În fața indivizilor ce prostituează o istorie și un neam românesc

De două săptămâni, în urechile mele au ajuns vuietele unei conferințe organizate în capitală de către Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) si Institutul Național pentru Studiul Holocaustului în România “Ellie Wiesel” (INSHR-EW).  Iată că, ajuns și în ziua marii conferințe, ca și cititor al volumelor lui Ion Gavrilă Ogoranu, am simțit nevoia să particip la această conferința în care se urmărea ponegrirea imaginii acestui erou al Țării Făgărașului. A fost necesară această participare mai ales că, deși nu sunt pe acte reprezentant al fundației ce îi poartă numele, de multe ori am actionat sub egida acestei fundații și mai ales vroiam să aud ce au „mai marii înțelepți ai istorie anului 2013” de zis referitor la personaj.

Iată-mă intrat în sala de conferință Jokey Club: spre surprinderea mea, o sală destul de mică, față de capacitățile lor de mobilizare a „intelectualilor mai deștepți decât Iorga”; în fața mea, aproximativ 100-150 de persoane. În deschidere, începe recitalul William Totok. Își începe adevărata tevatură, sub forma unei prezentări PowerPoint care are următoarele caracteristici:

• Primul slide mă surprinde – acești mari cercetători, care au dormit destul de mult prin arhive, au uitat cum se scrie numele eroului (în loc de Gavrilă era trecut Gavril), dar asta o știu și de pe băncile facultății. Cercetarea în România e caracterizată de substantivul „măsluială”, dar aici, din păcate, avem de-a face cu niște reprezentanți ai unor instituții “serioase”… plătite de noi.
• Imaginile prezentării erau pe fundalul pozelor ce s-au făcut la adunarea legionarilor de la mănăstirea Sâmbăta de Sus. Nici o problemă până aici, doar că toate pozele erau cu salutul legionar. Tot nici o problema pentru cunoscători, dar pentru populația adormită sub ceața comunistă era destul de ușor să tresară când văd în fața ochilor lor un salut al nazismului. La adunare au mai fost făcute și alte poze, dar ce vor ei să arate pe fundal este evocarea imaginii legionarului care stă toată ziua salutând.
• Marele prezentator ne demonstrează că Ogoranu a luat parte la rebeliunea legionară. Posibil ca în pământul lăsat de Dumnezeu să fi fost, în altă țară, un personaj tot cu numele de Gavrilă şi să fi dat același nume unei alte cărți. Citind însă  volumul lui Ogoranu, reiese clar că Frăția de Cruce nu a participat la rebeliune. Ogoranu nu a participat din doua motive la rebeliune: a avut directivă să nu participe și, apoi, rebeliunea legionară nu a existat.
• Caracterizarea anului 1976 – anul arestării lui Ogoranu – parafrazez pe Totok: în arhive s-a găsit o declarație dată de Ogoranu la Securitate, în care defăima Mișcarea Legionară și Frăția de Cruce și îi părea rău că a făcut parte din ele… declarație dată de bunăvoie. Te rog să mă scuzi, domnule cercetător al crimelor comunismului, dar, după atâția ani de urmărire a lui Gavrila și atâta armată mobilizată și resurse cheltuite de comuniști la prinderea lui (nu cred că i-au fost aplicate „masaje și băi termale” în locul torturilor), e penibil să crezi așa ceva, când însuși cancerul care a cauzat moartea lui Gavrilă survine în urma substanțelor introduse în timpul anchetelor.
• Din istoric, Totok urmează să se facă și statistician: în rezistența anticomunistă Mișcarea Legionară a reprezentat un procent destul de mic. Eu zic că, dacă ne luăm după statistica măsluita din ziua de astăzi, ajungem la un procent de 0,01% și putem afirma că niște legionari s-au pierdut și ei prin munți și au căzut în oala cu ciorbă a rezistenței anticomuniste. Dar e greu să acoperiți un procent de 75-80%, mai ales astăzi, când avem atâtea cărți memorialistice.
• Asocierea numelui lui Gavrilă cu cazul naționaliștilor autonomi… Săracul a murit în 2006. Din păcate, acea grupare nu știu dacă era la faza embrionară în acel timp, că așa ar fi reușit și Gavrilă să-i cunoască.
• E timpul să auzim și perle: a lupta cu arma în mână împotriva unui regim totalitar înseamnă că vrei să instaurezi tot un regim totalitar. Genială idee… dacă îngerii se luptă cu diavolii să ne câștige sufletele, tot la draci ajungem. Dar aici apare Ortodoxia și nu știu dacă Totok simte acest duh.
• O nouă perlă: în rezistența anticomunistă din Bucovina nu au fost legionari. Ce păcat, domnule Totok, că noi l-am filmat pe Gavril Vatamaniuc și asa frumos ne-a cântat cântece legionare…
• Episcopul Ioan Suciu – spune despre el că împărțea manifeste populației prin care anunța că Stalin o să ajungă papă.
• Rezistența anticomunistă nu a avut caracter religios.
• Se condamnă activitatea legionară de după ’90 a lui Gavrilă. Deja ne și contrariem în această prezentare, fără ca publicul să afirme ceva… cum de avea Ogoranu activitate legionară după ’90 dacă îndelungatele dumneavoastră studii au scos la iveală faptul că, în 1976, Ogoranu s-a dezis de Mișcarea Legionară? Sau poate fi şi altceva – dumneavoastră ați uitat să studiați torturile prin care au trecut deținuții politici în anchetele de la Securitate, iar în mâinile voastre au rămas doar acele foi scrise după ce s-a vărsat un pic de sânge. Totuși, trebuie împăcată ideea – un ideal curat ca și al Legiunii, pătruns în sufletului lui Gavrilă, nu poate fi stârpit nici cu curent electric, nici cu droguri și nici cu bâta. Pe foaie se poate scrie renegarea unui crez, dar de pe suflet nu se poate șterge un crez.

