Revenind la intenţia mea, aceasta mi-a fost stârnită de recentele evenimente în care au fost implicate cele două judecătoare (judecătoare?!) de la Tribunalul Bucureşti. Cele cu mita. Cele corupte. Cele care îşi cumpărau elemente vestimentare în valoare de mii şi chiar zeci de mii de euro, dar nu din banii lor munciţi, ci din cei cu care se lăsau cumpărate şi pentru care trebuiau să judece, cum altfel, decât strâmb! Cele care îşi tranşau actele de corupţie prin lifturile instituţiei în care lucrează oameni, printre care şi ele, care la începerea activităţii profesionale depun jurământ cum că îşi vor îndeplini atribuţiile cu onoare, conştiinţă şi fără părtinire, după care îl roagă pe Dumnezeu să le ajute în acest sens!
Nu că, dintre toţi angajaţii justiţiei române, astea două ar fi singurele persoane corupte. Nici vorbă de aşa ceva. Corupţii şi cumpăraţii cu bani şi cu favoruri sunt câtă frunză şi iarbă, dar acum a căzut plasa pe nenorocitele astea.
Personal, îmi pare extrem de rău pentru lucrătorii curaţi, unii dintre ei ca lacrima, ai acestei instituţii şi ale căror suflete sunt răvăşite la maxim când văd şi aud ce se întâmplă în jurul lor, dar realitatea este doar una iar aceasta arată că în justiţie este jale din punct de vedere al respectării jurământului mai sus menţionat (conştiinţă, onoare şi alte chestii grele).
Dar ce, face cumva justiţia notă disonantă cu restul societăţii româneşti? Păi nu e jale în România, cu corupţia deci, de la vlădică la opincă?! Cei trei preşedinţi de ţară post-decembrişti fie au fost ei înşişi corupţi, fie au ”patronat” adevărate instituţii ale corupţiei. Parlamentele ţării au ajuns de râsul lumii şi de urâtul poporului datorită gradului imens de corupţie existent la nivelul lor. Guvernele, toate, au fost atât de corupte încât poţi spune despre ele că asta le e ocupaţia de bază. Consiliile judeţene au generat în timp o caricatură umană numită, astăzi, oficial ”baron local”. Primarii şi consilierii lor au acumulat, în cate patru – opt ani, averi pe care un om cinstit nu le poate strânge într-o viaţă. Etc, etc.
Societatea românească este coruptă până în măduva oaselor. De la vlădică la opincă. Strigă televiziunile şi ziarele, mass-media în general, în acest sens; în permanenţă instituţiile europene ne arată cu degetul din această cauză; nu putem avea acces la spaţiile comunitare pe acest motiv. Latră câinii, au ajuns sa urle chiar, iar ursul merge în treaba lui. Ce onoare, ce conştiinţă, ce datorie profesională săvârşită în frica lui Dumnezeu?! Mita, şpaga, comisionul, influenţa, aranjamentele, puterea, minciuna, făţărnicia, nemunca, hoţia astea sunt metastazele cancerului generalizat care a cuprins societatea românească. Şi toate astea, dar absolut toate, sunt făcute pe spinarea acestui nenorocit popor care, în condiţii normale, ar fi trebuit să se bucure de implicarea celor de mai sus până la nivel de jertfă, spre binele lui, al poporului!
Asta este societatea românească într-o foarte mare parte a ei.
În contrapartidă, începând cu anul 1993, activiştii doctrinei politice naţional-creştine, membri ai Partidului ”Totul pentru Ţară”, încearcă, prin metodele pe care şi le permit ei, să-i propună poporului un alt tip de societate, un alt tip de om, anume ”românul corect”.
Iată doar două puncte extrem de concise, din întregul florilegiu al doctrinei şi programelor noastre, care ar putea ajuta la normalizarea societăţii:
”Am creat până acum omul de credinţă, omul viteaz, omul de jertfă. Acum ne trebuie omul corect. Corect din toate punctele de vedere: în raport cu el, în raport cu lumea din afară (ţinută, atitudine, bună-credinţă, respect, etc), în raport cu organizaţia, în raport cu camarazii, în raport cu şefii săi, în raport cu ţara sa, în raport cu Dumnezeu.
Există în lume om şiret, om pezevenghi, om secătură, om şmecher, om canalie.
Ardeţi în focul cel mai mistuitor amintirea acestor oameni.
Un legionar nu poate fi aşa. El trebuie să poarte pecetea: om corect.
