sorinandreitr@gmail.com
_________________________
1) Dumnezeul lumii cel în Treime slăvit şi închinat este, de fapt, unul singur: ”…Părinte Sfinte, într-u numele Tău păzeşte-i pe cei pe care Mi i-ai dat, ca ei să fie una, aşa cum sântem Noi.” – Ioan: 17. 11. (Biblia Anania).
2) Unitatea (unirea) dă puterea.
3) Unire, unire şi iar unire. Sacrifică tot, calcă-te pe tine în picioare cu toate poftele şi cu tot egoismul din tine pentru această unire. Ea, UNITATEA, ne va da biruinţa. Cine este contra unităţii, este contra biruinţei legionare.
_________________________
Dragi cititori,
După ce am citit Comunicarea nr. 41 / 22.09.11 transmisă de Secretarul General al Partidului Pentru Patrie, Domnul Florin DOBRESCU, am constatat că, iară şi iară, încercăm tot felul de iniţiative, de demersuri şi de întreprinderi care, din păcate, se înscriu perfect pe linia trasată de proverbul “Divide et impera”. Păcat. Mare păcat. După ce că sântem aşa puţini mai sântem şi dezbinaţi.
Pornind de la acest neajuns am reprodus, mai sus, trei dintre sutele de învăţături legate de unitate, de unire şi am început, bineînţeles, cu exemplul divin. Ne închinăm noi, cei care-o facem, desigur, la Dumnezeu Tatăl, la Dumnezeu Fiul şi la Dumnezeu Sfântul Duh? Desigur, dar unul dintre Ei, venit aici, pe Pământ, ne-a spus-o direct că cei trei, de fapt, una sânt. Există undeva în lumea asta, pe care o poate cuprinde mintea noastră cea limitată, o unitate mai perfectă decât aceasta? Nu cred. Consubstanţialitatea Dumnezeirii ar trebui să reprezinte pentru noi toţi cel mai explicit model de comportament.
A doua scurtă învăţătură este un proverb care, probabil, există dintotdeauna în cultura noastră românească atâta timp cât, vorba lui Mircea Eliade, ”Istoria neamului românesc n-a fost decât o lungă, necontenită, halucinantă hemoragie. Ne-am alcătuit într-un uragan şi am crescut între vifore. Popor de frontieră, luptam şi muream pentru toţi.” Deci, în momentele absolut critice, având nevoie de putere, dădeam dovadă de unitate.
A treia lecţie, desigur, nu mai permite nici un comentariu. Ea, pe lângă valenţele instructive, este, de fapt, o poruncă. Şi are şi un număr – acela de ”7”. Cu toate că personal nu accept numerologiile, ezoteriile şi alte vrăjitorii ştiu, totuşi, că ”7” este marele număr biblic ce simbolizează, atenţie, uniunea (unitatea) omului cu Dumnezeirea! Oare, întâmplător o fi aşezând Căpitanul această poruncă aici, la acest număr!? Eu cred că nu.
Şi-atunci, în această situaţie, stimaţi cititori, când istoria neamului tău te-ndeamnă la unitate, când Căpitanul (la care, după Dumnezeu şi Maica Precistă, al treilea te-nchini), îţi porunceşte să ţii unitatea, şi când Dumnezeul nostru ne dă exemplul sublim de unitate, noi cum de ne permitem să încălcăm, brutal şi fără reţineri, toate aceste norme!? Avem noi vreo scuză, vreo explicaţie, vreo logică ce ne-ar permite un comportament atipic faţă de aceste norme?
Nu există aşa ceva, fraţilor.
De ce este nevoie, acum, de un nou grup de nu ştiu ce iniţiativă!?
De ce avem nevoie de ”noi drepte”, cele vechi ce au!?
De ce avem nevoie ca acum, după peste şaptezeci de ani de la ”stârnirea” acestor separatisme, să ne uităm chiorâş unii după alţii considerându-ne care codrenişti, care simişti, etc!?
Haideţi să ne imaginăm că în România zilelor noastre ar trăi, încă, Zelea Codreanu – Căpitanul; fiţi sinceri şi răspundeţi-vă corect la întrebarea: credeţi că i-ar place ce ar vede?
E grav, nu? Răspunsul este tragic!