Se încheie recitalul lui Totok. Urmează un istoric mai chipeș și mai zâmbăreț – domnul Moraru – foarte scurt în prezentare; zice și el două cuvinte, dar totul se rezumă la faptul că este regretabil că în România se organizează adunarea legionarilor de la Sâmbăta de Sus. Păi  dacă monumentul a fost ridicat de legionari, cine ar fi trebuit să se adune la manifestare?

Urmează recitalul scurt al lui Schafir: Este rușinos că Ogoranu a monopolizat rezistența anticomunistă și nu se vorbește despre grupul lui Arnăuțoiu... la plecare un tânăr a întrebat de ce nu au fost lăsați să vorbească despre rezistență și au fost împiedicați de cei de la pupitrul conferinței din seara aceasta. Răspunsul: Cine? Noi nu!

Cuvintele prezidiului se termină; urmează ca sala să își pună cuvântul în valoare… dar hai să analizăm pe rând:

• Octav Bjoza: de admirat, înfruntă călăii și în afara pușcăriei, vorbește foarte frumos despre legionari și despre personalitatea lui Gavrilă;
• Coriolan Baciu: este indignat de numele lui Ogoranu scris greșit și le afirmă acestor cercetători că, după ’90, Ogoranu nu a monopolizat rezistența;
• Șerban Suru: îl atacă pe Totok cu afirmațiile lui împotriva lui Nectarie Ciolacu, dar intervine Schafir foarte nervos… merge să facă reclamație pentru că avea cămașă verde (nu cred că Suru trebuia să vina așa îmbrăcat, dar argumentele lui au fost solide). Nu culoare a deranjat, ci tăierea elanului lui Totok;
• Istoricul Liviu Pleșa: îl apără admirabil pe Ogoranu; întreabă prezidiul ce legatură are Ogoranu cu NAT sau cu alte lucruri pe care săvârșim noi în ziua de astăzi. Este foarte indignat și îi face de râs, afirmând că această conferință nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor;
• Doamna Lya Beniamin, de la Centrul de Studii Evreiești – a dat citire unui citat din Corneliu Zelea Codreanu;
• Impresionantă până la lacrimi a fost intervenția d-nei Zoe Rădulescu, nimeni alta decât fiica luptătorului anticomunist Gogu Puiu, legionar, lider al rezistenței din Dobrogea, ucis de Securitate în zona Babadagului. Doamna Zoe Rădulescu a arătat că, deși s-a născut în închisoare (nota informativă scrie că a murit, deci uite că arhivele pot anula și nota informativă a lui Ogoranu din 1976 – securea cu 2 tăișuri), în timpul detenției politice a mamei sale, având în familie mai multe rude executate de comuniști, a reușit să depășească sentimentele de ură sau răzbunare, înțelegând să prețuiască toți oamenii, inclusiv evreii, popor pe care a afirmat că îl admiră pentru cultura sa. De pe această poziție, d-sa a spus că nu înțelege ura cu care inițiatorii acestei conferințe se străduiesc să îl defăimeze pe Ion Gavrilă Ogoranu;
• Încheierea dezbaterii a fost rezervată cuvântului d-lui Alexandru Florian, directorul Institutului Ellie Wiesel. Alocuțiunea acestuia s-a remarcat prin desconsiderarea ostentativă cu care a tratat publicul, reproșându-i incapacitatea de a participa la o dezbatere științifică și de a înțelege arta dialogului. Cu o lipsă de eleganță inadmisibilă pentru calitatea de gazdă a dezbaterii, Florian a transmis evidentul său dispreț acelei părți din public care se dovedise adeptă a lui Ogoranu, decretând categoric că Mișcarea Legionară a fost și va rămâne o mișcare fascistă, de extremă dreaptă, indiferent de „sfinții și sfințișorii” în care cred cei vizați. La aceste ofense s-a ripostat, reamintindu-i-se lui Alexandru Florian că tatăl său, profesorul de marxism Radu Florian, asemenea multor coreligionari ai săi, a venit cu tancurile sovietice în 1944 și a participat la bolșevizarea României, pentru ca, acum, fiul său să ne jignească simbolurile naționale și sfinții.

