Sâmbătă, 25 februarie 2012, sala Dalles Bucureşti, conferinţă de presă prin care Partidul Pentru Patrie, înfiinţat în 1993, anunţă transformarea lui în ceea ce trebuia să fie de la bun început, anume Partidul Totul pentru Ţară. Atunci, în 1993, reprezentanţii justiţiei române nu le-au permis legionarilor care făceau demersurile de reînscriere în viaţa publică a partidului să folosească denumirea cu care Căpitanul Zelea Codreanu îl înfiinţase în 1935 şi cu care în 1937 se plasa pe locul trei în preferinţele electoratului obţinând cca 16 % din totalul voturilor acelui an. Acum, în 2011 – 2012, alţi reprezentanţi ai aceleaşi justiţii au permis legionarilor revenirea la titulatura iniţială a partidului care reprezintă expesia politică a Mişcării Legionare din România. Dar, nu prezentarea istorică a respectivului partid urmărim acum, ci cu totul altceva.
În timpul conferinţei, din partea Senatului Partidului Totul pentru Ţară, a luat cuvântul Domnul doctor inginer Constantin IULIAN, unul dintre cei mai ”grei” legionari încă în viaţă, fost deţinut politic timp de aproape 14 ani, trecut prin reeducarea de la Suceava, dar şi prin cea despre care se ştie că este unică în lume prin cruzimea ei satanică, anume cea de la Piteşti, fost Preşedinte al Partidului Pentru Patrie, actual Preşedinte al Federaţiei Române a Foştilor Deţinuţi Politici şi Luptători Anticomunişti, o persoană ”îmbibată” de istorie, pe de o parte şi de trăire legionară pe de altă parte şi faţă de care subsemnatul, am o imensă evlavie.
Printre multele spuse de Domnul Iulian a fost şi faptul că unul dintre cele mai importante capitole ale programului Partidului Totul pentru Ţară este starea de spirit pe care acest partid încearcă s-o imprime în România zilelor noastre în vederea constituirii unui tribunal excepţional care să reprezinte, de fapt, linia ce va marca trecerea ţării la o viaţă normală din punct de vedere politic, social şi economic. Acest tribunal va trebui să-şi înceapă activitatea cu judecarea crimelor împotriva umanităţii săvârşite de regimul comunist şi să continue cu toate evenimentele absolut excepţionale, dar în sensul rău, prin care, dintr-unu’n altu’ a trebuit să treacă POPORUL ROMÂN în ultimii aproape şaptezeci de ani.
La acest moment, din sală, o doamnă pe care n-o cunosc l-a atenţionat pe Domnul Iulian asupra neconstituţionalităţii tribunalelor excepţionale, ce e drept încurgând puţin lucrurile şi amestecând aici şi Nurnberg-ul, etc. Ei bine, această neconstituţionalitate ne interesează acum. Deci, un tribunal excepţional, sau special, sau cum vrem să-i mai zicem n-ar fi constituţional.
Dar regimul bolşevic, de factură iudeo-atee, care s-a înstăpânit în România după 23 august 1944 şi care a satanizat pur şi simplu acest popor fost cândva creştin în adevăratul sens al cuvântului, a fost constituţional?!
Dar moartea celor cca 1000 de persoane şi rănirea a peste alte 2000 de după 22 decembrie 1989 când comunistul Ceauşescu este înlocuit de comunistul Iliescu, sânt ele constituţionale?!
Dar instalarea la putere, într-o cârdăşie criminală, a partidelor care guvernează România ultimilor 22 de ani este una constituţională?!
