Psalm
de Iordache Nicoară
De va fi Doamne, ca sã cad sub vis
Sub crugu’nalt pe care l-ai deschis
Uimiţilor şi fericiţilor de noi,
De-o fi ca sã’ngenunchi sub glonţ flãmând
Sau ca sã pier în temniţi ars de gând
Şi lutului sã-i dau dobânda înapoi,
În ceasu-acela, greu de’nduioşare
Când chipul tãu va fulgera pe zare
Şi-o sã mã soarbã adâncuri de senin,
În ceasu-acela Doamne, printre stele,
Voi tãbârci cu dorurile mele,
Suind înlãcrimat sã ţi le’nchin,
Cã toatã’nfiorarea pãmânteanã
Tot ce-a fost crin şi înnourãri de geanã,
Din palma Ta le-am adunat Pãrinte,
Şi tot ce-a fost duios popas sub vise,
Suflet prieten, plaiuri larg deschise
De Tine-au fost lãsate sã ne-alinte:
Copilãrie dulce de candoare,
Iubiri ca limpezimile stelare,
Tu, Doamne, mi le-ai scos în cale,
De-au înflorit uimite clematite,
În încropite ape otrãvite.
veterani anticomunişti ai închisorilor, membri ai generaţiei care încearcă sa continue lupta lor, împreună cu preoţi şi monahi de la Mănăstirea Petru Vodă
