Este cunoscut faptul că, în raioanele din stânga Nistrului şi în oraşul Tighina au mai rămas doar opt instituţii de învăţămînt, care activează în baza grafiei latine, conform legislaţiei Republicii Moldova.
Directorii şi cadrele didactice ale acestor şcoli îşi declară tot respectul şi recunoştinţa faţă de Organizaţia Pentru Cooperare şi Securitate în Europa (OSCE) pentru susţinerea, pe parcursul a mai mult de 20 de ani, a luptei noastre pentru asigurarea drepturilor copiilor la studii în limba maternă. Aceste şcoli există şi activează până astăzi dătorită, nu în ultimul rînd, poziţiei principiale şi corecte a acestui for internaţional.
Cu atât mai straniu şi dureros pentru noi, cei care am crezut sincer că până la urmă ni se v-a face dreptate, celor care ne-am sacrificat viaţa, apărând drepturile şi libertăţile omului, în acest spaţiu.
Şi iată că, pe neaşteptate, ni s-a aplicat o lovitura de graţie. La 4 februarie 2013 Misiunea OSCE din Republica Moldova a publicat oficial raportul “Şcolile cu predare în grafie latină,administrate de Moldova, în Transnistria”.
Trebuie să recunoaştem din start că, în acest document istoricul, situaţia actuală şi analiza vis-a-zis de activitatea acestor şcoli este reflectată real. Însă recomandările, pe care le conţine acest raport, au trezit în rândurile populaţiei localnice din acest teritoriu, care în 1992 a fost ocupat de către forţele separatiste, susţinute şi până astăzi de Moscova, mare nedumerire, nelinişte şi nesiguranţă în viitor. Într-un fel ei i se propune să accepte mântuirea sa, fără să fie cel puţin consultată.
În primul rând este suspectă lipsa totală de transparenţă în pregătirea şi apariţia acestui raport, fără a se ţine cont de părerea celor care au avut şi au în continuare de suferit, adică a pedagogilor şi elevilor liceelor şi gimnaziilor cu predare de baza în grafia latina, precum şi a părinţilor lor.
De asemenea nu sunt cunoscuţi comandatarii şi autorii lui, a persoanelor care au pregătit acest raport dubios.
Lipseşte răspunsul la întrebarea – de ce raportul a fost pregătit în noiembrie 2012, iar publicarea a fost facuta în februarie 2013? Încă în luna decembrie 2012, după ce directorii instituţiilor respective, au aflat, din alte surse, despre existenţa şi conţinutul acestor recomandări, s-a propus reprezentanţilor Misiunii OSCE, ca înainte de a publica raportul, să aven o întâlnire, unde urma să fie auzită şi luată în considerare părerea noastră. Însă întâlnirea a avut loc deja după publicarea raportului şi doar la insistenţa directorilor.
Se crează impresia că apariţia acestui studiu aparţine Federaţiei Ruse şi administraţiei de la Tiraspol. Deoarece imediat după pronunţarea Hotărârei CEDO din 19 octombrie 2012, care a condamnat Federaţia Rusă de violarea drepturilor copiilor din Transnistria, Minisreul Afacerilor Externe de la Moscovaa şi-a declarat dezacordul vis-a-vis de decizia CEDO. Concomitent s-au început şi atacurile duşmănoase a pretinsei ministru de externe a aşa numitei ”rmn” Nina Ştanschi, în care Republica Moldova era învinuită în politizarea problemei ce ţine de activitatea acestor şcoli. Aceleaşi idei le vedem astăzi şi în recomandările din acest raport.
Părerea noastră este că raportul dat nu este altceva decît o nouă încercare de a demonstra Înaltei Curţi şi altor instanţe internaţionale că nu Rusia ci Republica Moldova se face vinovată de tragedia copiilor din regiunea transnistreană.
Această ipoteză este practic confirmată însăşi de poziţia Misiunii OSCE de la Chişinău, care în raportul său nu a făcut nici o simplă trimitere la hotărîrea acestei prestigioase instanţe judecătoreşti europene, care după noi trebuia să fie pusă la baza acestui document precum şi la baza altor documente şi decizii, care vor mai apărea în viitor, pînă la soluţionarea definitivă a acestei probleme..
Chiar începând cu titlul studiului se vede o abordare incorectă a problemei. Republica Moldova, stat membru al ONU, recunoscut în plan internaţional, este pusă pe picior de egalitate cu un regim criminal care, prin forţă, încălcând dreptul internaţional, a ocupat mai mult de 10% din teritoriul suveran al Republicii Moldova. În aşa fel, de facto, sunt încurajate forţele separatiste de la Tiraspol, ce crează un precedent periculos pentru însăşi securitatea europeană.
Republica Moldova, în 1992, suportând dezmembrarea statului, cu peste 300 de persoane decedate şi în jur de 1000 de răniţi, în urma conflictelor militare cu separatiştii, suferind mari pierderi economice, astăzi trebuie iarăşi să cedeze şi după 21 de ani de ocupaţie, să admită realizarea planurilor de secole ale Rusiei – denaţionalizarea populaţiei baştinaşe. Propunerea Misiunii OSCE din Republica Moldova de a licenţia şcolile cu predare în baza grafiei latine de către administraţia ilegală de la Tiraspol inevitabil ar duce la lichidarea lor. Iar ulterior şi la dispariţia limbii vorbite de băştinaşi.
