Un eveniment unic
Fără îndoială cifrele acestea sunt exagerate şi de o parte şi de alta, dar un lucru e cert: nici o data în istoria omenirii nu s-au mai raliat atât de multe persoane, într-un singur loc, pentru scopul unic de a insista ca societatea civilă şi statul să protejeze căsătoria şi familia naturală, iar pe de alta parte să protesteze împotriva celui mai radical experiment social din istoria umanităţii – instituirea căsătoriilor homosexuale. Daca adăugăm şi implicarea multor altor grupuri din alte oraşe ale Franţei, iar apoi Roma, Barcelona, Madrid, Varşovia, Ierusalim, Liberia, Belgia, Londra, Moscova, Tokyo, Quebec şi teritoriile dependente ale Franţei (Cayenne în Guiana Franceză) unde au avut loc manifestări similare în solidaritate cu marşul pro-familie de la Paris, e de înţeles că duminică ceva istoric s-a produs nu doar la Paris ori în Europa ci în intreaga lume. Pe toate continentele oameni de buna credintă au manifestat pentru familia tradiţională.
Rolul şi implicarea creştinilor
Fără îndoială acest eveniment, petrecut în Franţa laică, seculară şi secularizată, surprinde. În mai 2012 când Francois Hollande a anunţat intenţia socialiştilor de a legaliza căsătoriile homosexuale opinia publica sprijinea acest proiect cu o majoritate de 65%. Deci, adoptarea iniţiativei legislative părea asigurata. La sfârşitul anului însa, procentajul a scazut la 50% şi încă e în scădere. Cum se explică acest veritabil miracol francez şi cui i se datorează? În primul rând implicării Bisericii şi a creştinilor francezi. Secole la rând marginalizate şi discreditate de lumea academică şi autorităţile seculare franceze, religia şi în special creştinismul, au fost declarate moarte şi lipsite de influenţă în societatea seculară franceză. Şi în mare măsură afirmaţii ca acestea erau bine fondate. Spre deosebire de Statele Unite ori Marea Britanie, unde creştinii s-au opus şi se opun secularizării forţate a societăţii, în Franţa creştinii au rămas mai în intregime indiferenţi faţă de flagelele care distrug societatea: avortul, divorţul, contraceptivele, concubinajul, agresivitatea ateismului, laicismul impus de autorităti, educaţia sexuală. E clar însă că nu acceptă ceea ce majoritatea observatorilor credeau că va fi inevitabil şi în Franţa: redefinirea căsătoriei şi a familiei.
În vară, Biserica Catolică franceză a chemat creştinii Franţei la zile de post şi rugăciune pentru ţara lor şi împotriva legalizării căsătoriilor şi adopţiilor homosexuale. Catolicii francezi au răspuns cu entuziasm. Lor li s-au alăturat protestanţii şi evanghelicii Franţei, aceaştia din urmă în creştere numerică fără precedent în Franţa laica. În primăvara anului trecut Le Monde a publicat un articol extensiv care denota că tot la 10 zile o nouă congregaţie evanghelică se formeaza în Franţa, fiind constituite majoritar din imigranţi africani ori din insulele Caraibe. Numărul lor se apropie de jumătate de milion. În plus, comunitatea musulmană s-a alăturat şi ea opoziţiei la fel ca şi comunitatea evreiască şi ortodoxă. Neobişnuit însă, chiar grupuri homosexuale s-au alăturat opoziţiei, înţelegînd că aşa numitele familii “homoparentale” dăunează sănătăţii emoţionale şi creşterii copiilor. Asta denotă că chiar şi o societate secularizată, Franţa fiind una din cele mai secularizate, recunoaşte pericolele pe care căsătoriile homosexuale le au pentru libertate, societate, copii şi familie. Franţa are o lunga tradiţie pro-familie. Iar francezii înteleg că dacă nu pot trage linia acuma şi aici, nu va putea spune NU poligamiei, adopţiilor homosexuale, procreării artificiale ori asistate, şi la o mulţime de alte doleanţe nerealiste şi nesfârşite ale grupurilor sexuale radicale. [Nota AFR: recent lidera miscarii feministe suedeze a lansat ideea legalizarii poligamiei in Suedia: http://www.svd.se/opinion/brannpunkt/manggifte-skulle-gynna-religiosa-fanatiker_7827060.svd]
Miscarea profamilie
Sa fie oare Franta ultimul bastion in Europa impotriva dezinstitutionalizarii casatoriei si familiei? Intrebarea e justa avind in vedere ca Franta e inconjurata de tari care deja au legiferat casatoriile homosexuale: Belgia si Olanda la nord, si Spania si Portugalia la sud. Evenimentul de duminica a fost un val puternic care a izbit comunitatea politica franceza cu putere si prin surprindere. Pentru ca politicienilor de stanga li se pare chique demolarea institutiilor traditionale. Asa, zic ei, dau impresia ca sunt trendy, inovatori, progresisti, privind spre viitor, si incercind sa capteze voturile generatiei tinere plictisite de valorile traditionale ale parintilor lor.
