Mânaţi de reformele severe, dar binevenite, ale lui Francois Hollande, bogătaşii francezi au început s-o ia la sănătoasa, care încotro, părăsindu-şi patria ca pitpalacii. Maica Rusia a deschis azil ‘dezamăgiţilor’ de capitalism. Că de!, unde nu e morală, cinste şi dreptate, e tragedie. Căutând sau nu gâlceavă, printr-un decret la minut, Vladimir Putin i-a acordat cetăţenie rusă cunoscutului actor Gerard Depardieu. Cursa ‘repopulării’ Estului sălbatic este urmată de Brigitte Bardot.
În Ungaria, bancherii sânt foarte speriaţi de taxa percepută de guvern, de zece ori mai mare decât media UE, la fel cum, speriaţi erau americanii de prima misiune rusească în spaţiu şi de realizările majore ale Uniunii Sovietice din perioada anilor ’50. De aceea, Statele Unite, aflate în plin Război Rece şi într-o cursă a înarmării nucleare, elaboraseră, pe atunci, ‘Project A-119’, care prevedea detonarea unui dispozitiv nuclear pe Lună, cică în scop ştiinţific, militar şi politic.
Un astfel de dispozitiv a fost detonat de guvernul Ungariei în piaţa bancară internă şi va duce la retragerea unor grupuri bancare, a unor fuziuni şi închideri de sucursale. La noi, bancherii şi guvernul sunt stăpânii ţării cu drepturi nelimitate asupra noastră, inclusiv dreptul de a ne controla la portofele. Am putea trăi bine şi frumos, dar totul trebuie să fie cât mai restrictiv, mai complicat şi mai scump, pentru ca să huzurească puţinii ‘fruntaşi’ ai lumii. La capitolul ‘venit mediu net’, România ocupă ruşinosul penultim loc într-un clasament în care au fost luate în calcul 31 de state de pe continent.
Cât timp vom continua să lăsăm visteria, sănătatea, educaţia şi libertatea pe mâna unui sistem corupt, nu vom fi decât nişte sclavi controlaţi şi manipulaţi. Priviţi, pur şi simplu, feţele românilor! Tristeţe, frică şi furie! Bieţii oameni arată de parcă ar fi văzut o stafie când aud de măsurile guvernanţilor învârtite în jurul cozii, prin ‘asumarea răspunderii’ pe planuri neortodoxe. Sintagma ‘asumarea răspunderii’ e un matrapazlâc care a aruncat ţara în ‘afaceri’ ce au subordonat interesele naţionale altor interese străine ţării. Plătim impozite şi taxe uriaşe pe lipsa de atitudine şi iată, după atâţia tătuci democraţi şi tot atâtea progrese în cădere, am rămas în urmă cu o jumătate de veac faţă de suratele Europei. Lăcomia politicienilor noştri s-a aliat cu partea semnificativă a celei de la curtea integraţionistă, unde, pe discursuri şi şedinţe puerile, se papă bugete grase, stoarse de la statele vasale. Acum casieria noastră e goală, pentru că atunci când am fost la linia de start, guvernul a dorit să depăşim Occidentul, vânzând totul: de la unealtă de lucru, la capete luminate şi la pasărea din curtea românului. Atâta timp cât totul în lume se va măsura în latitudinea profitului şi în longitudinea corupţiei, nu vom fi niciodată liberi şi prosperi. Potrivit dictonului profan ‘precum în America aşa şi pe pământ’, ruinarea castelelor de nisip clădite prin exploatarea omului de către om are nevoie nu de taifun, ci de briză.
Astfel diversiunea politică şi economică desfăşurată în Europa de Est, din 1989 până în 2013, fundamentată pe experimentul Terapiei de Şoc şi Tranziţiei, care a dezorientat popoarele în căutarea unei căi de evoluţie şi a deturnat Europa spre un Capitalism Primitiv, va fi o amintire tristă.
În concluzie, nu pot rata momentul opiniei cu privire la trecerea în nefiinţă a unui mare artist român , maestru al cinematografiei, Sergiu Nicolaescu (n.n. nu impartasim parerea autoarei referitoare la aprecierile adresate lui Sergiu Nicolaescu, considerând ca prejudiciul adus patrimoniului istoric prin mistificare si interpretare tendentioasa, este semnificativ iar rolul jucat in revolutia din ’89 si imediat dupa spune multe despre caracterul acestuia). Pentru cei preocupaţi peste măsură de estetica morţii, importantă în faţa Tatălui Ceresc este înhumarea credincioşilor adormiţi, potrivit deciziei Sfântului Sinod din 1928, şi nu reducerea trupului în cenuşă – atitudine care dovedeşte fie lipsa de respect faţă de propriul trup, fie lipsa cunoaşterii învăţăturii de credinţă. Arderea trupului neînsufleţit atacă dogma învierii, aflată în unitate organică cu etosul şi cu viaţa Bisericii, deformează perspectiva sa în legătură cu omul, care nu poate pretinde Bisericii opţiuni după bunul plac.
Fiecare, în conştiinţa sa, poate alege să fie incinerat, deoarece, din fericire şi spre ciuda stăpânilor financiari, Dumnezeu ne-a creat liberi, însă noi am înţeles libertatea, nu ca pe o asemănare cu Creatorul, ci ca pe o obrăznicie, alegând diferite conduite contrare firii, cum este şi aceasta a arderii trupului după moarte – produs patologic al minţii păgânilor şi al cinematografiei hollywoodiene. Biserica Ortodoxă, care este Trupul lui Hristos, nu poate consimţi să ardă trupurile oamenilor, practica incinerării putând fi asociată mai curând funeraliilor civile cosmopolite, faţă de care poziţia Bisericii trebuie să fie fermă.
Maria Diana Popescu, Agero