Companii subvenţionate şi, nu în ultimul rând, supracapitalizate pentru a asigura asaltul economic al Ardealului. Pentru că, dincolo de acapararea „micii economii” de către firmele private ungare, pe ţintarul împingerii sub capitalul maghiar a economiei zonale şi a fluxurilor financiar-bancare din Ardeal, segmentul economiei mari, acolo unde fiinţează companiile de stat româneşti, domeniu rămas până mai ieri „descoperit”, a intrat în sfera de interes a Budapestei. Și doar guvernanţii noştri se fac că nu observă masiva infuzie de capital unguresc în Ardeal.
Un proces care s-a derulat în deja arhicunoscuta strategie a paşilor mărunţi, care a început prin destructurarea, decapitalizarea şi falimentarea băncilor autohtone din Ardeal, care ar fi putut gestiona fluxurile financiare şi investiţiile de capital pur românesc din zonă, a fost continuat prin invazia în etape cu zeci de firme maghiare pe structuri economice tot mai diversificate (dar în special pe segmentele comerciale ale momentului, precum televiziunea digitală şi telefonia mobilă), iar astăzi se consemnează tentativa Budapestei de a acapara ultimele mari companii de stat din economia României. Societăţi având dimensiuni mult prea mari pentru a putea fi „privatizate” prin intermediul micilor firme maghiare care au invadat Ardealul.
Iar astăzi, la portavocea vânzării României pe bucăţi, a venit, prin trădările succesive ale guvernanților, și rândul Poştei Române. O companie apetisantă, atât prin nivelul veniturilor pe care le-ar putea dezvolta într-un management performant, cât şi prin uriaşul patrimoniu reprezentat de oficiile pe care le deţine în ţară. Şi care, intrate pe mâna Budapestei, pot deveni un vârf de lance în procesul de maghiarizare.
Şi nu trebuie să uităm că printre „asociaţiile” care, la 1880, au contribuit financiar la susţinerea procesului de maghiarizare a românilor din Ardeal s-a numărat şi cea a breslei postaşilor maghiari. Nu trebuie să uităm că, un secol şi ceva mai târziu, asociaţii similare au contribuit financiar la înfiinţarea primelor universităţi particulare maghiare din România.
Dar, mai ales, nu trebuie să ignorăm faptul că, de două decenii încoace, Poşta Maghiară (Magyar Posta) s-a implicat activ în promovarea acţiunilor iredentiste. Iar astăzi, guvernanţii noştri vor să privatizeze serviciile postale de stat, lucru pe care nu l-a mai făcut nici o altă ţară, afișând cu o mândrie tâmpă, ca o mare realizare, prezenţa ca ofertant a companiei „Magyar Posta”! Şi nu este vorba doar de o simplă ignorarea a istoriei recente, ci de o trădarea efectivă la care se dedă Guvernul Ponta prin intenția de a privatiza Poșata Română și anunţarea ofertantului de la Budapesta la nici o lună de la cea mai făţişă acţiune iredentistă sprijinită de Poşta Maghiară. În speţă, expedierea către mai multe şcoli din Maramureş (şi nu numai) a unor scrisori revizioniste semnate chiar de vicepremierul Ungariei.
O „corespondenţă” asumată de Guvernul Ungariei, şi faţă de care autorităţile noastre nu au luat nici o poziţie, deşi, plicurile, purtând antetul executivului de la Budapesta, conţineau și scrisoarea vicepremierului Ungariei, dar şi o brosură ce îndeamnă etnicii maghiari „să strângă rândurile pentru păstrarea natiunii maghiare”.
Astăzi, această oficină de propagandă a iredentismului pofteşte la privatizarea Poştei Române. Şi este admirată de nătângul ministru al societăţii informaţionale, Dan Nica, menţionată chiar ca o mare companie pe care statul român a reuşit, iată, să o atragă la stupul cu miere.
Or, este inacceptabil să acceptăm prezenţa la procesul de privatizare a unei companii care şi-a manifestat făţiş pornirile revizioniste. Mai ales că nici nu este greu să ne imaginăm ce va urma după o asemenea „privatizare”. Constituirea unei societăţi ce va folosi ca „siglă” simbolurile secuieşti şi care nu va avea nici o problemă să-şi oblige angajaţii să înveţe maghiara (iar avertizările primarului Raduly Robert că, în secuime, toţi angajaţi, inclusiv corespondenţii de presă, trebuie să ştie maghiara, nu sunt deloc întâmplătoare!) şi nici nu va putea fi împiedicată să-şi afişeze sigla (în mod cert având la bază cârpa secuiască) în toate cele 7100 de oficii din România.
Oare nu este suficient că unii operatorii de telefonie mobilă şi-au setat deja „roboţii” în maghiară?
De fapt, iar aici este nevoie ca românii să fie solidari, nici măcar nu trebuie să acceptăm privatizarea serviciilor postale de stat! Este vorba atât de siguranţa datelor şi corespondenţei noastre, cât şi de apărarea unei instituţii parte a identităţi noastre naţionale.
De Cezar A. Mihalache
Sursa: Ziarul Natiunea