Am fost şi eu în Piaţa Universităţii.

de Florin DOBRESCU, Buciumul.ro

Am fost şi eu în ultimile două seri în Piaţa Universităţii. Consider că este de datoria unui om angajat într-o acţiune politică, de a se informa la faţa locului, în mijlocul oamenilor, asupra realităţii unui astfel de eveniment social-politic.

Mai ales că, în aceste zile, s-au vehiculat la TV şi on-line scenarii din cele mai năstruşnice, de la presupusa coordonare a protestelor de către PSD-PNL, şi până fantasmagoricul scenariu al unei diversiuni a serviciilor secrete ruse, cu scopul deturnării atenţiei publice de la scandalul şi aşa înnăbuşit al crimei comise de militarii ruşi la Vadul lui Vodă.

Spuneam că am preferat să merg în mijlocul evenimentelor şi să discut cu oamenii. I-am văzut. I-am ascultat. Cel puţin aici, în Bucureşti, în Piaţa Universităţii, marea majoritate a protestatarilor erau oameni de bună condiţie. Proveniţi din categorii diferite de vârstă şi din medii sociale diverse, de la muncitori şi studenţi la intelectuali şi pensionari. Ceea ce îi uniformiza era nemulţumirea faţă de actuala putere. Şi, în special faţă de Traian Băsescu. O nemulţumire înnăbuşită mult timp şi care acum, pe fondul tensiunilor escaladate cu o inconştienţă incalificabilă de preşedintele Băsescu, a izbucnit în această neaşteptată micro-revoluţie.

Am remarcat că cei din Piaţă ridicau probleme din cele mai diverse, de la precaritatea sistemului de sănătate şi austeritatea impusă selectiv anumitor categorii sociale, şi până la proiectul Roşia Montană şi taxa auto. Toate însă, alcătuind ansamblul de măsuri legislative adoptate, adeseori prin fentarea Parlamentului şi prin sfidarea arogantă a categoriilor sociale, de actuala guvernare Băsescu. Şi mă exprim aşa pentru că, în realitate, executivul acestei ţări se numeşte Traian Băsescu. El dictează, el aplică, el se răfuieşte cu cei ce nu îi împărtăşesc opiniile. Emil Boc, Ladislau Ritli, Elena Udrea sunt doar umili executanţi cu onorifice portofolii guvernamentale.

Am mai remarcat că până în acest moment masa protestatarilor era destul de eterogenă în abordări şi în manifestări. Ceea ce mă face să cred că nu există o organizare centrală, politică sau civică.

Însă tot timpul a existat în rândul protestatarilor un grup minoritar, disonant faţă de masa celor din piaţă, atât prin vârstă (toţi erau tineri, chiar foarte tineri), cât şi prin manifestările lor, desprinse din lumea stadioanelor. Mai incisivi, mai agresivi, mai zgomotoşi, ei sunt cei care, şi sâmbătă şi duminică seara, au declanşat stupid şi inexplicabil violenţele.

Ceea ce a făcut însă cinste majorităţii masei de manifestanţi din Piaţa Universităţii, a fost în această seară promptitudinea cu care, toţi ca unul, s-au retras de lângă grupul provocator, disociindu-se şi admonestîndu-i pe agresori. Fapt ce a permis de altfel jandarmilor să extirpe grupul diversionist din masa protestatarilor, împingîndu-l apoi pe bulevardul Brătianu până în Piaţa Unirii. Am văzut, iarăşi, cum un protestatar vârstnic care încerca să convingă pe turbulenţi să renunţe, a fost lovit de aceştia. Sincer, în acele momente de colectivă atitudine civică a acestor oameni necăjiţi din Piaţă, m-am simţit mândru de acest popor greu încercat şi mutilat în fibra fiinţei lui, dar care şi-a păstrat nobleţea şi bunul simţ în astfel de situaţii.

