal petiţionarii şi practicanţii Falun Gong. Dar spre deosebire de sistemul de muncă forţată care, deşi brutal, operează sub un set de reguli şi regulamente, aceste centre “par să se bazeze pe un mănunchi de măsuri locale promulgate ca răspuns la directivele politice”, spune Duihua.
Punând cap la cap numeroasele mărturii ale victimelor, directivele de Partid, notificările oficiale şi remarcile imprudente ale unor oficiali chinezi către presă, imaginea ce se formează în privinţa CLE -urilor poartă o asemănare tulburătoare cu sistemul de muncă forţată, prin aplicarea abuzurilor fizice şi psihice, dar fara să se bazeze pe un cadru legal.
“Este o crimă, să întemniţezi complet ilegal oamenii”, a spus Teng Biao, un binecunoscut avocat chinez pentru drepturile omului, pe contul său de Twitter. Recent el a fost atacat de golani angajaţi de regimul chinez după ce a încercat să investigheze unul dintre centrele din Sichuan.
Liu Weiguo, un avocat pentru drepturile omului, a spus la Deutsche Welle, că “nu există nicio lege chineză care face ca aceste centre să fie legale.”
Într-un caz larg publicat, Zhen Linxin, fiica de 7 ani a unui petiţionar veteran, a fost reţinută într-un CLE împreună cu mama ei timp de 65 de zile în 2006. Mai târziu, fata şi-a expus povestea la Radio Taiwan Internaţional şi alte surse media. Linxin a văzut cum mama ei era bătută brutal şi târâtă pe jos, hrănită doar cu resturile meselor gardienilor, şi a văzut cum mama ei a fost aruncată într-o celulă în care se afla un deţinut criminal. Copilul a fost de asemenea martoră la bătăile administrate de gardieni unei femei cu handicap şi asupra unei doamne în vârstă.
Petiţionarii au povestit despre existenţa CLE-urilor pe cuprinsul Chinei, dar sistemul pare să fi apărut pentru a fi utilizat în cazul practicanţilor Falun Gong – statisticile oficiale comuniste chineze ridicaseră numărul practicanţilor la peste 70 de milioane la sfârşitul anilor 1990. Nu există o documentaţie disponibilă asupra existenţei CLE-urilor înainte de sfârşitul anului 1999, când liderul comunist de atunci Jiang Zemin a iniţiat persecuţia împotriva popularei practici de meditaţie Falun Gong, în cadrul ei recurgându-se la o gamă variată de tehnici persecutorii extralegale.
Clasele maoiste de studiu
Deşi nicio o înregistrare oficială cunoscută nu explică originea centrelor, unii cred că CLE-ul este o reîncarnare a sesiunilor de studiu de tip Maoist din anii 1950-1960 de pe întreg cuprinsul Chinei. În cadrul acelor studii masele de oameni erau obligate să citească în grupuri “biblia roşie” a lui Mao şi li se spunea să se critice puternic şi pe ceilalţi. Acest ritual de spălare pe creier a dispărut când Revoluţia Culturală s-a sfârşit în anii 1970 dar a fost readusă la viaţă, cu unele modificări şi îndreptată doar asupra unui segment al populaţiei, când Jiang Zemin a început campania sa de persecutare împotriva Falun Gong în iulie 1999.
Persecuţia ce s-a extins la nivel naţional a determinat zeci de mii de practicanţi să meargă în Beijing pentru a depune peţiţii şi majoritatea dintre ei au fost trimişi în închisori, lagăre de muncă şi alte centre de detenţie. Conform documentaţiei existente, primul centru CLE cunoscut a fost deschis într-un centru de detenţie poliţienesc din oraşul Wuhan la 13 septembrie 1999, pentru a reţine practicanţii veniţi să depună petiţii în vederea opririi persecuţiei.
Restul ţării a urmat destul de rapid, cu 23 de provincii înfiinţând propriile lor CLE-uri: ele au fost înfiinţate la nivel provincial, districtual, comunal şi chiar la nivelul comitetului de cartier.
În rapoartele media, se spune că CLE-urile sunt construite de guvernele locale, lagărele de muncă, şcoli şi alte unităţi guvernamentale; dar deseori agenţia care supraveghează CLE-urile este Biroul 610, o forţă însărcinată şi autorizată de nivelurile superioare ale Partidului pentru a opera în afara sistemului legal. Organizaţia Mondială pentru Investigarea Persecuţiei Împotriva Falun Gong, un grup de cercetare, citează multiple rapoarte ale mass mediei chineze ce susţin că lideri ai Biroului 610 desfăşoară inspecţii şi evaluări ale CLE-urilor. Biroul 610 din Beijing şi-a înfiinţat propriul “Centru de Pregătire Legală” în capitală în 2001. Biroul a fost înfiinţat în 10 iunie 1999, imediat după ce Jiang Zemin a anunţat înfiinţarea “Echipei de administrare a chestiunii Falun Gong” în 7 iunie la o întâlnire desfăşurată la sediul Biroului Politic Central.