Ca și participant la această conferință, aș dori să trag următoarele concluzii:

• Foarte scurtă (aproximativ o oră);
• Am crezut că o să vină cu niște argumente solide, dar au fost penibile; chiar si  un necunoscător al fenomenului și-a dat seama de înșelătorie;
• Maxim 15 oameni din sala au fost de partea lor, pentru că aveau invitații speciale. Restul au fost simpatizanți ai Mișcării și ai fenomenului anticomunist. Mai rău…ne-am dat seama că instituțiile statului sunt, totuși, conduse nu numai de oameni fără caracter, ci și de incompatibili cu funcțiile ce le dețin. Era greu pentru cei de la scenă să își dea seama că publicul nu este al lor și să nu se facă de râs, dar acum, dacă ai pistolul la cap, poți suporta și asta. În timpul conferinței, Florian era foarte agitat, gesturile lui erau foarte ciudate și, în plus, mai și jignea.
• Din cate am observat eu, avionul pe care îl atacă, tot Mișcarea Legionară este; chiar au afirmat că vor să facă și alte conferințe în care să descifreze și alte mistere, deci, rând pe rând, vor să rezolve distrugerea acestor “mituri”.
• Acest institut nici măcar nu studiază crimele comunismului, singurul lor inamic de studiere fiind Mișcarea Legionară. Așadar, uzează de numele instituției pentru a distruge niște mituri românești.
• Cel mai mult mă doare nu că acest personaj e ponegrit, nu că atacă Mișcarea. Cel mai mult doare că acești indivizi spun în public faptul ca greșelile trecutului nu iți pot aduce o viață de sfințenie, renegând minunea Mântuitorului săvârșită cu Maria Magdalena. Asta se întâmplă fără ca BOR să aibă vreo atitudine. Și noi, ca și în poezia lui Radu Gyr, … “tăcem din gură”.

Conferința asta, pentru ei, a fost un eșec, dar cred că se vor mobiliza. Cred că o să urmeze multe alte lucruri mai rele. Am văzut atâta răutate pe chipul lor și în cuvintele lor și mă bucur că Dumnezeu a îndurat să am față în față și cealaltă parte.

Pot să închei spunând că o să urmeze vremuri grele pentru noi și aș dori ca fiecare să se gândească bine dacă poate urma această cale, pentru că, atunci când te-au vizat și au pus ochii pe tine, nu cred că mai este cale de întoarcere.

Toată răutatea prigonitorilor povestită în cărțile parcurse în acești ani de mine, am văzut-o în acea seară în ochii și cuvintele noilor prigonitori. Țin să precizez că oamenii ca Florian nu sunt așa bine pregătiți, dar au puterea de parte lor. Nu este greu să îi bați în argumente și cred că singura cale care ne poate ajuta este rămânerea în acest crez, avându-l alături pe Arhanghel.

Așa cum părintele Iustin ne învață să ne întoarcem la tradiție, nu consider că avem ce să învățam de la acești neprofesioniști, fie ei şi mai puternici. Tot ce trebuie să facem este să învățam din lupta lăsată de înaintaşii noştri și să ne pregătim pentru această luptă. Așa să ne ajute Dumnezeu!