Mihai Goţiu
http://voxpublica.realitatea.net
Cu mențiunea ”Exclusiv”, Mediafax publică un articol despre negocierile dintre reprezentanți ai Guvernului României (din partea Ministerului Economiei) și Roșia Montană Gold Corporation (RMGC), legate de participația și eventualele beneficii ale României la proiectul minier de la Roșia Montană. Înainte de a analiza informațiile prezentate de Mediafax, o discuție de principiu. Proiectul RMGC este în stadiu de avizare la Ministerul Mediului. Ministerul Culturii a eliberat certificatul de descărcare de sarcină arheologică pentru Masivul Cârnic, dar acest lucru nu echivalează cu declasarea acestui obiectiv de pe lista monumentelor istorice de clasă A (cu valoare națională și universală). Declasarea (care ar permite exploatarea minieră a Masivului Cârnic) se poate face doar prin ordin al ministrului Culturii în cadrul unei proceduri care, din punct de vedere legal, trebuie inițiată de Comisia Națională a Monumentelor Istorice. O asemenea procedură nu a fost inițiată. Mai mult, la începutul acestui an, Comisia Națională a Monumentelor Istorice i-a solicitat ministrului Culturii începerea demersurilor pentru listarea Roșiei Montane în UNESCO. O mare parte a documentelor și actelor proiectului RMGC au fost eliberate pe baza unui Plan Urbanistic General (PUG) anulat de către Tribunalul Alba, tot la începutul acestui an. Împotriva deciziei Tribunalului Alba s-a făcut recurs, care se află în fază de judecată la Curtea de Apel Alba. În situația în care Curtea de Apel menține decizia Tribunalului, validitatea unor acte esențiale pe care se bazează proiectul RMGC este în aer (certificatul de urbanism, avizul Direcției Regionale de Mediu). În fine, RMGC nu a reușit să dobândească proprietatea asupra tuturor terenurilor care ar urma să fie exploatate (conform proiectului depus la Ministerul Mediului). În aceste condiții, o negociere între reprezentanți ai Guvernului și RMGC este cel puțin ciudată. Pentru că nu se cunoaște dimensiunea exactă a proiectului, cel puțin din două privințe:1) suprafața și subteranul care vor putea fi exploatate, implicit beneficiile estimate; 2) costurile reale ale finanțării inițiale, necesară pentru pornirea proiectului (care, de asemenea, depind de dimensiunea finală eventual avizată). Pe de altă parte, această negociere (sau ”renegociere” dacă doriți) ridică probleme de legalitate și moralitate. Negocierile purtate între reprezentanți ai Guvernului și o firmă privată sunt cel puțin imorale atâta timp cât, în același moment, alte două comisii ale aceluiași Guvern (Comisia Tehnică de la Mediu și Comisia Monumentelor Istorice de la Cultură) sunt chemate să se pronunțe asupra documentațiilor depuse de acea firmă privată. Asemenea negocieri nu fac altceva decât să pună presiune pe aceste comisii de specialitate, anulându-le, practic, expertiza și transformând deciziile care ar trebui să fie luate de către specialiști în decizii politice. Mai mult, un eventual acord de principiu între RMGC și Guvern (în urma renegocierilor) ar pune o presiune suplimentară (și ilegală) în realizarea actului de justiție (atâta timp cât procese importante privitoare la avizele deținute de RMGC se află în instanță) și în procesul legislativ (influențând votarea legilor care au legătură cu proiectele miniere în Parlament). Este inadmisibil, imoral și ilegal, ca Guvernul României să negocieze cu o firmă privată luarea deciziilor de către diferite comisii de specialitate, hotărârile judecătorești și legile României. De asemenea, este inadmisibil, imoral și ilegal, ca prin negocierile cu o firmă privată, Guvernul să pună presiuni asupra deciziilor comisiilor de specialitate, asupra magistraților și asupra parlamentarilor români. *** Conform informațiilor prezentate de Mediafax, reprezentanții Guvernului le-au atras atenția celor de la RMGC că nu se poate angaja în privința ”aprobării unor legi, cum este modificarea Legii minelor, deoarce aceasta este de competența Parlamentului”. În replică, ”investitorii au precizat că nu este vorba de obligaţii asumate de Guvern, ci de o clauză care conţine “condiţii suspensive”, respectiv că investitorul este de acord cu o creştere a participaţiei statului la momentul la care apar “condiţiile obiective pentru progresul proiectului” (conform Mediafax). Ei bine, aceste ”condiții suspensive” se cheamă ȘANTAJ. Ceva de genul ”dacă legea trece de Parlament, suntem dispuși să mai cedăm 3-4 procente din acțiuni”. Procentul beneficiilor unei firme private nu poate sta la baza unei legi (cum este proiectul de modificare a Legii Minelor – detalii aici) care dezavantajează dincolo de orice dubiu cetățenii români care dețin proprietăți în zonele vizate de proiectele miniere. Mai mult (citez din nou din informațiile prezentate de Mediafax): ”Cele două părţi au discutat trei scenarii, respectiv menţinerea redevenţei la 4% şi a cotei statului la 19,3%, menţinerea redevenţei la 4% şi majorarea cotei statului la 25% şi creşterea redevenţei la 8%, dublu faţă de nivelul actual, cu menţinerea cotei statului la 19,3%. Documentul citat relevă însă că investitorii au susţinut că ultimul scenariu, singurul care prevede majorarea redevenţei, nu este acceptabil, având în vedere “impactul pe profitabilitatea proiectelor miniere şi riscul de nefinanţabilitate”, în consecinţă investitorii fiind dispuşi doar să crească participaţia statului în proiect “în limite rezonabile”.” Atenție, RMGC și nici o altă companie privată NU are dreptul să negocieze redevența care îi revine statului român din exploatările miniere. Această redevență se stabilește, prin lege, de către Parlamentul României. Dacă firmei private îi convine cuantumul acestei redevențe bine, dacă nu, nu are decât să facă afaceri în alte părți. Condiționarea menținerii redevenței la 4% reprezintă, din nou, un ȘANTAJ. Mai mult, e un indicator al relei-credințe a RMGC: redevența este singurul beneficiu SIGUR al statului român. Singurul profit pe care îl poate controla. Participarea la beneficiile ulterioare (după amortizarea investiției inițiale și, atenție, DACĂ se înregistrează profit) este pur speculativă). Gabriel Resources, firma care deține 80,69% din RMGC, este înregistrată în Barbados, unul dintre paradisurile fiscale ale lumii. Locuri în care beneficiile (profitul) se evaporă în hârțogării. Au pățit-o și alții, mult mai vaccinați decât românii. La fel de speculativ e și ”factorul de multiplicare” pe care îl vântură susținătorii proiectului RMGC. Cât despre efectele pe termen mediu și lung al economiilor bazate pe exploatarea resurselor, vă recomand articolul lui Marcel Ionescu-Heroiu, angajat al Băncii Mondiale, cu doctorat în Dezvoltare Regională susținut la New York. Îl puteți citi aici. În esență, conform informațiilor prezentate de Mediafax, intențiile reprezentanților RMGC sunt foarte clare: sunt dispuși să cedeze 3,2% din profitul teoretic (SPECULATIV), prin creșterea participației Minvest de la 19,31% la 22,5%, dar nu ar accepta majorarea redevenței statului român cu 4% (cum spuneam, singurul profit SIGUR al statului român). Alte concluzii puteți pune și singuri.
