Membri ai Federaţiei Foştilor Deţinuti Politici şi Luptători Anticomunişti, Fundaţiei Bunavestire, Fundaţiei Ogoranu şi Partidului Totul Pentru Ţară au marcat duminică 22 aprilie 22 de ani de la debutul manifestaţiei anticomuniste maraton din Piaţa Universităţii, manifestatţe înăbuşită în sânge în 13-15 iunie 1990 de către minerii instigaţi de forţele de represiune neocomuniste în frunte cu Ion Iliescu. Întâlnirea din Piaţa Universităţii a reprezentat şi un protest paşnic la adresa perpetuării structurilor de extracţie comunistă care predomină şi în ziua de astăzi în conducerea statului român, şi care de 22 de ani se rotesc la guvernare şi un protest la adresa vânzării ultimelor resurse naturale ale ţării, cazurile cele mai notorii fiind susţinerea de către preşedintele statului şi guvern a proiectului criminal de la Roşia Montană, precum şi semnarea acordului pentru exploatarea gazelor de şist cu firma Chevron.
S-au intonat Imnul Golanilor şi alte cântece ale Pieţei Universităţii din 1990 precum şi cântece patriotice. După un moment de reculegere în memoria martirilor anticomunişti din decembrie 1989 şi iunie 1990, au luat cuvântul domnii Valentin Cantor din partea Federaţiei Foştilor Deţinuţi Politici, Florian Cristache rănit în 21 decembrie 1989 în apropierea Hotelului Intercontinental, secretar general al Partidului „Totul Pentru Ţară”, Gabriel Moţoc participant la Piaţa Universităţii 1990, tecucean de origine actualmente membru al fillialei Bucureşti a Partidului „Totul Pentru Ţară”, Florin Dobrescu preşedinte executiv al Partidului „Totul Pentru Ţară” şi Alexandru Onofrei din partea Fundaţiei „Ion Gavrilă Ogoranu”.
Vorbitorii au subliniat contrastul dintre jertfele curate ale martirilor anticomunişti din inchisori, din decembrie 1989 şi din Piaţa Universităţii 1990 şi casta jefuitorilor proveniţi din nomenclatura comunistă, înălţată la conducerea ţării pe jertfele acestor martiri, care a îndatorat ţara pentru câteva generaţii iar în ultimă instanţă a ajuns să vândă şi ultimele resurse strategice ale României, lucru de neconceput într-o ţară civilizată. Participanţii au scandat „Rezistenţa Naţională”, „Mai bine mort decât comunist”, „Jos comuniştii”, „Roşia Montană nu e de vanzare”, „Nu mai vrem nici un pic prim ministru bolşevic”. Întâlnirii desfăşurate în apropierea fântânii arteziene de la Universitate i s-au alăturat şi bucureşteni care protestează paşnic în fiecare zi în apropierea Teatrului Naţional precum şi simpatizanţi ai idealului Rezistenţei Naţionale care au făcut cunoştinţă şi cu varianta tipărită a revistei Buciumul distribuită prin grija camaradului Vasile Babeanu.
Întâlnirea s-a încheiat cu promisiunea revenirii în acelaşi loc în luna iunie, la împlinirea a 22 de ani de la represiunea sângeroasă a manifestaţiei din Piaţa Universităţii de către mineri in 13-15 iunie 1990.