Duminica francezii au dovedit ca miscarea profamilie din Europa nu este o anomalie. Dimpotriva, este o miscare necesara, relevanta si dinamica. In Spania Biserica Catolica continua sa ralieze cetatenii tarii impotriva avortului, a divortului si a promiscuitatii sexuale. Crestinii englezi fac si ei la fel si se impotrivesc tenace planurilor guvernului Cameron de legalizare a casatoriilor homosexuale in Marea Britanie. In 2011 au strins peste 600.000 de semnaturi in sprijinul unei petitii online impotriva casatoriilor homosexuale. Musulmanii britanici, pina recent pasivi fata de evolutia morala a Marii Britanii, devin si ei tot mai vociferi impotriva casatoriilor homosexuale.
Europa si europenii prefera casatoria si familia traditionala. In tarile care au legalizat casatoriile homosexuale rata casatoriilor a scazut vertiginos in doar o generatie de oameni, procentajul adultilor care traiesc in concubinaj a crescut la fel de vertigionos, iar numarul copiilor nascuti in familii din care lipsete un parinte a crescut la fel de vertiginos si alarmant. Casatoriile homosexuale au submit cultura pro-casatorie si profamilie a Europei, si contribuie la descrestera interesului generatiei tinere in casatorie si viata de familie. Europa si civlizatiile ei au fost cladite pe familia si casatoria crestina. Fara familii si casatorii puternice Europa si civilizatia ei vor dispare. Politicienii au promovat destramarea casatoriei si au ridicat casatoriile homosexuale la rang de platforma oficiala. Au facut-o fara sa gindeasca consecintele lor nefaste pentru societate, copii, si libertatile cetatenesti. E insa vorba de o chestiune fundamentala pentru societate a carei soarta trebuie decisa de cetateni nu parlamentari.
Cum era de asteptat insa, intelectualii de stanga au luat in deridere acest eveniment cu totul remarcabil. [http://www.lequotidien.lu/editoriaux/41268.html] Au folosit prilejul sa denunte din nou Biserica, religia, oamenii de buna credinta, acuzind pe cei ce doresc copiii sanatosi nascuti si crescuti in familii sanatoase de reintoarcere a Frantei in Evul Mediu. Au ignorat efectele daunatoare generate de destramarea instituiei casatoriei. Nici adoptiile homosexuale nici casatoriile homosexuale, afirma ei, nu ameninta coeziunea societatii ci, dimpotriva, adauga ei, intoleranta. Ceea ce ei insa nu inteleg este ca interesele supreme ale copiilor si societatii sunt la mijloc: drepturile copiilor la o mama si un tata nu dreptul adultilor la copiii.
Dar Romania? AFR s-a nascut din lupta pentru casatoria si familia crestina. Din 2006 luptam pentru integritatea lor si intentionam sa continuam sa o facem si in viitor. Dar nu o putem face singuri. O putem face doar cu ajutorul dtra. Ne-ati sprijinit de mai multe ori demersurile pro-familie din 2006 incoace si nadajduim sa ne putem baza pe sprijinul dtra si in viitor pentru promovarea unei culturi profamilie si procasatorie in societatea romaneasca.
AFR va recomanda: Va recomandam sa vizitati situl electronic al miscarii anti-casatorii homosexuale din Franta. www.lamanifpourtous.fr