Păi, haideţi camarazilor să ne aliniem, să ne călcăm în picioare pe noi înşine şi, pentru a avea conştiinţa împăcată că acum, după anii 2000, noi sântem continuatorii, într-o oarecare măsură, a doctrinei legionare, haideţi deci să facem ceea ce ne poruncea Căpitanul şi ceea ce i-ar place lui să vadă, la noi, acum – haideţi să ne unim.
Cum Dumnezeului să fim noi puternici când mergem, pe 30 noiembrie spre exemplu, la Tâncăbeşti, pentru a-i saluta pe marii noştri înaintaşi, unii pe la vreo 10, alţii pe la 12, şi uneori mai vin şi ceilalţi pe la vreo 15!? Şi apoi ne numărăm – cei de la PPP am fost vreo o sută cincizeci, cei ai lui Nicador am fost încă vreo cincizeci, cei din Noua Dreaptă am fost vreo sută. Da, am fost fraţilor, dar am fost scindaţi, separaţi, certaţi, supăraţi, invidioşi unii pe alţii, etc, iar puterea noastră, sub această organizare, este egală cu zero. Ia să ne imaginăm, încă odată, că acolo, fix la ora stabilită, ar descinde circa trei sute de legionari care, într-un suflet şi un gând, şi-ar saluta ”creatorul”. Ce ziceţi, cum ar fi!?
Aia ar fi puterea noastră, începutul ei, şi ăla ar fi, de fapt, semnalul dat României cum că, românilor, li se pregateşte ceva. Şi de data asta ceva benefic lor.
Dacă cei din nu ştiu ce grupuri de iniţiativă, sau noi drepte, ar avea ceva de spus, ceva de comentat, ceva de schimbat, ar putea-o face, foarte bine, din interior, dar rufele, astfel, ar fi spălate în familie nemaidând apă la moară comuniştilor internaţionalişti spre a ne ignora, pur şi simplu, pentru faptul că sântem ”mult prea scindaţi”.
Nu vreau să fiu înţeles greşit – nu acuz pe nimeni absolut, oameni aflaţi în alte formaţiuni decât Partidul Pentru Patrie şi, mai nou, Fundaţia Ion Gavrilă Ogoranu, de eventuale rele intenţii faţă de Mişcarea Legionară. Nu. Îi respect şi îi apreciez pe toţi ca fiind, sigur, fiecare după puterile lui, români dispuşi la muncă, luptă şi jetfă pentru Cruce şi neam. Dar nici nu putem continua, aşa, la infinit. Ori ne implicăm, trup şi suflet şi pe deplin uniţi, într-o activitate pur legionară, ori vom discuta, şi peste zece ani, la acelaşi nivel.
Totul depinde de noi. Şi pentru că singuri nu putem face nimic, rugăciunea trebuie să ne stea-nainte.
Doamne ajută.
Cu drag şi cu speranţa unităţii,
Preşedintele Partidului Pentru Patrie, Filiala Teleorman
Sorin ANDREI
Septembrie, 2011.
E foarte adevarat ce spuneti. Doar ca orgoliile sunt prea mari. Toti vor sa fie sefi si nimeni nu e dispus sa asculte de altii. Ori crestinismul vine cu o teorie inversa. De aceea si printre noi putini sunt crestini. Doamne ajuta-ne.
Pai, Domnule Corneliu, exact peste aceste orgolii, iata, prea mari, ne poruncea Capitanul sa calcam. Daca nu facem aceasta, nu-nseamna ca il ignoram pe el!? Si-atata timp cat il ignoram pe fondatorul Legiunii, ne mai putem numi legionari!?
Dar, bine ziceti: Doamne ajuta.
Aveti mare dreptate,asa cum are si Corneliu f.Dar trebuie sa ne educam reciproc cu toata dragostea.Doamne ajuta!
As vrea sa salut si sa subliniez ideea domnului Sorin Andrei.
Unitatea nu poate fi facuta in orice conditii. Si papa si patriarhul doresc unirea bisericilor pt a o forma o singura Biserica.
Cu toatea astea calea spre unire este una singura si care este cea dreapta: Revenirea Bisericii Catolice la Dreapta Credinta. Lucrul pe care Biserica Catolica nu il accepta. Biserica Catolica trateaza lucrurile doar din punct de vedere administrativ si dupa cum doresc ei, catolicii, NU dupa cum ar trebui.