Mai mult decât nişte închisori
În majoritatea regiunilor, densitatea CLE-urilor depăşeşte cu mult pe cea a închisorilor şi lagărelor de muncă luate la un loc. De exemplu, în districtul Weicheng – cel mai mic din cele 4 districte administrative ale oraşului Weifang în provincia de coastă Shandong – au existat 7 CLE-uri în 2004 pentru o regiune de 169 km pătraţi şi cu o populaţie de 415.000, în timp ce există doar 2 închisori pentru întregul oraş Weifang, conform informaţiilor colectate de Minghui, un website care publică rapoarte despre persecuţia Falun Gong în China.
Reţeaua uriaşă de CLE-uri are nevoie de bani pentru a fi susţinută. Într-un raport oficial, guvernul districtului Furong din oraşul Changsha (populaţie 523.000) a ridicat cheltuielile la 433.000 yuani (aproximativ 52.000 USD) pentru întreţinerea CLE-urilor în 2001 şi la peste 800.000 yuani în anul următor.
În plus, multe oraşe cheltuiesc sume mari de bani pe construirea de noi centre CLE, fiecare dintre ele costând câteva milioane de yuani. Multe exemple sunt prezentate în rapoartele mass mediei chineze, precum o investiţie de 2,6 milioane de yuani pentru o “Bază de Transformare” în districtul Wuchang din oraşul Wuhan, care a primit complimente din partea liderilor Biroului 610 în anul 2001. “Transformarea” se referă la procesul de forţare, deseori cu ajutorul diverselor forme de tortură fizică şi mentală, a practicanţilor Falun Gong să renunţe la credinţa lor şi să jure loialitate Partidului Comunist.
CLE-urile cer de asemenea deţinuţilor să plătească taxe ridicate pentru “găzduire şi educaţie”. Victimele au raportat că au trebuit să plătească lunar peste 5.000 de yuani în 2001, aproximativ echivalentul în acel moment al salariului mediu pentru un muncitor urban pe o perioadă de 6 luni. Familiile lor sunt stoarse de bani când cei întemniţaţi nu au fonduri.
În primii ani ai persecuţiei, companiile deţinute de stat şi departamentele guvernamentale au primit ordinul de a-şi trimite angajaţii care practicau Falun Gong în CLE-uri, unii trebuind să plătească costul integral sau parţial, conform informaţiilor oferite de Minghui.org.
Toţi banii sunt folosiţi pentru a angaja personal suplimentar pentru a educa deţinuţii. Membrii de personal uneori depăşesc numărul deţinuţilor. Într-un centru CLE de nivel districtual în oraşul Changsha, de exemplu, peste 20 de oameni au fost angajaţi între lunile mai şi iunie din 2001 pentru a “transforma” (sau “reeduca”) practicanţii Falun Gong, conform unei notificări oficiale.
Membrii de personal includ personal administrativ sau directori de închisori şi lagăre de muncă, mulţi dintre ei având o experienţă în persecutarea Falun Gong; gardieni sau poliţişti înarmaţi în anumite locaţii; şi foşti practicanţi Falun Gong ce au fost reeducaţi prin tortură şi au fost de acord să ajute la reeducarea altor practicanţi.
Deşi nu există vreun regulament oficial despre cine ar trebui să participe la aceste clase de reeducare, propaganda de Partid deseori se referă la deţinuţi ca “practicanţii ce refuză se fie transformaţi.”
Judecând după “poveştile de succes” din mass media Partidului, standardele pentru o transformare de succes includ declaraţii scrise de căinţă şi denunţare a Falun Gong, insultarea fondatorului Falun Gong prin folosirea unui limbaj consistent cu propaganda de stat, o garanţie pentru renunţarea la practică, exprimarea mulţumirii către Partidul ce “le-a salvat vieţile” şi ajutarea autorităţilor în mod activ să reeduce alţi practicanţi Falun Gong.
