Nimeni nu se bucură când mor oameni nevinovaţi. Dacă americanii şi românii au conducători de doi bani, nu înseamnă că aceşti cetăţeni trebuie să moară în războaiele altora. Iată, şoc după şoc în America! Pe 15 aprilie şi câteva zile după, America a tremurat ca la 11 septembrie. Mai întâi Boston, apoi explozia la o fabrică de îngrăşăminte, care a devastat zona oraşului West din Texas. Istoria contrafăcută se scrie cu sânge nevinovat. Atac terorist la Boston sau regie de Oscar, ca motiv de începere a altor războaie? Tot în regie să fi sosit ricina prin corespondenţă la Obama şi la un alt senator republican? De altfel, nici musca nu poate trece de agenţii şi serviciile lor secrete, darămite o scrisoare cu o substanţă otrăvitoare! Mă gândeam că ţapul ispăşitor va fi din Iran, din Coreea de Nord ori din Paksitan. Poate data viitoare. Au ei nevoie de terorişti, când sunt capabili să se omoare singuri? Un sondaj recent efectuat de „Associated Press” relevă faptul că sprijinul pentru Obama este în scădere, reputaţia Congresului, sumbră, iar 56% dintre americani spun că ţara este gestionată într-o direcţie greşită.
Sunt consternată de ceea ce se întâmplă cetăţenilor americani. Dar să ne punem întrebarea: câte victime a făcut pe glob sloganul de eliberator şi apărător al păcii, care de fapt lua puţin câte puţin supremaţia economică şi militară a statelor vizate? Vedeţi, domnule deputat de verde, de ce n-are ursul coadă? Pentru că sunteţi cu moţ şi judecaţi strâmb, când ar trebui să fiţi cu băgare de seamă la normalitatea şubrezită a gliei strămoşeşti! Bombele nefaste ale specimenelor împerecheate între ele în buzunarul de la spate pot fi socotite atacuri teroriste asupra fiinţei naţionale şi creştine. Lăsaţi bisericile în grija slujitorilor, iar pe bolnavii de acelaşi fel, uniţi în desfrâu, trimiteţi-i la urgenţe! Sau e vreun ordin U.E. să fie şi la noi ca în Olanda, Franţa, Spania, Belgia, Canada, Norvegia, Suedia, Portugalia, Islanda şi alte ţinuturi sodomice? Dacă vreţi cu adevărat să vă exercitaţi dreptul la iniţiativă parlamentară, faceţi propuneri cu privire la normalitate (biologică, socială, filosofică, etică)! Creaţi locuri de muncă, măriţi umilitoarele salarii şi pensii, eradicaţi sărăcia, eliminaţi ilegala taxă radio-tv, daţi afară din Ţară bancherii care sfidează naţiunea română, care au abuzat milioane de români, şi faceţi ceva odată pentru poporul acesta adus de spate şi împovărat de cele mai multe şi mai mari taxe din U.E. Nu mai faceţi umbră ţării şi atunci când nu e soare!
V-aţi rupt de tot de realitatea românească. Numai în campaniile electorale, dragii de dumneavoastră, vă aduceţi aminte brusc de popor şi vă îndrăgostiţi de virtuţile ştampilei din mâna lui. Lăsaţi deoparte retrocedările masive şi fărâmiţarea Ţării! Ocupaţi-vă de cetăţenii României! Salariile, pensiile şi nivelul de trai sunt prioritare! Trageţi de timp cu prostii, scandaluri şi afaceri personale, din care vă luaţi procentele şi apoi vă schimbaţi orientarea politică, cum unii îşi schimbă orientarea sexuală. Cum să-i mai acceptăm în continuare la masa noastră naţională pe aceşti palavragii care ne-au învârtit pe degete 23 de ani? E ca şi cum am lăsa cheile de la casa noastră unui hoţ. Ca şi cum am accepta că brânza de oaie românească are boala vacii nebune, iar carnea de vită are gripă aviară.
Bun! Un proverb românesc spune că aşchia nu sare departe de trunchi. Păcat de noi, însă, că nişte aşchii roase de carii au
Dacă noi, ca popor, nu ne salvăm în ceasul al doisprezecelea de federalizarea ţării, cu astfel de minţi iluminate la conducerea Europei şi planetei, nu avem decât să fim striviţi sub cizmă străină. Iată cum tragem consecinţele pentru credulitatea de a fi urmat îndemnul: haide, băi, şi noi în U.E., la înghesuială nu se cunoaşte! Se cunoaşte, pentru că pe noi ne-au vârât în U.E. doar ca să ne ia, nu să ne dea vânt spre progres. N-avem decât să mestecăm în continuare gustul deznădejdii, acum în postul Paştelui, când alimentele se umflă în preţ până la raft, ca Făt-Frumos din poveste. Anesteziaţi de plăcerile lumii moderne, diabolic ticluite, ne uităm nepăsători la guvernanţii care au sărăcit ţara, în aşa fel încât, până şi compania naţională de drumuri face deszăpezirea iarnă de iarnă cu utilaje ruseşti, de pe vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.
Maria Diana Popescu, Agero