Câteva zeci de funcţionari europeni în costume negre, cu insigna albastră şi steluţe galbene, ar veni să ne ofere, gratis, asistenţă tehnică în toate funcţiile suverane ale statului. Ne vor da cu linguriţa atât cât să ne împleticim mai repede în insecuritate economică, socială şi naţională. Cum grecii au acceptat guvernarea prin intermediul Task Force Greece, presupun că nici noi nu vom protesta. N-am scos un cuvânt nici la numirea, în 2012, a pensionarului american Wesley Clark, în funcţia de consilier onorific al premierului. Afacerist în industria extractivă din Kosovo, Polonia şi nu doar atât, fostul general, Clark a condus campania NATO (1999) de bombardare a obiectivelor sârbeşti din Kosovo. Acum, iată-l la noi, un lup paznic la oi, plătit, probabil, cu gaze pe şest. Ce act de voluntariat din partea generalului! Îmi ofer şi eu voluntariatul preşedintelui Obama, poate reuşim împreună să punem capăt cutremurului continuu din România şi războaielor nedrepte din lume. Dacă nu ne grăbim cu impusa împărţire pe regiuni, s-ar putea ca luptătorul din fosta Iugoslavie să devină avocat al planului Kosovo si la noi.
Aşadar, tehnocraţia va îngropa democraţia. Profesioniştii binevoitori ne vor acorda control şi asistenţă tehnică dezinteresată oficial, interesată, în secret. Se aude prin culisele C.E. şi prin presa bruxelleză că ne vor căptuşi cu un nou tip de austeritate. Numai pe căţei, nu şi pe dulăii. De ce nu vor să înţeleagă cât euroscepticism şi mânie au adunat în doar câţiva ani, în Balcani? Astea sunt cele mai bune performanţe ale uniunii! Că tot a venit vorba de căţei şi dulăi, continuând umbletul prin lume, de pildă în statele lumii a treia, milioane de copii orfani aşteaptă ori să fie înfiaţi ori să moară de foame, în timp ce „minţi luminate” construiesc spaţii de lux pentru câini. De la hoteluri şi oraşe pentru patrupede, o companie de televiziune a lansat în SUA şi Israel un post TV destinat câinilor. Programele conţin filme şi muzică selectată pe baza unor studii ştiinţifice, la care câinii sunt aduşi să privească. În ce lume trăim, Doamne! Şi eu iubesc animalele, dar să faci o industrie pe seama lor, e de-a dreptul absurd. Studiile ştiinţifice cu privire la eradicarea corupţiei, sărăciei şi stoparea războiului, sunt considerate nerentabile. Vă amintiţi când UE a cerut să fim foarte atenţi cu purceluşii integraţi? Să păstrăm liniştea lângă ţarcul lor, să nu-i ţinem în frig sau căldură excesivă, să le antifonăm cocina, să le difuzăm muzică ambientală împotriva stresului, să le punem pernă sub cap, să le dăm apă cu paharul, iar în cazul când se fac reparaţii la acoperişul cocinei şi echipa de reparaţii nu ştie să bată cuiele pe tăcute, să-i ducem la film, la terasă, la bazin cu masaj. Iar înainte de sacrificare să legăm porcul la ochi. La antipod, tot mai mulţi oameni ai planetei trăiesc şi azi ca în evul mediu, în colibe, mizerie, foame şi întuneric.
De la animale, trecem la un alt fel de animal care, consumând prea multă carne de cal, s-a îmbolnăvit de boala vacii nebune şi l-a pus într-o situaţie jenantă pe actorul Kevin Costner, la Theatre du Chatelet din Paris. Actorul s-a trezit fără voie într-o piesă de teatru şovină. Gazda, un comediant francez, după câteva ironii neinspirate, i-a oferit lui Costner un „cadou” de prost gust. I-a adus un cal în scenă, spunându-i că e o vacă din România – „o vacă foarte dulce, ca temperament şi gust, care îi va fi livrată la hotel, şi-l va aştepta ori pe canapea, ori în congelator”. Comedianţii francezi n-au deloc umor, nici talent şi sunt tot mai dezagreabili, luând în calcul cele trei antecedente. Când arată cu degetul spre noi, ascund de fapt gunoiul lor sub preş. Oare umoristul Antoine de Caunes a depus cumva la muzeu vreun exemplar din acele cu care bunicii şi străbunicii lui se scărpinau de păduchi? Oficial, România a fost scoasă din culpă, iar francezii au fost obligaţi să-şi prezinte scuze când au recunoscut nechezatul propriilor cai în lazania.
În concluzie, de ce nu exportăm mai mult, de ce nu importăm mai puţine otrăvuri? Pentru că nu mai avem industrie nici măcar pentru beţişoare de şters în urechi. Poate că a sosit vremea să ne mai arătăm şi noi colţii, pentru că, sincer, n-am văzut nicăieri în lume oameni mai vrednici, mai inteligenţi, mai credincioşi şi mai cu bun simţ, decât românii.
Maria Diana Popescu, Agero