În aşa fel să se poarte legionarii, încât să apară o formulă publică: Este corect ca un legionar!” – Circulări, Corneliu CODREANU.
”Un principiu al justiţiei spune: <Nimeni nu poate fi judecător în propria sa cauză.>
Răspund – Principiul înjoseşte omenirea, pentru că îl consideră pe om laş sau hrăpăreţ. Aşa e. Dar eu nu vorbesc despre cum este omul, ci despre cum poate şi trebuie să fie. Într-o omenire înălţată, omul nu numai că poate, dar trebuie să fie propriul său judecător. Omul trebuie să se judece singur, să aibă curajul şi loialitatea de a da fiecăruia ce este al său, adică de a fi drept. Omul judecător în propria sa cauză, drept şi sever cu sine însuşi. La temelia unei ţări trebuie să fie omul drept şi e bine să începem să facem şcoală în această direcţie.” – Circulări, Cormeliu CODREANU.
Deci, omul corect, dragă cititorule, atât cel care ai mai auzit câte ceva despre doctrina naţional-creştină cât şi cel care habar nu ai despre ea, este omul pentru care militează Partidul Totul pentru Ţară. Omul corect, cinstit, drept, responsabil, muncitor şi implicat în bunul mers al cetăţii şi al ţării. Omul care să facă toate astea nu din obligaţie, nici măcar din onoare, ci din dragoste faţă de Dumnezeu şi de aproapele.
Statul Român, aşa cum l-au transformat politicienii de tip FSN în aceşti douăzeci şi trei de ani, este o adevărată paragină. Poporul este secătuit de orice vlagă spirituală şi materială, iar ţara este prădată până în cel mai mic amănunt. Celor care nu cred aceasta le sugerez să iasă din mall-uri şi să coboare în ţărâna satelor şi a micilor oraşe. Vor trăi un şoc. Baronii locali, sprijiniţi şi protejaţi de cei de la centru, care PSD-işti, care PNL-işti, ori PDL-işti, toţi o apă şi-un pământ, au ”ras” totul. În timp, aceştia s-au transformat în modele pentru foarte mulţi indivizi din diverse structuri ale statului (aşa şi pentru cele două judecătoare penale), pentru că peştele de la cap se împute. Acum, România se află în moarte clinică, iar riscurile imense la care este supusă sunt dublate de multitudinea şi complexitatea problemelor apărute la nivel mondial şi în special la nivel european. Vehemenţa cu care statele, foste cândva puternice, ale Europei acţionează acum este dată de dorinţa lor pentru căştigarea şi păstrarea cat mai multor beneficii economice, dar cum se va descurca România, aşa despuiată cum a ajuns, când această luptă se va transforma într-una pentru supravieţuire?! Va fi ca şi jigodia la câini – scapă doar cei mai puternici, ca să-l parafrazăm pe Petre Ţuţea.
Şi atunci, pentru a reuşi să mai salvăm ce se mai poate salva, trebuie ca cetăţenii ţării, într-o cât mai mare parte, să devină responsabili şi să pună piciorul în prag faţă de toată această societate coruptă şi nepăsătoare de viitorul nostru al tuturor. Nimeni niciodată nu va veni să facă ordine în ograda noastră. Cei care mai trec pe aici, cu toate bunele lor intenţii, afişate doar, faţă de prosperitatea şi normalizarea societăţii româneşti, au, în realitate, doar interese mercantile ori strategico-militare. Noi suntem singurii care avem şi dreptul şi obligaţia de a restabili ordinea şi disciplina în România, doar că trebuie să ne hotărâm odată să începem şi să ne solidarizăm pentru a avea forţă.
Totul pentru Ţară aşteaptă acest moment, nu neapărat în ideea înscrierii românilor în partid (deşi pentru noi, cei mai vechi, ar fi o mare onoare şi un puternic îndemn la luptă), cât a transformării noastre, a cât mai multora, în români corecţi, drepţi şi implicaţi pentru ca în cel mai scurt timp să trecem noi la comanda instituţiilor, a localităţilor, a judeţelor şi a ţării.
Aceasta este ”lumea” pe care TpŢ-ul o propune României, în comparaţie cu cea de care România are parte acum. O lume înălţată în duh şi cu un trai material decent. Ea se va realiza, însă, doar prin implicarea tuturor românilor corecţi. Implicare efectivă, nu doar cârtire!
Doamne ajută.
Sorin ANDREI
Consilier Politic al Partidului Totul pentru Ţară
Sursa: buciumul.ro