POLITICĂ DIN DRAGOSTE PENTRU CEI CE N-AU

Motto:

”Tot ce se face în Legiune nu se face nici din interes, nici din ordin, nici din datorie, ci numai din DRAGOSTE” – Corneliu CODREANU

Partidul ”Totul pentru Ţară” (TpŢ), care slujeşte doctrinei naţional-creştine, a candidat în ultimele 12 luni la diversele alegeri locale, unele generale, altele parţiale. Cu aceste ocazii a ieşit la întâlnirile cu poporul fie prin intermediul mass-media, fie direct, faţă în faţă. Aici, discuţii şi iar discuţii. Felicitări fireşti şi înjurături tot atât de fireşti. Aprecieri, acorduri, dar şi propuneri, idei noi, unele năstruşnice, etc. Ca-n orice campanie electorală desfăşurată în rândurile unui popor ce, într-un extrem de periculos procent din totalul său, şi-a transformat televizorul în Biblie. Ce s-a spus azi la televizor, mâine a devenit adevăr dogmatic!

În această situaţie şi cu acest ”material” membrii TpŢ au trebuit să lucreze, să-şi facă campanie. Şi ce ar fi putut spune ei cetăţenilor decât ceea ce intenţionează să facă acest partid în România – anume transformarea politicii actuale de suprimare a propriului popor, aşa cum este ea cunoscută şi trăită în ultimii 23 de ani, într-o politică creştină, naţională, demnă de un popor transformat la rându-i într-un popor demn, toate acestea spre bunăstarea românilor şi mântuirea lor.

Ei bine, după prezentarea acestor deziderate politice veneau şi replicile anumitor români, care m-au determinat pe mine să scriu aceste rânduri. Pentru a nu jigni pe nimeni, indiferent cât de josnici au fost cei care au venit cu aceste replici, n-o să le redau, replicile, cuvânt cu cuvânt (eu însumi fiind implicat în anume alegeri am trăit ”în direct” aceste momente). Ideile, josnice deci (repet, doar ale unor concetăţeni, nu ale tuturor – din fericire), erau acelea că ţara este oarecum damnată la dispariţie tocmai datorită venalităţii politicienilor incapabili de patriotism, indiferent de partidul sau zona politică din care aceştia vin.

În momentele alea, văzând blazarea aceea, predarea totală în faţa unei imaginate sorţi implacabile, am fost la rându-mi descumpănit deoarece nu ştiam ce concluzie să trag – oamenii ăştia chiar credeau ce spuneau sau dintr-un sinucigaş confort domestic, care îi face inerţi, îşi găseau fel şi fel de argumente ce, de fapt, erau scuzele în faţa propriilor conştiinţe la lipsa totală de implicare în viaţa socio-politică a ţării?!

Cum este posibil ca un cetăţean al acestei ţări, care nu este nici bolnav cu capul şi nici nerod, adus în sapă de lemn de către politicienii de tip FSN, să considere că absolut orice alţi politicieni vor veni vor proceda ca şi cei de până acum şi, culmea paradoxului, să-i voteze tot pe vinovaţii pe care, de altfel, îi acuza?!

Vedeţi? Cam toată România se-ntreabă şi se miră faţă de această ciudăţenie! Bineînţeles, nu-i luăm aici în calcul pe românii care votează, cum vorbirăm, cu ”FSN-ul” din convingere şi nici pe cei care votează din interes. Primilor să le dea Dumnezeu minte, iar celorlalţi să le dea şi nişte modestie dacă nu chiar şi puţină smerenie. Noi ne întrebăm ce este de făcut cu cei care înjură, la greu, ”FSN-ul” şi cu toate astea îl votează, precum şi cu cei care înjură dar nu mai votează cu nimeni mergând pe ideea că tot ”FSN-ul” va ieşi?!

Totuşi o explicaţie la acest comportament aberant există, iar ea este prezentată de anumite voci ca fiind una elaborată în laboratoarele ”FSN-iştilor”. O fi aşa, n-o fi, nici nu mai contează. Tot ce importă este gradul de risc imens pe care-l generează acest comportament. Cu toate astea, poporului ”vinovat” trebuie să i se acorde măcar câteva circumstanţe atenuante. Păi, am trecut printr-o revoluţie (garnisită cu o lovitură de stat) anticeauşistă şi, pe alocuri, revoluţia a fost chiar şi anticomunistă, după care poporul se aştepta să înceapă să trăiască, materialiceşte, mai bine. Unii, mai puţini, credeau c-o să fie mai bine chiar şi spiritual. La aceste speranţe li s-a răspuns cu o perioadă de mari dezamăgiri între 1990 şi 1996. Scăpam de-un comunism păgân şi dam peste un haos imposibil de definit care punea, de fapt, bazele unei ţări de tip ”sat fără câini” în care puterea aleasă fură până la stingerea fizică a celor care au ales-o! A mai existat o zvâcnire de nădejde în ’96, dar s-a stins rapid. Ne-a fost din nou călcată-n picioare speranţa legată de ”ţepele din Piaţa Universităţii”, iar acum, mai nou, ni s-a aruncat probabil cea mai mare ”plasă”, desigur tot la nivel de speranţă, dată de o înfrăţire în contra naturii între un partid socialist şi altul liberal. Toate aceste dezamăgiri, pentru că partidele post-decembriste au, în fapt, o singură doctrină – aceea a manipulării frauduloase a banilor publici, n-au făcut altceva decât să ducă la o pervertire masivă a sufletelor şi a logicii cetăţenilor ţării noastre. Nu toţi oamenii au tăria de a înfrunta, măcar cu mintea, 23 de ani de minciună, sfidare şi jaf. Şi atunci mintea li se mai şi poceşte.

Cu toate astea, Partidul ”Totul pentru Ţară” li se va adresa în continuare şi acestor români, convinşi fiind noi, cei din acest partid, că mai devreme sau mai târziu şi ei se vor convinge şi se vor alătura efectiv politicilor naţionale şi creştine spre repunerea ţării pe un drum drept. Doar că acest declic trebuie să se realizeze cât mai repede deoarece ”FSN-iştii” şi ai lor trag acum, mai abitir decât oricând, din trupul vlăguit al ţării, din banii noştri ai tuturor, ai celor care am votat cu alţii, ai celor care n-am votat deloc şi ai celor care am votat cu ei.

Politica promovată de TpŢ se bazează pe acele sentimente ale activismului politic adânc înrădăcinate în morala creştină. Noi intenţionăm ca România să fie condusă de oameni care dau şi nu care iau, oameni jertfelnici, oameni implicaţi, oameni militanţi, oameni care să priceapă odată pentru totdeauna că, pe termen lung, când întregii ţări îi va fi bine şi lor şi copiilor şi nepoţilor lor le va fi bine.

Scopul politicianului este, clar, acela de a lua puterea, doar că scopul puterii trebuie să fie acela de a realiza binele întregului popor, nu doar pe al tău şi-al acoliţilor tăi. Pentru o astfel de politică ne adresăm noi, cei din Partidul ”Totul pentru Ţară”, românilor şi aşteptăm ca acea parte a poporului care va înţelege faptul că noi suntem demofili, iubitori de popor adică, să vină către noi pentru ca împreună, din dragoste unul faţă de celălalt şi ”amândoi” faţă de ţară să luăm România din mâinile actualilor criminali şi să ne-o redăm nouă, oamenilor normali. Să facem o politică nu ”din ură pentru cei ce au, ci din dragoste pentru cei ce n-au”.

Doamne ajută.

Sorin ANDREI

Consilier Politic al Partidului ”Totul pentru Ţară”