Păi, ”explozia” la care au fost supuse instituţiilor statului cu personal supraîncărcat nu pentru că ar fi fost necesar, ci pentru că trebuiau posturi pentru clientela de partid, sau crearea efectivă de noi instituţii nu pentru că nu funcţiona statul fără ele, ci tot pentru repectiva clientela, sau pensiile de peste 8000 de euro şi salariile de 30.000 de euro toate de la stat, în condiţiile în care lacheii politici care le primesc au, aproape toţi şi afaceri personale, sau imensele sume păpălite prin licitaţii trucate, lucrări inutile şi proaste, sau toate AGA-urile şi CA-urile plătite, pentru nimic, cu bani grei, sau ”privatizarea” economiei care de fapt a fost vânzarea ei doar funcţie de comisioanele încasate de politicieni, sau cumpărarea de către afacerişti a politicienilor prin pomparea unor imense sume de bani în campaniile electorale ale ultimilor ca apoi primii să-şi recupereze, înzecit, investiţiile, sau transformarea justiţiei într-o anexă a politicului, sau furtul, furtul la modul generalizat, făţiş şi instituţionalizat al banului public, toate astea sânt cumva constituţionale ?!
Pauperizarea populaţiei, în special a celei din mediul rural, nu atât din cauza unor eventuale cauze obiective, cât datorită rapacităţii politicienilor, este şi ea constituţională?!
Transformarea sistemului public de sănătate din ceea ce era cândva în una dintre cele mai bănoase afaceri pentru politicienii care dijmuie contribuţiile cetăţenilor, sau transformarea învăţământului dintr-unul destul de bun şi mult apreciat în lumea care avea ocazia să ne cunoască, într-unul care-i tâmpeşte în aceeaşi măsura şi pe dascăli dar şi pe cei care mâine vor trebui să-şi asume soarta acestei ţări, sânt ele, şi astea, constituţionale?!
Şi ca să putem concluziona şi încheia, uciderea lentă dar sigură a unui popor de către însuşi conducătorii lui politici, este un act constituţional?!
Nu este, stimată doamnă. Neconstituţionale sânt toate aceste politici pur criminale aplicate poporului nostru, cel îndelung răbdător, într-o măsură mai mică sau mai mare, de către absolut toate partidele care au avut acces la putere în această perioadă post decembristă.
Şi atunci, la probleme speciale, rezolvări speciale!
Adică poporul ăsta care plăteşte, din greu, toate furtişagurile acestor scrobiţi, să fie, nu e aşa, pudic, şi să aibă grijă când face afirmaţii de genul celei acum discutate şi… neconstituţionale!
Dar ei, aceşti criminali economici cu gulerele lor albe, înălbite cu bani publici de furat, ei să-şi vadă de treabă în continuare şi să-şi împartă bugetul norodului după propriul cherem adăpostiţi fiind de vreun tribunal mai special că deh, acesta ar fi anticonstituţional!
Stimată doamnă, văzând în dumneata pe toţi românii încă ”adormiţi”, haideţi să ne asumăm rolul nostru în cadrul acestui neam şi să nu facem, printr-o păguboasă pudicitate şi neimplicare, ca urmaşii noştri să trăiască într-o Românie doar a amintirilor. Haideţi să readucem binele în această ţară, neuitând însă de învăţăturile venite de la Domnului Vladimirescu: ”Binele nu se face până nu se strică răul. Până nu trece iarna, primăvară nu se face.” Iar dacă unii dintre noi, cei bine intenţionaţi, om avea cumva reţineri legate de trăirea noastră creştină versus lupta cu ucigaşii ţării, să învăţăm de la Avva Arsenie PAPACIOC că ”…un neam, ca şi o instituţie, trăieşte prin cei care tâşnesc. Adică prin cei care luptă, care stau prezenţi pe Cruce, fără să cedeze; asta este poziţia ortodoxă, poziţia Mântuitorului.”
Partidul Totul pentru Ţară, prin vocea unuia dintre actualii lui Patriarhi, Constantin IULIAN, a ţâşnit în sensul că doreşte dreptate socială, dar şi legalitate în acelaşi timp. Şi toate acestea din dragoste faţă de poporul cel mult chinuit. De va fi urmat şi de popor, atunci acestuia îi va fi bine în ţara lui.
Doamne ajută, aşa să fie.