În raport se vorbeşte despre oarecare garanţii. Iar noi nu avem nici o dovadă că regimul de la Tiraspol s-au Federaţia Rusă şi-ar fi onorat vreodată obligaţiunile asumate. Ei de obicei le ignoră.
Hotărîrea CEDO în cazul grupului Ilaşcu, spune deschis că, Rusia este agresor şi ea este obligată să-şi retragă efectivul militar, armamentul şi muniţiile de pe teritoriul suveran al statului nostru.
Aceleaşi obligaţiuni au fos puse în faţa ei şi prin Declaraţia Summitului OSCE de la Istambul încă în anul 1999, în care era prevăzut angajamentul Federaţiei Ruse de a efectua, până la finele anului 2002, evacuarea completă a trupelor sale de pe teritoriul Republicii Moldova. Însă Rusia, sub diferite pretexte inventate, şi până astăzi nu si-a indeplinit aceste obligaţiuni internaţionale. Trupele militare de ocupaţie ruse, împreună cu armata transnistreană, continuă să afecteze securitatea naţională, precum şi cea europeană.
La fel sa întâmplat şi în cazul cu Hotărîrea CEDO din 19 octombrie 2012, prin care Federaţia Rusă se face vinovată de violarea drepturilor copiilor din Transnistria şi era obligată, timp de trei luni de la pronunţarea ei, să plătească mai mult de 1 milion de euro, în calitate de despăgubiri morale, celor 170 de reclamanţi, majoritatea dintre care sunt copii. De asemenea Moscova era obligată să întreprindă şi alte măsuri pentru asigurarea bunei funcţionări în acest spaţiu, controlat şi dirijat de ea, a şcolilor nominalizate. Însă Hotărîrea CEDO a rămas deplin ignorată. Fedraţia Rusă iarăşi nu şi-a îndeplenit obligaţiunile internaţionale.
Propunerea de a revizui programele de studii şi manualele de istorie şi geografie, editate în Republica Moldova, care sunt ajustate la standartele europene, în conformitate cu procesul de la Bologna, pur şi simplu sunt sfidătoare şi lipsite de o elementară logică. Noi suntem nevoiţi să credem că, comandatarii acestui studiu doresc ca copiii, care îşi fac studiile în liceele şi gimnaziile noastre, să înveţe la fel ca şi copiii din şcolile moldoveneşti cu predare în grafia chirilică, subordonate Tiraspolului, avînd la dispoziţie manuale editate cu 25-30 de ani în urmă, în defuncta URSS, care nu corespund zilei de astăzi nici moral şi nici ştiinţific.
De asemenea suntem miraţi de lipsa în raport a situaţiei celorlalte şcoli din regiunea transnistreană, mai ales a celor moldoveneşti, care activează forţat în baza alfabetului rusesc şi sunt subordonate Tiraspolului. Misiunea OSCE ar trebui să fie alarmată de faptul că aceste şcoli sunt pe cale de dispariţie. Iar copiii moldoveni sunt pur şi simplu forţaţi să înveţe în şcolile cu predare în limba rusă, care se presupune că ar activa după programe şi manuale, elaborate şi editate în Federaţia Rusă.
Noi am propus Misiunii OSCE, la întâlnirea pe care am avut-o la 5 februarie 2013, să fie elaborat un studiu care ar reflecta situaţia în toate şcolile din regiunea transnistreană. Deoarece nimeni nu ştie cu exactitate după care Curriculă se predă şi care este conţinutul manualelor din şcolile moldoveneşti cu predare în baza grafiei chirilice, precum şi în cele cu predare în limba rusă. Şi numai în urma acestu studiu pot fi propuse recomandări pentru ambele părţi. Ar fi normal ca şi şcolle subordonate Tiraspolului să activeze într-un spaţiu transparent. Aşa cum activăm noi.
În principiu propunerea de a supune licenţierii şcolile cu predare în grafia latină, de către administraţia separatistă transnistreană, care a ocupat forţat acest teritoriu şi timp de mai mult de 20 de ani, bătîndu-şi joc de populaţia din acest teritoriu, ignoră deschis legislaţia internaţională, este o anormalitate şi o susţinere camuflată a unui regim terorist
Şi mai ridicolă este recomandarea de depolitizare a instituţiilor noastre de învăţămînt. În orice stat din lume şcoala are menirea de a educa patrioţi şi cetăţeni devotaţi, iar nouă ni se propune să ne dezicem de aceste principii. În acelaşi timp şcolile subordonate Tiraspolului,dar şi în mass-media, de dimineaţă şi până seara, cheamă la luptă cu fasciştii şi agresorii, adică cu Republica Moldova.
Noi nu vrem să credem, că recomandările respective corespund părerilor personale ale sefului misiunii OSCE. La mijloc este o nedumerire sau o diversiune ascunsă faţă de Republica Moldova. Sau poate secretul se ascunde în statutul deosebit de important al unui stat ca Fedraţia Rusă, care rezolvă toate problemele prin dictat economic, avînd la dispoziţie robinetul gazului pentru Europa?
Noi nu cerem ca să ni se facă dreptate pe contul reprezentanţilor altor etnii, care locuiesc alături. Ei de asemenea au de suferit din cauza regimului dictatorial şi antidemocratic. Dar nici nu putem admite lichidarea noastră ca neam şi naţiune. Dreptul dat de Dumnezeu de a trăi pe pământ, este în măsură egală pentru toţi. Pentru noi el este sfânt şi noi v-om continua lupta pentru adevăr.
Eleonora Cercavschi
Redactor R.B.N.Press
Transnistria.