Deşi astfel de „plimbare” era departe de a fi o premieră, în seara de 14 februarie, brusc, subit şi dintr-o dată s-a decis că tulburăm liniştea publică (la 21:30) şi ocupăm (în mers) carosabilul. Între Biblioteca Naţională şi Biserica Rusă iată minune: Cupidon s-a întrupat într-un grup de aproximativ cinci jandarmi şi a format un cordon de „iubire”. Mai realistă din fire, nu m-am închinat în faţa minunii, ci m-am indignat la argumentele lor fară noimă. „Dom’le, ce faceţi este ilegal! Trebuie să protestaţi în spaţii special amenajate! Trebuia să rămâneţi în Piaţa Universităţii, aici nu aveţi voie!” Păi logica asta, bat-o vina, vă contrazice, dom’ jandarm, parol şi pe onoarea mea! Autorizaţie nu avem nici acolo, nici aici, de asta ce mai zici? Grupaţi şi solidari, că la noi în mulţime este cald şi bine, continuam să scandăm, dar pe Cupidon părea că-l supărăm… la urechea muzicală: „Tulburaţi liniştea publică, băi! Poate pentru voi ăsta e cântat, da’ pentru noi e ţipat!”. Din spirit democratic, pentru care dârdâim în ger de-o lună, am zis să-i respectăm gusturile şi am încercat-o clasic cu un „Deşteaptă-te, române!”, da’ ce să vezi? N-a mers! Presiunea creştea, situaţia escalada şi iată cum cel mai Cupidon dintre Cupidoni şi cel mai agresiv, locotenet colonel Chirea Eduard (cum s-a legitimat ulterior la insistenţele noastre) a început să URLE la noi: „Băi, încălcaţi legea, voi n-auziţi?”. Cum se face, dom’ colonel, că în serile precedente ne-aţi lăsat în pace şi acum nu? Legea e valabilă o seară da, o seară ba? Văzând că nu ne intimidează s-a repezit în portavocea lui Claudiu, bruscându-l pe el şi pe noi, cei care eram în preajmă, pentru a ajunge la el. Fireşte că noi am stat grupaţi, pentru a ne apăra de excesul de zel vecin cu abuzul, atât de natural actualului regim şi „autorităţilor” aservite. Cu greu ne-au lăsat să plecăm, ne-au filmat, apoi ne-au urmat… filmându-ne. Noi, ca nişte „vedete” care se respectă, am făcut cu mâna la cameră, am zâmbit şi am cântat: „Toată lumea ştie, ne conduce CIE!”, „Vă rugăm să ne scuzaţi, ne simţitm supravegheaţi!”. Apoi am repornit la pas de plimbare şi am scandat paşnic oful nostru în continuare. Au intervenit iarăşi şi ne-au orpit pe Strada Smârdan, în faţa unei bodegi cu un manager mai isteric decât este permis de lege, care zbiera şi ne ameninţa. Era nemulţumit că nu ne căsăpeau jandarmii, deoarece staţionam în uşa dumisale. Nestimabilul isteric manager de bodegă trendy nu pricepea că staţionam taman din pricina jandarmilor acolo, pentru că… ghici? Surpriză: ei ne opriseră IAR acolo! Au trecut la intimidare cu sfânta legitimare şi cuviosul proces-verbal. Iaca aşa Centrul Istoric al Capitalei, mulţumită zelului Jandarmeriei Române, a devenit, pentru moment, Centrul Isteric. Am sunat presa şi, chipurile, au cedat, dar nu de tot… La întoarcere, aproape de Piaţa Universităţii, ne-au încolţit şi ne-au ţinut pe loc. Chemaseră întăriri şi erau mai mulţi ca noi. De ce? Nu prea am înţeles… Ne ţineau în perimetrul format de ei şi la întrebarea: Suntem reţinuţi?, răspundeau negativ. Nu eram reţinuţi, dar nu ne lasău să plecăm. Misiunea „Intimidaţi ciumpalacii” s-a desfăşurat prin „reţinerea nereţinută”, mai bine de 20 de minute, cu pretextul: „Toată lumea va fi legitimată şi sancţionată pentru tulburarea liniştii şi ordinii publice”. Păi să trăiască excesul de zel, abuzul, carosabilul liber şi „liniştea” din Centrul Vechi… dar mai ales: „Trăiască jandarmeria că apără hoţia!”. Închei cu un „sfat”’ din partea Pieţei Universităţii pentru clasa politică: „De nu rezolvaţi problema, Bucureşti va fi Atena!”.
„De nu rezolvaţi problema, Bucureşti va fi Atena!”
Sursa: Gabriela Panait, Jurnalul.ro