OK-ul şi dresajul

E totul bine? Întreb. E OK, mi se răspunde. Aud de zeci de ori pe zi: ok, ok, ok… De la grădiniţă pînă la mediul universitar, de la politician la căruţaş, în toate sectoarele vieţii, toată lumea se exprimă cu suflul occidental al inversării valorilor, problematizînd relaţionarea ipseităţii cu alteritatea. Strident în atotprezenţă, acest ok de care mi s-au strepezit urechile este expresia transmutaţiei, a unui program de „igienizare” a limbii române cu antidot străin. Puţini îşi pun problema etimologiei acestui acronim, sinonim cu „în regulă” sau „bine”. Să ne amintim de Caragiale care a ironizat întotdeauna exprimarea coruptă. De unde a năvălit acest OK? O poveste spune că ok-ul vine din vremea sclavilor de pe plantaţiile americane. La sfîrşitul unei zile de muncă, vechilul nota pe o tăbliţă numărul morţilor: 0k (killed), 2k, 3k, 4k, şi aşa mai departe. O alta, spune că în războiul de secesiune din S.U.A., după o zi de bătălie se afişau răniţii şi morţii. Cînd nu erau pierderi, la rubrica respectivă era trecut 0k (killed). Preluînd încărcătura unei zile bune în care n-a murit nimeni, ok-ul a fost perpetuat ca simbol al unor stări normale de lucru. Psihologul Jackues Sojcher afirma că procesul comunicării este de două tipuri: banal sau violent, destinat prin dresaj celor mulţi (cazul OK-ului), şi altul, destinat excepţiei, care conservă „distanţa”. Moda limbajului anglicist tulbură şi la noi vorbirea corectă. E o greşeală imensă să marşăm în continuare pe sacrificarea limbii şi culturii române de dragul multiculturalismului. Acest plan utopic şi nociv pus în aplicare cu intenţia de a anihila valorile tradiţionale ale popoarelor, a generat deja un fel de Turn Babel, distribuitor de marfă culturală de consum, asemenea „furculisionului” Coanei Chiriţa, fie ea din provincie sau din Capitală. Globalizarea a proiectat, în cadrul său generos de instabilitate, pe lîngă alte orori, şi credinţa în iluzia unui comun general valabil, cu limbajul de plastic aferent. Lipsa de orizont a românului, promovarea moralei de turmă, tonul politic occidental, tonul financiar şi cultural agresiv, ne-au făcut vânt spre capcane istorice de proporţii.

Un fenomen asemănător a avut loc în a doua parte a secolului XIX-lea, pe atunci, necesar dezvoltării unor domenii, cînd limba română a preluat foarte multe cuvinte din limba franceză şi din latina clasică. Azi preluăm de-a valma şi fără trebuinţă cuvinte şi expresii din engleză, posturile de televiziune şi de radio îmi produc silă cu sloganul „we love to entertain you”. Cui i se adresează formula magică? În mod cert consumatorului de spectacole batjocoritoare. Nu peste mult timp vom vedea scris microprice pe geamul magazinelor. Deja văd o bătrînă cerîndu-i comerciantului un kilogram de microprice proaspete. Jaful asupra patrimoniului naţional continuă cu valorile spirituale. Se simte acut lipsa unui George Pruteanu şi a unor capetele demne, care să dorească aerisirea culturii noastre.

Cum s-a realizat infestarea masivă? Răspunsul stă în OK-ul dat transmutaţiei şi convertirii tradiţionalului în conştiinţă de turmă. Contextul de extindere a mentalităţii sumbre şi agresive, cumsecădenia europenizării şi cea a globalizării, au plasat România strategic la periferie, supunând-o unui proces de urâţire spirituală. Această unitatea de faţadă, acest plebism redus la acceptare, controlat de o formă de conducere bazată pe aplicarea sclaviei şi a consumului exagerat, serveşte transmutaţiei de valori, schimbării de anvergură în însăşi temelia valorilor, punctul focal fiind tocmai politica de infestare a culturii şi a limbii cu absurdul şi comunul, ca valori. În comunicare, limba română nu mai are mare însemnătate, deşi „din vorbirea, din scrierea unui om se poate cunoaşte gradul său de cultură”, spunea Eminescu. Nu va trece mult timp şi vom constata că cea mai mare parte a fondului nostru lingvistic provine din engleză. Ne confruntăm cu extrem de ingrata ecuaţie a supra-popularii limbii române, care ameninţă tot mai mult calitatea scrierii, a vorbirii şi a comunicării. Ni s-a cerut să deschidem porţile la perete. Suntem, iată, în voia invaziei, dominaţi economic şi culturaliceşte. Obiceiuri şi expresii din cultura engleză şi americană au invadat cultura şi limbile multor popoare, dar nicio naţiune nu caută să se apere împotriva bombardamentului toxic. Nu peste mult timp omenirea va avea un singur guvern şi se va vorbi o singură limbă. Se lucrează intens cu uşile închise la aceste plan.

Maria Diana Popescu

Sursa: www.art-emis.ro