Moarte prin tortură
Deşi se numesc Centre Legale pentru Educaţie (CLE), ceea ce are loc în interiorul lor este departe de a fi legal şi nicidecum educaţional. Scopul reţinerii persoanelor în centre este acela de a le forţa să renunţe la credinţele lor spirituale; metodele folosite pentru a atinge acest ţel includ torturi fizice extreme, privare de somn şi vizionare forţată de materiale ce calomniază Falun Gong.
Multe decese au fost documente pe site-ul Minghui.org. Un caz recent a fost cel al unei doamne în vârstă de 65 de ani, Jiang Meilan, care a murit în 2012 după 23 de zile de detenţie într-un centru CLE din oraşul Changsha, provincia Hunan. Când fiul ei a venit să o ridice, Jiang era incoerentă, şi trupul ei era plin de vânătăi de la loviturile aplicate cu bastoane electrice. Buzele îi erau pline de beşici, organele interne cedau şi jumătatea inferioară a trupului ei sângera. Ea a murit la spital la scurt timp de eliberarea din CLE.
Decese precum cel al dnei Jiang nu sunt rare în CLE-uri. Avocatul şi activistul chinez pentru drepturile omului Teng Biao a spus într-un blog recent că aceste CLE-uri sunt “tabere de tortură” şi a citat alţi avocaţi ca afirmând că “astfel de centre ilegale de detenţie au ucis mai mulţi oameni decât au făcut-o închisorile şi lagărele de muncă.”
Ţinta se extinde
În timp ce practicanţii Falun Gong au fost în mod tradiţional ţinta principală a CLE-urilor, în luna iunie a anului 2006 autorităţile centrale au încurajat guvernele locale să folosească CLE-urile pentru petiţionarii obişnuiţi, conform mai multor rapoarte media. Consiliul de Stat al Partidului a emis un document oficial în martie 2007 prin care cerea guvernelor locale să “canalizeze educaţia” şi să “rezolve problemele pe plan local.”
De atunci CLE-urile au devenit o alternativă mai flexibilă la lagărele de muncă când vine vorba de petiţionari. CLE-urile pot fi înfiinţate în orice moment, oriunde şi pentru orice număr de oameni, conform unui oficial al provinciei Jiangsu, care a discutat cu agenţia chineză de ştiri Xinhua. Oficialul a spus că angajatorii petiţionarilor trebuie să plătească o taxă de peste 40 de yuani pe zi pentru fiecare petiţionar reţinut. Decizia este luată de un grup de oficiali locali fara a se trece printr-un proces legal şi petiţionarii sunt în mod obişnuit păcăliţi pentru a fi prinşi dacă nu chiar răpiţi cu forţa.
S-a raportat de asemenea că “educaţia” petiţionarilor este de în mod obişnuit abuzivă. Radio Free Asia a raportează moartea unui petiţionar la 9 luni după detenţia într-un centru CLE din provincia Shaanxi. Xu Lingjun, un veteran al războiului sino-vietnamez în vârstă de 40 şi ceva de ani, a murit prin înfometare, conform colegilor săi deţinuţi. “Ei ne dădeau 2 mese pe zi, cu doar aproximativ 100 grame de orez la fiecare masă”, a spus un martor. Când a fost anunţat de moartea sa, familia lui Xu a primit un trup greu de recunoscut: fostul bărbat ce cântărea 81 kg avea în acele momente doar 36 kg.
Un alt petiţionar a spus ziarului Southern Metropolis Daily că atunci când a fost reţinut într-un centru CLE din provincia Hubei, deţinuţilor nu li se ţinea niciun fel de clase şi nu li se dădeau materiale educaţionale ci erau doar forţaţi să semneze garanţii că nu vor mai petiţiona. Nu li se permitea să vorbească între ei şi erau monitorizaţi toată ziua, chiar şi la baie, a spus el. Raportul a relatat de asemenea povestea unei petiţionare în vârstă de 48 de ani ce a reţinută timp de 63 de zile într-un CLE. Acolo a fost bătută de mai multe ori de un tânăr bătăuş angajat de centrul CLE şi a fost rănită serios în urma acestui tratament. Centrul nu i-a acordat îngrijiri şi i-a oferit doar câteva medicamente după ce dânsa a protestat cu o grevă a foamei de două zile, a spus mai petiţionarul.
Violenţa s-a extins la cei care doresc să afle ce se se petrece în spatele porţilor închise. În 13 mai 2013, 11 avocaţi au fost întemniţaţi după ce au încercat să fotografieze un centru CLE din oraşul Ziyang, provincia Sichuan. Acea unitate specifică, conform site-ului Minghui.org, a torturat cel puţin 500 de practicanţi Falun Gong, incluzând 3 care au murit.