Asadar in aceasta speta, eu consider ca PPP este formatiunea la care trebuie sa se lipeasca celelalte formatiuni, respectiv oameni. Nicidecum, nu, PPP nu trebuie sa renunte la ceva doar de dragul unirii cu altii/alte formatiuni.
Partidul pentru Patrie este adevarata continuare a expresiei de Miscare Legionara, prin urmare, cine vrea sa se uneasca cu PPP, sa se uneasca devenind membru.
Sa facem politica, si s-o facem curat!
Pe acest portal nu se admit atacuri la persoana. Am sters postarile lui Relu, din acest motiv. Cine vrea sa comenteze ,sa o faca in spirit constructiv.
Sorine ai vorbit mari cuvinte pt. cine le/a inteles ? , dezbinarea neunirea intre noi crestinii ca , si in fiecare familie , nu o face decat DIAVOLUL , la cei mai slabi in credinta ,s/au deloc ?. Unirea nu se face decat prin oameni credinciosi si iubitori de tara ,DAR se pare ca ,sant in alte parti acei oameni care ai nevoie sa/i gasesti ?. Iar pt. a dori acei oameni ,/ colegi / trebuie sa calce peste /mandriA diavoleasca ?/ ,egoismul si visele unora ca ,pot reusi si singuri , /”se inseala amaric !.”/ .Nu exista decat alergarea catre sfanta biserica si direct catre duhovnic , pt. asi marturisii fiecare pacatele lui si in cate/va etape ,ca nu poate sa le spuna pe toate o /data ,dar si postul si rugaciunea sa fie in mintea si inima fiecaruia , dupa o perioada de timp bunul DUMNEZEU ai va lumina si veti fi cu totii impreuna cu voie buna si alte ganduri mai dumnezeiesti .Doamne ajuta/ne si UNESTE poporul nostru crestin de 2ooo de ani . AMIN !.
Felicitari Sorine pentru articol foarte frumos , dar cu toate astea sincer nu avem nevoie de nici o unitate , noi avem nevoie de timp , rabdare , credinta si multa incredere in noi pentru a se crea niste legaturi puternice in interiorul organizatiei ( nu trebuie sa suferim de criza de membrii) , e mult mai important. A te trezi din senin cu sute de membrii e o problema , mai bine cati suntem si sa crestem cum am crescut in ultmii doi anii usor si daca gresim cu ceva Dumnezeu e sus si o sa ne vada.Si 3 ani daca ramanem numeric la fel nu e nici un fle de problema dar conditia e sa ne insusim doctrina si sa fie creata acea prietenie intre noi de care avem nevoie si asa am trece mai usor peste esecuri nu am da vina pe cel de langa noi sau superiorul nostru pentru ca atunci am avea o oarecare dragoste pentru el. Daca am scris ceva gresit ast cu placere sugestiile.
Spuneti in articol asa……. „când Căpitanul (la care, după Dumnezeu şi Maica Precistă, al treilea te-nchini) „.
Domnule Sorin Andrei, cu tot respectul dar eu nu ma pot inchina nici Capitanului si nici unui alt lider. Cum nici Capitanul nu se inchina nimanui, ci se hranea intelectual si duhovniceste din Eminescu si altii. Dar nu se inchina lor. Haideti sa pastram proportiile si sa incercam sa ne alegem mai bine cuvintele. Si eu ii respect pe acestia pentru ca au fost modele ale noastre iar nu idoli. E o diferenta. Ca si crestin nu ma pot inchina decat Sfintei Treimi, si Maicii noastre a tuturor. Cu restul (sfinti, martiri, modele de viata etc) pastram o legatura stransa atat rationala cat mai ales sufleteasca, dar nu ne inchinam lor. Doamne ajuta.
Dezvoltati un nationalism cerebral, echilibrat, inteligent si elegant. Altminteri nu suntem cu nimic mai presus de ceilalti care, excentrici si nechibzuiti in excesul de zel, ne fac de ras. Noi nu ne putem amesteca nici cu excesul de zel, nici cu prostia, nici cu excentricitatile, nici cu fundamentalismul, nici cu filetismul sau alte -isme de acest gen. Noi trebuie sa fim modele de echilibru, de bunatate, de inteligenta si prudenta. Cu alte cuvinte sa fim intelepti. De aici incolo lucrurile merg de la sine.
„a-ti” vrea se scrie „ati” vrea
Si multa, multa prostie!…