Tot aşa am admirat integritatea cu care protestatarii l-au alungat pe încotoşmănatul Irinel Columbeanu căruia îi mirosise că este rost de niscaiva campanie electorală pe seama zdrenţăroşilor din Piaţă.

Românii trebuie să ştie acest lucru. Trebuie să ştie că oamenii din Piaţa Univeristăţii nu sunt nici agenţi ruşi, nici membri PSD, nici comunişti camuflaţi. Sunt oameni ca toţi oamenii, unii din ei însoţiţi de copilaşi, care zugrăvesc imaginea realei Românii a anului 2012. O Românie sărăcită, îmbătrânită şi bolnavă, deznădăjduită, care a ieşit din dosurile cartierelor unde grandomania paranoică a dictatorului Traian Băsescu o ascundea atunci când arăta mărimilor lumii România „modernizată” de el.

Şi toate acestea sunt consecinţele dramatice ale iresponsabilităţii şi comportamentului abuziv al unui singur om: Traian Băsescu. Fiindcă, la fel ca în cazul lui Ceauşescu, restul trepăduşilor ce aplaudă în jurul lui sunt moluşte politice, nevertebrate, conectate la gândirea totalitară a despotului. El este vinovat pentru ce se întâmlă acum în oraşele României, el este vinovat că, acum când românii trebuiau să manifesteze pentru Transnistria, România se confruntă cu o explozie socială perfect justificată dacă vom analiza chiar numai prăpastia căscată între cei ce trăiesc la limita austerităţii şi desfrâul financiar desfăşurat prin achiziţii umflate şi licitaţii cu dedicaţie în instituţiile statului. Dacă nu cumva tot el o fi vinovat şi pentru violenţele „ultraşilor” care au devastat centrul, căci ne este prea cunoscut acest scenariu folosit cu succes şi de Iliescu în iunie 1990, şi de Ceauşescu în decembrie 1989, şi de Antonescu în 1941.

Ceea ce poate constitui însă un pericol pentru această masă neorganizată de oameni, sunt aceiaşi versatili politiceni care din 1989 încoace au confiscat toate mişcările protestatare. Şi ei nu au întârziat să apară. Remus Cernea, imaturul „ecologist” apărător de homosexuali şi denigrator al Bisericii strămoşeşti, venit la Realitatea TV în chip de Fidel Castro cu portavoce şi tupeu, este doar o caricatură penibilă. Marile hiene, canaliile cu ştaif îmbătrânite în rele, aflate în spatele marionetelor Ponta şi Crin Antonescu, iată marile pericole pentru aceste proteste spontane. Ei sunt cei ce se organizează şi îşi pregătesc, în laboratoarele perversităţii politice, hăcuirea mişcării populare şi convertirea hălcilor în procente electorale.

Această clasă politică consacrată trebuie făcută să înţeleagă că a expirat şi nu mai poate da nici un fel de soluţii. Sub zorii acestor zile se întrevede tot mai mult la orizont o nouă politică, o nouă generaţie. Şi aceasta nu poate fi decât una naţionalistă.

Iar aşa zişilor „naţionalişti” care zilele astea s-au dat de ceasul morţii lamentîndu-se: „Şi ce punem în locul lui Băsescu?” încercînd să ne convingă că protestele sunt nu ştiu ce diversiuni PSD-iste sau ruseşti,le răspundem: cine va fi pus în loc vom vedea. Dar a devenit tot mai clar că Traian Băsescu şi clanul lui trebuie să plece. Pentru că, prin politica sa, el s-a întors împotriva liniei de viaţă a Neamului Românesc!

Nota: Nu există PDL sau PSD, dreapta sau stînga. Acestea sunt poveşti. Există FSN, ca urmaş direct al PCR. Iar PDL şi creierul său, Traian Băsescu, reprezintă doar una din ramurile acelui FSN. Una care, întâmplător sau nu, s-a pliat pe latura dreaptă a scenei politice româneşti. Dincolo de asta, totul este iluzie.